Unele bănci din ţara noastră ar putea să apeleze la banii acţionarilor pentru majorarea capitalurilor proprii, ne-a spus analistul economic Ionel Blănculescu.
Afirmaţia domniei sale vine în contextul în care Nicolae Cinteză, şeful Direcţiei de Supraveghere de la BNR, a declarat, la finalul săptămânii trecute, că Banca Naţională va interzice băncilor care nu şi-au provizionat în proporţie de 90% expunerile pe companiile în insolvenţă să mai atragă depozite.
Potrivit domniei sale, până la data de 29 noiembrie doar patru bănci din sistemul noastru bancar au îndeplinit această solicitare a BNR, restul riscând interzicerea atragerii de depozite: "Sunt bănci care au acoperit până la 86% (n.r. din expunerile pe societăţile intrate în insolvenţă, cu provizioane), dar altele - 33%. Nici nu îmi venea să cred. Am crezut că nu au înţeles mesajul. Primele patru bănci nu au nicio problemă, cu un plus pentru BCR şi BRD, care au mers şnur.
Cu celelalte au început discuţiile. Uşurinţa cu care îşi prezentau nerealizarea m-a făcut să mă gândesc că unii nu realizează ce problemă au. Să vii cu grad de acoperire cu provizioane la firme în insolvenţă de 33% e jignitor la adresa Autorităţii de supraveghere. Au primit termen 30 noiembrie (n.r. extins de la 30 septembrie). Dacă nu se rezolvă şi nu ne confirmă până marţi (n.r. ieri) că şi-au rezolvat problema, de marţi începând se va sista dreptul de a atrage depozite".
Ieri, domnul Cinteză ne-a spus că se lucrează la ultimele centralizări asupra numărului de bănci care şi-au îndeplinit această obligaţie.
Potrivit domniei sale, această situaţie din rândul băncilor din ţara noastră "este un semnal prost pentru piaţă": "Cum să aibă liber la depozite dacă ele (n.r. băncile) nu-şi recunosc aceste pierderi"?.
Ionel Blănculescu este de părere că "dacă interzici băncilor să atragă depozite este ca şi cum le-ai închide".
Domnia sa ne-a declarat: "Din punctul meu de vedere, această măsură face parte din managementul riscului, în dorinţa să reducem riscul care poate deveni sistemic. Aceasta este o măsură de forţă, de ultimă instanţă, dar corectă, binevenită, într-un cadru internaţional plin de turbulenţe puternice economice şi financiare.
Într-o bancă, există un echilibru al activelor şi pasivelor, printr-un management al activelor şi pasivelor. O instituţie financiară nu poate atrage o resursă şi să plaseze o altă resursă şi nu poate să atragă pe o anumită perioadă şi să plaseze pe o altă perioadă de timp o resursă. Dacă aceste două criterii nu sunt respectate, apar dezechilibre între activele şi pasivele băncii, urmând să fie aplicate norme de management al riscului. Acum, în rândul băncilor, avem o resursă plasată, atrasă pe o anumită perioadă de timp, însă, ca urmare a insolvenţei unor companii, termenul de recuperare s-a prelungit, iar banca se refinanţează din alte depozite, aflându-se într-o situaţie de dezechilibru. Dacă nu va mai putea atrage depozite, instituţia va trebui să-şi majoreze capitalul, iar pentru acest lucru va apela la banii acţionarilor. Măsura va fi una temporară, care s-ar putea finaliza cu destituiri, înlocuiri la nivelul conducerilor băncilor, ceea ce este un proces pozitiv".
În opinia analistului Aurelian Dochia, administrator în cadrul BRD Societe Generale, măsura la care apelează BNR nu ar trebui să fie un impact foarte mare pe termen scurt. În schimb, dacă această situaţie se prelungeşte, activitatea băncilor va fi afectată, subliniază domnul Dochia, precizând: "Acum este foarte greu să găsim resurse alternative de finanţare, având în vedere că băncile mamă nu mai au bani pentru acest lucru. Insolvenţa este fenomenul în baza căruia a crescut atât de mult rata de neperformante".
