A ajuns economia Statelor Unite în pragul recesiunii?

În lumea întoarsă cu susul în jos cunoscută sub numele de piaţă financiară, raportarea unor rezultate peste aşteptări referitoare la numărul angajaţilor şi rata şomajului din SUA a reprezentat o veste rea, care a condus la scăderea semnificativă a principalilor indici bursieri internaţionali.

De ce este o veste rea un număr mai mare al angajaţilor? Deoarece astfel Federal Reserve are mai puţine motive să reducă dobânda de politică monetară, care ar conduce la noi creşteri ale preţurilor activelor financiare.

Se pare că nimeni nu mai are timp să se oprească doar câteva minute pentru a încerca să înţeleagă implicaţiile randamentelor negative pentru tot ceea ce înseamnă motivaţii ale acţiunii umane în economia reală.

De ce s-ar mai angaja cineva într-o activitate productivă, indiferent de natura ei, când poate împrumuta la dobânzi negative, iar astfel să-şi asigure "venituri" permanente prin simpla stocare a banilor până la scadenţă?

Bloomberg a prezentat recent o listă care include 14 companii europene cu rating speculativ ale căror obligaţiuni se tranzacţionează la randamente negative.

Pe fondul eforturilor marilor bănci centrale de a "perpetua" acest mediu economic şi financiar absurd, analistul Mike Shedlock a scris pe site-ul său că "tăria fundamentală a capitalismului este dată de faptul că ieşirea de pe piaţă a unor companii face loc unor idei şi modele de afaceri mai bune".

Renumitul economist Joseph Schumpeter a numit fenomenul "dis-trugere creativă", iar împiedicarea acestuia cu orice preţ se pare că a devenit "crezul" suprem al băncilor centrale.

Shedlock subliniază că "din cauza unei gândiri de grup eronate, băncile centrale fac o mare greşeală", mai ales în condiţiile în care "recesiunea încă nu a lovit".

Poate că nu, dar se apropie rapid în Statele Unite, după cum arată datele publicate recent de Federal Reserve Bank of New York (FRBNY).

Probabilitatea unei contracţii în următoarele 12 luni a crescut până la 32,9%, cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani, după cum scrie David Rosenberg pe contul său de Twitter (vezi graficul).

"Istoria ne arată că nu există cale de întoarcere", mai arată economistul şef al companiei canadiene de investiţii Gluskin Sheff + Associates.

Rosenberg subliniază apoi şi temperarea semnificativă a dinamicii indicelui orelor de lucru din Statele Unite. În T2 2019, rata anualizată de creştere a acestuia s-a redus până la 0,6%, cel mai slab trimestru din T4 2009, de la 1,8% în T1 2019.

Dar nu se poate inversa tendinţa negativă printr-o nouă etapă de relaxare monetară din partea Federal Reserve?

Optimismul nu este foarte mare pe piaţă. "Este puţin probabil ca Fed-ul să reducă dobânda într-o manieră care să conducă la prevenirea recesiunii", a declarat Lisa Shalett, director de investiţii la Morgan Stanley Wealth Management pentru Wall Street Journal.

La nivelul oficialilor de la Goldman Sachs se poate vorbi chiar de pesimism. Într-un interviu acordat postului de televiziune CNBC, David Kostin, director de strategie pentru piaţa acţiunilor în cadrul GS, a precizat că "etapa de creştere a burselor se află deja în spate", iar noi reduceri ale costurilor de finanţare nu vor avea efecte semnificative asupra cursului acţiunilor.

Din păcate, astfel de opinii vor fi irelevante pentru Federal Reserve sau Banca Centrală Europeană. Alte soluţii în afara unei noi relaxări monetare nu prea mai există, iar aceasta va fi utilizată pentru a câştiga timpul necesar găsirii unei justificări cât mai credibile, care să exonereze marile bănci centrale de orice responsabilitate.