Alandalismul constituţional

Români, vi se pregăteşte ceva! O nouă pagubă! Ei şi ce, parcă-i prima!, o să zică cei mai optimişti dintre dumneavoastră. Nu e prima, dar e atît de mare, că s-ar putea să nu o mai puteţi duce în spate şi pe asta, pe lîngă toate cele pe care le-aţi încărcat deja pe umeri, fără să crîcniţi. E vorba despre paguba pe care o sapă la temelia casei fiecăruia dintre noi abrambureala croită să ne ţină loc de Constituţie. Ştiu foarte bine că omul care se scoală de dimineaţă cu grijă, da ştii... grijă, nu glumă!, pentru ce i-o mai aduce ziua de azi (la aia de mîine nici vorbă să-i mai dea mîna să se gîndească!) o să zică: Ei, ce atîta larmă şi cu Constituţia asta?! Au scris una şchioapă, prin '90, au operat-o de vreo două ori, şi a mers şontîc; acum or s-o revizuiască şi, probabil, o să trebuiască să-i punem proteze, ca să se mişte de ici, colo, măcar prin casă! N-au decît, dacă atît îi duce capul!

Aşa ar fi, dacă luăm Constituţia doar ca pe un simplu text, iar disputele în jurul său, doar ca materie primă pentru ciondăneală politică! În realitate, textul constituţional este ADN-ul plus ARN-ul societal din care se dezvoltă mai apoi toate formele instituţionale, de la cele politice şi economice, pînă la cele adminis­trative şi culturale, plus raporturile funcţionale şi de putere dintre ele. Cu cît mai afectată de erori este această materie primordială, cu atît mai debil, mai tarat, mai puţin apt de viaţă, devine produsul de concepţie ajuns la maturitatea dezvoltării sale. Dacă nu vă plac comparaţiile biologice, am una mai simplă, inginereas­că! Aţi văzut dumneavostră vreo construcţie solidă, rezistenţă în timp, funcţională, estetică, ridicată pe o temelie cu găuri, plină de infiltraţii, fără priză şi strîmbă pe deasupra? Acum, închipuiţi-vă că pe o astfel de alcătuire alandala se află nu o casă, ci un bloc cu 30 de etaje, iar dumneavoastră sunteţi fericitul locatar al apartamentului de pe palierul 29! Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu m-aş muta acolo, nici dacă mi l-ar da degeaba, ba m-ar şi plăti pe deasupra! Nu că mi-ar fi neapărat frică de nenorocire, dar măcar să dea peste mine una de care nu mă pot feri, nu să dau buzna în gura lupului, ca prostul!

Cum şi de ce este alandala alcătuirea constituţională care se încropeşte, reiese la suprafaţă, la fel de repede şi de limpede, ca untdelemnul deasupra apei. Din păcate, cele mai rele "presimţiri" mi-au fost confirmate, iar falimentul a început chiar cu "metoda" de lucru: adunăm un sac de propuneri, după care facem o comisie, să le trieze, iar ca să nu adoarmă pe scaune, o punem să mai inventeze şi alte propuneri, dacă aşa i-o trăzni cuiva prin cap! Zis şi făcut! Rezultatul arată nu ca o varză, deoarece aceea este o alcătuire botanică plină de logică şi sens! Arată ca un talcioc răscolit, de la un capăt la altul, de o tornadă! Cîteva exemple, ca să ne dea rîsu-n plîns!