Recent, Nicolae Cinteză ne-a precizat, în cadrul unui interviu, că doar câteva bănci au avut grijă să implementeze recomandarea BNR, restul fiind obligate să justifice cum pot recupera mai mult de 20% din expunere de la o societate care a intrat în insolvenţă. Domnia sa ne-a precizat: "Mai trebuie lucrat în perioada următoare la rata de acoperire cu provizioane a expunerilor faţă de societăţile în insolvenţă. Normal, se recuperează maxim 10%, ulterior am acceptat 20%, dar la o recuperare de peste 20%, băncile trebuie să justifice. Să demonstreze cu date istorice şi cu acelaşi tip de garanţie că în situaţii similare au reuşit să recupereze mai mult de 20%. Până acum circa zece ani, numărul firmelor în insolvenţă era de una la 30, acum este de una la şapte, ceea ce înseamnă foarte mult, iar rata de succes a procedurilor este de câteva procente. Am încercat să facem un fel de cutie neagră pentru cei care şi-au băgat firmele în insolvenţă. Sunt oameni de afaceri care cer insolvenţa acum şi peste câteva zile îşi deschid o nouă firmă. Vând activele de la prima societate către cea de-a doua şi banca iese în pierdere. Din suma dată mai recuperează circa 10-15%".
Săptămâna trecută, Nicolae Cinteză a reiterat că poate fi acceptat şi un grad mai mic de provizionare pentru expunerile pe firmele în insolvenţă, însă doar în două situaţii: dacă banca reuşeşte să facă dovada, cu date istorice, pe o perioadă de trei ani în urmă, că, în cazuri similare, a fost atât de bună în recuperare încât a recuperat mai mult de 10% (din creditul respectiv) sau dacă firma creditată prezintă un plan de reorganizare aprobat de judecător şi însuşit de creditor cu precizarea că, la primul pas greşit, toată suma se provizionează.
Şeful Supravegherii de la BNR a precizat că recomandarea de provizionare în proporţie de 90% a creditele acordate companiilor în insolvenţă a venit după discuţii repetate cu Asociaţia Română a Băncilor, în cadrul cărora reprezentanţii băncilor susţineau că una din şapte firme intră în insolvenţă şi că doar 2% dintre acestea reuşesc să se redreseze, restul intrând în faliment.
Nicolae Cinteză a mai spus că încă din luna aprilie a solicitat băncilor să raporteze legăturile pe care le au cu firmele aflate în insolvenţă, constatatându-se că 56,8% reprezintă expuneri neperformante: "Curiozitatea ne-a împins puţin mai departe şi am vrut să aflăm cât din neperformanţa respectivă este acoperită cu provizioane. Ce am constatat a fost un dezastru, în sensul că doar 68,01% a fost acoperită cu provizioane, cererea noastră fiind de minim 90%".
Sistemul bancar din ţara noastră a intrat pe pierdere, la finalul lunii septembrie înregistrând un minus de 1,6 miliarde lei, după cum ne-a spus Nicolae Cinteză, care a precizat că băncile vor încheia acest an cu pierderi de peste 2 miliarde lei, ca urmare a provizioanelor masive făcute în acest an.
Domnia sa ne-a mai precizat: "Acţiunea iniţiată de noi, în cadrul căreia am recomandat un anume tratament contabil pentru creditele neperformante, respectiv scoaterea din bilanţ a acestor împrumuturi cu menţinerea dreptului de a le recupera, s-a finalizat la 30 septembrie. Unele bănci au efectuat acest proces, altele nu, motivaţia acestora din urmă fiind acceptabilă pentru noi, întrucât trebuia făcută o modificare de soft foarte scumpă. În acest caz, am acceptat şi ideea ca neperformantele să rămână în bilanţ, dar să fie foarte bine provizionate".
