VOCI O altă lume e posibilă!?...

Solitar, încă din anii de studenţie, mi-am însuşit principiul: "Fă-ţi drum din mers, vindecat de iluzii!". De iluzia Adevărului, Perfecţiunii, Absolutului, Revoluţiei, Progresului. Adevărul este totdeauna parţial. Perfecţiunea şi Absolutul nu există şi nu pot fi atinse. Revoluţia nu este niciodată salvatoare. Progresul nu poate fi atât de mare precum se afirmă adeseori.

Demult, fiind captiv în cazarma sovieto-comunistă, încercam să evadez mintal. Mă îndreptam către Paradigma Etnosistemică. Acum parcă sunt liber, am demolat cazarma şi, într-un haos opţional generalizat, mă aflu în căutarea unui Remediu. Am fost şi rămân un visător constructivist. Cred sincer în binele stabilităţii dar şi în necesitatea schimbării, fiindcă prea multă ordine duce la sclerozare iar o dezordine accelerată devine distructivă.

Când globaliştii declară ostentativ că sistemul lor de guvernare şi dezvoltare economică nu are alternativă, involuntar se înfiripă în cuget protestul şi speranţa. Ştiu că, pretutindeni în lume, se va declanşa o mişcare transnaţională de repudiere a fatalismului unui singur drum.

Anticipând riposta, mă întreb frecvent care va fi evoluţia în spaţiul românesc post-decembrist şi post-sovietic? Va triumfa Deminternul prin trecerea definitivă de la economia de piaţă la o "societate de piaţă"? Va reveni în forţă Kominternul? Ar fi capabilă naţiunea română, sau vreun partid politic, să se angajeze într-o "aventură istorică"? Sunt predispuşi românii să apuce pe o cale nouă, de pionierat, fără ca s-o cunoască suficient? Nu ştiu, răspunsul îl poate da numai Viitorul. Ceea ce ştiu însă prea bine este că românii au servit deja, ca şi alte popoare, drept material uman, pe care internaţionaliştii şi-au testat unul din marile experimente. Am văzut cu ochii mei eclipsa totală din Cetatea Soarelui. Astăzi asist uluit la recidiva Komin­ternului în Basarabia.

Astfel, îmi dau bine seama că generaţiile de români, care au trăit pe viu "aventura comunistă", ar putea, mai curând, să se întoarcă înapoi, în loc să adere la o doctrină politică inedită, ieşită din comun. Puţini români ar mai avea curajul s-o ia de la început, să participe la o nouă şi mai mare aventură.

Dar de ce aventură? Fiindcă nimeni nu a finalizat intenţia de a consolida "o viguroasă mişcare ştiinţifică, ce va împleti frumuseţea Gândirii cu trăinicia Faptei", făurind astfel Ştiinţa Naţiunii, la care visa marele sociolog român Dimitrie Gusti. Fiindcă nimeni în lume nu a declanşat încă supra-lupta pentru o Civilizaţie Etnosistemică.

Bineînţeles, această supra-luptă este opţiunea mea personală. Ea mă face să-mi trăiesc neabătut, până la capăt, propria aventură, în sensul formulat de Didier Regnier, în cartea Aventura Marelui Raid: "Aventura este libertatea noastră supremă, cea care nu poate fi supusă, reglementată, programată. Aventura este o modalitate unică de a-ţi aparţine, de a dilata în permanenţă limitele noastre omeneşti... Aventura e o soluţie elegantă de a ne trăi, la etapa maturităţii, visele copilăriei".

Să fiu, însă, înţeles corect. Etnosistemica nu este o aventură, ci o paradigmă. O viziune, o stare de anticipaţie optimistă, legată de făurirea unei civilizaţii postindustriale, postconsumis­te şi postescatologice.

Desigur, astăzi, tot româ­nul, vorba vine, nu aşteaptă decât strategiile post-aderare elaborate de guvern şi partide. De-o fi bine, de-o fi rău, timpul le clarifică pe toate. Inclusiv scenariile futuriste. Modelele vechi sau recente, recomandate de politicieni şi profeţi, s-au redus la o singură soluţie: integrarea euro-atlantică.

Să sperăm că de data aceas­ta am ales corect Remediul. Astfel vom putea escalada infinitele crize conjuncturale şi de sistem. Vom reuşi, într-un final, să-i scoatem pe români din izolarea geopolitică, impusă pe rând de turci, fanarioţi, maghiari şi slavi.