Una dintre cheile defecte ale actualei Constituţii este disfuncţionalitatea gravă a raporturilor dintre principalele instituţii ale puterii Executive, Legislative şi Judecătoreşti. În loc să reducă aberaţia de hiper-parlamentarism a actualului text constituţional, propunerile aprobate deja o împing la absurd, astfel că Parlamentul se dizolvă singur, cu de la sine putere, cînd vrea el, fără să-i pese de puterea Executivă! Alta, la fel de gogonată! După experienţa executării mandatelor prezidenţiale, din 1992 şi pînă acum, ar fi fost de aşteptat ca ambiguităţile funcţiei prezidenţiale să fie reduse drastic şi anume nu în sensul creării unei "republici hiper-prezidenţiale", ci invers! Ţi-ai găsit! "Înţelepţii" comisiei găsesc de cuviinţă să introducă noţiunea constituţională de "Şef al statului", adică să-l ungă oficial şi constituţional pe Preşedintele Republicii drept şef al întregii maşinării guvernamentale şi administrative, după modelul actualmente falimentarei a V-a Republici Franceze! (Să amintim doar că de mai bine de zece ani, "Înţelepţii" diferitelor comisii prezidenţiale şi parlamentare din Franţa critică diformităţile actualei Republici şi propun soluţii de revizuire, doar că la ei politicienii nu au nici curajul, nici inconştienţa fraţilor lor mai mici, de pe malurile Dîmboviţei!). Lista "invenţiilor" aberante incluse deja în portofoliul aprobat de "revizuire" este uriaşă! Nu are rost să insistăm. Cine are chef, poate urmări pe îndelete şi de-a fir-a păr procesul producerii şi "dezbaterii" lor, de la invenţia "chemării judecătorilor pentru a da samă în faţa Parlamentului", pînă la invenţia "regiunilor" de la care putem aştepta orice, mai puţin debirocratizare, ori des­centralizare! Ca să punem capăt argumentului, vă invit să faceţi următorul exerciţiu de imaginaţie. Se ia o bicicletă cu cadrul strîmb şi roţile descentrate şi se dă unei comisii cu mandatul de a o revizui, astfel încît să devină un Boeing 777. Comisia cere cui o vrea să-i trimită propuneri şi piese pentru revizuire. Se adună o magazie întreagă, după care onorata comisie hotărăşte care-i plac şi care nu, ba mai adaugă şi ea altele! Totul se asamblează şi se pune pe pista de decolare! Întrebarea mea este: cîţi dintre dumneavoastră s-ar sui într-un asemenea avion? Eu unul, m-aş sui! Şi ştiţi, de ce? Pentru că nu are nici o şansă să zboare vreodată! Comparaţiile sunt însă înşelătoare! În cazul nostru, dacă va fi aprobată de electorat, constituţia-avion o să fie lansată pe pistă cu toată viteza înainte, iar noi vom fi cu toţii pasagerii, în pericol de moarte! Nu exagerez cu nimic, ratarea gravă a următorului text constituţional poate echivala cu intrarea statului numit România în moarte clinică! Nu pentru că s-ar bloca ceva! Nu, în măsura în care statul şi instituţiile sale servesc scopul recirculării resurselor şi oportunităţilor sociale către privilegiaţii puterii, statul nu se va bloca niciodată! Pericolul este să dizolvăm şi cele mai elementare funcţii ale statului care servesc interesele comunităţilor şi ale cetăţeanului!

Şi, atunci, ce să facem? În primul rînd, să nu confundăm votul de la viitorul referendum constituţional cu susţinerea pentru un partid sau altul, pentru o persoană politică sau alta! În al doilea rînd, să ne gîndim dacă n-ar fi cazul ca adunătura politică pusă alandala să "revizuiască" Constituţia n-ar merita un vot de blam, cu avertisment sever! Poate aşa o să înţeleagă, o dată şi o dată, că cetăţenii acestei ţări nu mai sunt dispuşi să-şi pună viaţa şi viitorul în pericol mizînd "în orb" pe incompetenţa şi inconştienţa crasă a celor care ajung să deţină puterea. Iar în al treilea rînd, să ne gîndim că este vorba despre NOI, nu despre ei! Iar Noi, nu doar merităm, ci suntem îndrituiţi prin chiar drepturile noastre fundamentale la o Constituţie funcţională şi modernă, nu o cîrpeală fără nici o noimă, care să ne mai fure alţi două-zeci de ani din viaţă!