Potrivit domniei sale, din aprilie până în septembrie, rata creditelor neperformante a scăzut de la 22,3% la 15,3%, dar încă nu s-a ajuns la nivelul la care trebuia să se ajungă, dacă s-ar fi operat corect cele trei recomandări din aprilie rata de neperformante trebuind să fie de 9,3% - 9,6%.
1. Dl Blanculescu se face ca nu stie
(mesaj trimis de Gogea Mitu în data de 03.12.2014, 00:48)
Normal, lucrurile ar trebui sa stea chiar mai transant, in privinta separarii pe categorii a bancilor: ar trebui ca toate bancile de investitii sa nu poata pune mana pe economiile populatiei. Numai asa pot fi protejate economiile populatiei, de ingineriile financiare comise de banci pe piata de capital. Lectia asta s-a invatat dupa Marea Criza din 1929 (SUA) si s-a "uitat" (cu efecte dramatice) in timpul crizei subprime din SUA. Vezi in acest sens anul 2008, cand unele banci de investitii din SUA (ajunse in pragul falimentului ca urmare a ingineriilor financiare) au fost scoase din rahat cu fonduri din bani publici, dupa ce au fost "vopsite" la repezeala in banci de retail (numai asa li se putea administra legal ajutorul in bani publici). Domnul Blanculescu stie sigur lucrurile astea, insa bancile sunt cele care ii cer sa manance bors la gazeta.
1.1. Si care-i legatura cu articolul? (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 03.12.2014, 10:08)
Nu ca n-as fi de acord cu aceasta opinie, dar ce legatura are asta cu reglementarile din Romania? Din cate stiu eu, in Romania bancile de investitii (societati de servicii de investitii financiare cu capitalul cel mai mare prevazut de lege) nu pot efectua operatiuni bancare, iar bancile comerciale pot avea ssif-uri dar mentinand activele separat. Deci, articolul discuta de o problema strict bancar comerciala, fara nici o legatura cu piata de capital reglementata (bursa de valori). Ar fi bine ca cei care citesc, dar care nu inteleg, sa nu comenteze, mai bine sa ceara explicatii suplimentare. Oricum, asta arata ca articolul nu ajunge chiar foarte bine la intelectul cititorilor avizati, adica se fac confuzii destul de grave. Ideea de baza este totusi ca bancile nu-si indeplinesc activitatea de creditare in mod echilibrat, multiplicand creditul in mod inconstient, fara garantii (poate avand la baza si coruptia), iar acum nu vor sa-si capitalizeze afacerea pentru a intra intr-un mediu de siguranta corespunzator al bancilor din UE. Ce s-ar intampla daca 25% din deponenti si-ar retrage banii? Ar rezista bancile romanesti? De aceea se cere capitalizare de la actionari, normal... Nu de alta, insa de creditat nu mai crediteaza, de capitalizat nu se capitalizeaza intr-o masura sigura, pentru a acoperi o viitoare problema datorata tot lacomiei si lipsei de precautie din trecut (multe firm creditate care au intrat in insolventa). Si pe deasupra nici nu se permite dezvoltarea alternativei la sistemul bancar, adica al pietei de capital. Aaa, ba da, in tarile dezvoltate, nu la noi, sa nu cumva sa ne dezvoltam economia.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Blanculescu în data de 03.12.2014, 10:31)
Stimate Domnule Mitu,
Inainte de a comenta asertiuni facute de mine, aveti nevoie de vreo 25 de ani de scoala si alti 20 de documentare si chiar de ceva talent si har in domeniul financiar.
Doresc sa va informez ca in Romania functioneaza numai banci comerciale si nu de investitii, in sensul celor prezentate de dvs. Rationamentul prezentat este valabil in SUA, noi suntem insa in Romania. Va rog insistent sa va documentati inainte de a emite pareri si judecati despre declaratiile cuiva, in special ale mele.