Cu siguranţă, însă, şi acest panaceu necesită o diagnosticare exactă: care sunt aspiraţiile, alternativele, opţiunile românilor, inclusiv ale celor din afara frontierelor statale? Este strict necesară şi urgentă o viziune comună. Dar nicidecum asupra a ceea ce a fost, ceea ce este sau ceea ce va fi România. Nu are niciun rost să polemizăm pe tema: prezent, trecut şi viitor. Mai important, decisiv şi constructiv ar fi să ştim cu certitudine ceea ce vrem să fie România integrată într-o lume schimbătoare, în căutare de soluţii la provocările globalismului.

La nivel individual, prin Abordarea Etnosistemică mă aventurez în aplanarea disputelor purtate în termenii "aut, aut, tertium non datur". Astfel, dilema "tradiţie sau modernitate" nu-şi mai are loc în opţiunile mele. Promotorii spiritului autohton şi avocaţii teoriei sincronizării, prin imitaţie, îşi egalează şansele. Nici mitologia conflictului "iremediabil" dintre aderenţii doctrinei "de stânga" şi a celei "de dreapta" nu mai are niciun credit. Convingerea multora că marea confruntare politică "stânga-dreapta" ar decide destinele oamenilor constituie o gravă eroare, teoretică şi practică.

Personal, mă vreau "de aici şi de dincolo", cu aceeaşi intensitate şi "în acelaşi moment". Cuget simultan ceea ce până acum nu a fost abordat decât contradictoriu. Caut consens între cele două tendinţe antagoniste: una de a fixa ceea ce s-a realizat deja, cealaltă de a suprima gradual ceea ce este consacrat, pentru a pune în loc o realitate superioară.

Mi-am dorit, dintotdeauna, ca şi românii mei să ajungă, într-un fel, deschizători de drumuri. Iar liderii naţionali să se distanţeze treptat de modul tradiţional de a face politică. Să iniţieze edificarea unei alte lumi. Să-şi reconstruiască identitatea, indiferent dacă sunt la guvernare sau în opoziţie, parlamentari sau extraparlamentari. Să contribuie creativ la elaborarea unei agende pentru Era Globalistă.

Am în vedere un Proiect Autohton, capabil să răspundă la întrebările nerezolvate sau încă neformulate. Şi, principalul, să includă o viziune proprie despre lume, o alternativă a Renaşterii în contextul Europei integrate. Un Model Identitar al românilor având la bază sinergia valorilor provenite din două surse: 1) fondul tracic, latinitatea europeană, conservatorismul anglo-saxon şi germano-nipon; 2) biofilia, biodiversitatea, ecologismul, viitorologia şi biopolitica.

Construcţia unei "alte lumi" este necesară şi posibilă. Printr-o sinteză a aspiraţiilor pozitive pe care cei de stânga şi cei de dreapta, internaţionaliştii şi naţionaliştii, eurooptimiştii şi euroscepticii le manifestă alternativ şi disparat. Printr-un alt mod de a vedea destinul uman. Printr-o altă atitudine faţa de viaţă. Printr-un alt tip de raţionalitate, gândire şi conduită, care să excludă maximalismul, extremismul, radicalismul, totalitarismul.

Ideologia de Sinteză nu semnifică o soluţie medie, un fel de compromis şi nicio etapă tranzitorie către unul sau altul dintre sistemele economice şi metodele de guvernare exis­tente. A fi "dincolo de Stânga" şi "dincolo de Dreapta" înseamnă să accepţi drept călăuză în viaţă speranţa şi siguranţa că există cea de-a treia cale: trecerea de la societăţile clasice - una totalitar-consumistă şi alta totalitar-comunistă - câtre o economie de alternativă. Şi această cale de tranzit eu am numit-o Opţiunea Etnosistemică.

Am certitudinea că Etnosis­temica ar putea opera o răsturnare politică autentică, care să determine Reînnoirea. E vorba de o mutaţie importantă în percepţia, conştiinţa şi voinţa oamenilor, de "efectele vizibile ale schimbărilor invizibile suferite de sentimentele oamenilor", la care se referea, acum o sută de ani, Gustave Le Bon.

Avem cu toţii un destin şi aspirăm la autoritatea unui Proiect, care poate da sens vieţii indivizilor şi naţiunilor. Fără o Proiectare Etnosistemică nu vom putea gestiona actuala perioadă de schimbări accelerate, deziluzii şi conflicte.

Promotorii ideilor etnosistemice vor deveni, cu timpul, o forţă intelectuală retroactivă şi proiectivă. Efortul lor conjugat va transforma enunţata Paradigmă Etnosistemică într-o Ştiinţă a Modelării ca suport teoretic pentru Arta Guvernării în viitorul Stat-Etnosistem.

Fără teorie precisă nu există acţiune eficace. Un pas înainte în teorie înseamnă doi paşi înainte în practica pură. Necesitatea unei asemenea teorii devine acum lucrul cel mai practic din lume.