Pentru informarea cititorilor, este vorba despre Legea Glass Steagall sau Banking Act din anul 1933, care separa activitatile bancilor de investitii de cele ale bancilor comerciale, dispozitii abrogate in anul 1999 prin Gramm-Leach-Bliley Act, fapt determinant, ce a condus la criza financiara din anul 2008, insa este vorba de SUA, nu de Romania.
Blanculescu
1.3. Atentie, totusi... (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 03.12.2014, 11:06)
Dl.Mitu este neglijent si poate mai putin educat, este evident. Dar atentie, si in Romania se poate numi banca de investitii o societate de servicii de investitii financiare care presteaza servicii de investitii financiare in nume si pe cont propriu, participand si garantand ofertele publice. Denumirea nu este de "banca de investitii", doar atat. Iar in Romania, ca si in alte tari aflate sub "jurisdictia" UE, legea permite bancilor comerciale sa aibe departamente care sa presteze servicii de investitii financiare, insa acestea trebuie sa aibe patrimoniul rezultat din activitate separat de patrimoniul bancii comerciale mama. Poate tocmai de aceea controalele facute in timp de CNVM/ASF la aceste departamente din bancile comerciale erau complet neglijente, neglijabile si neglijate. Asta asa, ca putina sare si piper pe comentariu...
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Gogea Mitu în data de 03.12.2014, 12:03)
Legatura cu articolul priveste necesitatea de a se separa cele doua ramuri mari ale activitatilor specific bancare, respectiv activitatea de investitii (incluzand aici si speculatiile pe pietele de capital si pe pietele imobiliare) sa fie separata de activitatea de retail (incluzand aici depozitele bancare, conturile curente ale populatiei, creditarea catre populatie). Necesitatea acestei separari se impune pentru a se limita contaminarea pietei de retail, fata de crizele pietei de investitii. Daca acest lucru nu este reglementat, bancile vor face imediat inginerii financiare in piata de investitii, cu bani pe care ii sustrag din piata de retail (e.g. din depozitele populatiei). Asta este legatura!
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de Gogea Mitu în data de 03.12.2014, 12:05)
Tocmai aceasta ne-separare, se incearca a fi suplinita prin reglementari ale BNR. Lasati argumentele de autoritate, ca n-au niciun rost.
1.6. Ce reprezinta termenul "investitii" (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Blanculescu în data de 03.12.2014, 13:14)
Aveti dreptate, insa nu in sensul legii bancare. Aceasta lege nu admite existenta bancilor de investitii, in care depozitele populatiei si ale companiilor sa poata fi utilizate DISCRETIONAR de catre respectivele organizatii.Bancile comerciale au un regim extrem de strict si sever in ceea ce priveste plasarea resurselor atrase, dovada si interventia extrem de prompta a BNR din aceasta perioada. Fondurile de investitii sau societatile specializate de investitii sun cu totul altceva, nu se incadreaza sectorului bancare, in acceptiunea lui din legislatia romaneasca. Insa intr-adevar, este nevoie de multa vigilenta, inovatia si creatia in Romania in acest domeniu a a tins cote de neimaginat, nici macare pentru Wall Street, plina de lupii ei.
Blanculescu
1.7. Revenire (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de Blanculescu în data de 03.12.2014, 13:20)
Revin: toata discutia din articolul de mai sus se refera la PIATA MONETARA. Piata de Capital este cu totul altceva, nu face subiectul analizei noastre. Nu mai vorbesc de piata imobiliara, de piata de retail sau de investitii, denumirile va apartin, asa cum denumiti dvs acest sector.
Sunt foarte multe confuzii, in aceasta analiza a dvs, amestecati niste sectoare, desigur cu legatura intre ele, insa care sunt distincte. Ca sa prezint si o latura pozitiva a interventiei dvs trebuie sa accept ca inginerii nostri financiari, cand fraudeaza, amesteca si ei extrem de eficient aceste ingrediente, astfel incat urma banilor sa poata fi luata foarte greu.
Blanculescu
1.8. Doar o reactie! (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de Blanculescu în data de 03.12.2014, 13:42)
"Domnul Blanculescu stie sigur lucrurile astea, insa bancile sunt cele care ii cer sa manance bors la gazeta".
Domnule Gogea, argumentele de autoritate, asa cum le denumiti dvs, vin ca reactie la afirmatia de mai sus, cam deplasata, cred ca respectul necesar ar fi impus sa nu va exprimati chiar asa. Trecem insa peste, suntem in Romania si chiar este greu sa te astepti numai la un schimb de idei, in conditii de respect reciproc.
Blanculescu
1.9. Putina decenta va rugam ! (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de Marcu în data de 03.12.2014, 14:10)
Domnule Blanculescu : daca doriti o polemica politicoasa si lucrativa incetati , incercati sa va infranati pentru o clipa complexele de superioritate pe care exersati de foarte multa vreme cu oamenii acestei tari...; cunoastem pozitiile oficiale detinute, c.v.-u; dumneavoastra impresionant, dar nu cred ca mai aveti autoritatea de a mai da lectii, de "A NE TRIMITE PE TOTI LA COLT" asa cum ati sperat pe 16 noiembrie !!! Incercati o clpia sa gasiti punti de comunicare constructiva, stim ca rezonati cu pozitiile doamnei "profesor" Ecaterina Andronescu, dar "superioritatile" dumneavoastra creeaza cel putin iritare... Aveti decenta de a privi lucrurile in perspectiva putin si urmariti perspectivele viitoarei Cancelarii Prezidentiale de pe pozitii conciliante, nu mereu conflictuale... E spre binele Romaniei ca oameni inteligenti ca dumneavoastra sa vina cu propuneri "in spiritul" rezultatului ultimelor alegeri, dar si a referendumului pentru reducerea numarului de parlamentari si parlament unicameral si asteptam propunerile dumneavoastra pentru reindustrializarea Romaniei pe mai departe.
O zi buna !
2. excelent
(mesaj trimis de anonim în data de 03.12.2014, 04:09)
Bancile nu trebuie lasate sa-si ascunda pierderile, sa se finanteze din depozite in timp ce-si repatriaza capitalurile, iar la final sa fie nevoit guvernul sa isi asume gaurile si sa restituie depozitele romanilor. Si asa creditarea nu se misca, bancile n-au la cine acorda imprumuturi, deci reducerile RMO la valuta ar fi trebuit corelate mai bine cu provizionarile.
3. Ceea ce am scris este corect!
(mesaj trimis de Gogea Mitu în data de 03.12.2014, 12:47)
Ma iertati ca revin, cu un text care raspunde, fara a individualiza, mai multor opinii exprimate deasupra.
1. Stiu si am stiut foarte bine ca in Romania nu exista o separare legala a bancilor comerciale, de bancile de investitii. Romania nici nu este singulara in acest sens. Daca am invocat situatia din SUA, nu am facut-o identificand situatia LEGALA de acolo, cu cea din Romania.
2. Dar asta nu inseamna ca in Romania nu exista activitati bancare distincte: ambele activitati bancare (de retail si de investitii) se pot desfasura si se desfasoara de majoritatea covarsitoare a bancilor din Romania.
3. De aici, necesitatea de a se separa cele doua ramuri de activitati bancare, macar la nivelul minimal al protejarii economiilor populatiei, asa cum incearca acum BNR. Deci, categoric NU, eu nu am facut nicio confuzie cu SIF-uri sau institutii financiare nebancare, ci m-am referit strict la banci din Romania, care folosesc banii din activitatile de retail, in investitii speculative pe piata de capital sau piata imobiliara.
4. Cel mai proaspat exemplu de amestec culpabil al celor doua tipuri de activitati bancare este tradat chiar de incercarile imorale ale unor banci din Romania (incercari prezentate inclusiv de ziarul BURSA) de a-si determina clientii sa nu-si mai depuna banii in depozite bancare garantate, ci sa si-i disponibilizeze pentru fondurile de investitii.
5. Este evident ca unii comentatori ai postarii mele au inteles insuficient aceste idei, insa refuz sa cred ca si Dl Blanculescu nu a inteles-o. Domnul Blanculescu a inteles foarte bine ce am spus eu, insa a considerat ca este profitabil pentru banci sa deraieze discutia. Si iata ca a reusit, avand in vedere postarile celorlalti opinenti.
4. fără titlu
(mesaj trimis de Gogea Mitu în data de 03.12.2014, 13:11)
La 21 septembrie 2008, Bancile de investitii Goldman Sachs si Morgan Stanley au cerut sa treaca la statutul de banci comerciale (i.e. banci de retail) pentru a putea beneficia de imprumuturi din bani publici de la FED. Evident, cererile lor au fost aprobate de FED. Distinctia dintre bancile de investitii si bancile comerciale a fost stabilita legislativ, prin asa-numitul Glass-Steatgall Act, de Congresul SUA, in 1933, cu scopul de a proteja depozitele bancare ale populatiei, fatza de riscul propagarii crizelor, de la un domeniu financiar bancar la altul (i.e. de la investitii, la activitatea de economisire si credit comun. Iata ca, dupa 75 de ani, insasi autoritatea centrala a SUA propaga efectele crizei, bagand mana in sacul banilor publici.
Asadar, cioara vopsita de bancile din Romania nu este decat reinventarea apei calde.
5. Legea insolventei
(mesaj trimis de RRP în data de 03.12.2014, 15:19)
Domnul Cinteza cred ca a imbatranit asa cum de altfel a imbatranit toata conducerea BNR-ului. Daca tot e minunat Dl Cinteza ar trebui sa faca presiuni asupra celor care au aprobat o asemenea stupizenie a legii insolventei. Aceasta lege este impotriva mersului firesc al economiei, este o lege a hotilor care incearca cu disperare sa amane sau sa nu-si plateasca datoriile. Cum se face ca inaintea acestei legi nu aveam asemenea probleme? Si voi cei din presa ar trebui sa penalizati aceasta lege si sa incercati sa faceti pe cei care sunt in masura, sa schimbe legea in asa fel incat insolventa sa fie ultima solutie la care se aplica pentru restituirea datoriilor.
6. Doar aparent off-topic
(mesaj trimis de Prostu' satului în data de 03.12.2014, 20:40)
D-na/d-ra Olescu, doua intrebari pt. dvs. (si indirect pt. Bursa).
Anul acesta pare sa fi fost anul d-lui Blanculescu la Bursa. La o numaratoare superficiala, a fost "actorul principal" in cca 50 de articole (nu le pun la socoteala pe cele in care e si dansul citat printre altii). Unul pe saptamana. Intrutotul remarcabil.
N-am rabdare sa fac o comparatie, dar pare destul de rezonabila presupunerea ca ocupantul locului doi in clasamentul analistilor de serviciu la Bursa este foarte, foarte departe in urma d-lui Blanculescu.
Am mai observat ca toate, dar absolut toate aceste articole in care dl. Blanculescu este star sunt semnate de dvs.
Asa ca, in spiritul deontologiei jurnalistice la care stiu ca Make tine atat de mult, consider ca niste intrebari se impun de la sine.
Dvs. aveti vreo legatura personala sau de alta natura (decat cea strict jurnalistica) cu dl. Blanculescu?
Daca nu, cum explicati din punct de vedere profesional asiduitatea obsedanta cu care il promovati pe-acest domn? Exista si vreun alt motiv decat acela ca va raspunde cu mai multa amabilitate la telefon decat o fac altii? Si nu v-a trecut nicio clipa prin minte ca in acest mod e foarte posibil sa faceti - involuntar, sper - anumite jocuri? Si ca e posibil ca domnul sa va foloseasca pe dvs. si gazeta pentru promovarea unor interese care, chiar daca pot fi legitime si onorabile, nu sunt in mod obligatoriu si ale cititorilor? Mai pe sleau, ca puteti fi manipulata si, la randul nostru, dvs. va manipulati cititorii?
Multumesc.