Asalt asupra pieţei libere

De când nu mai conduce Microsoft, Bill Gates face ce fac şi alţi pensionari. Are opinii. Este dreptul lui, desigur. Ultima, popularizată intens de presă: când se va inventa vaccinul împotriva coronavirusului, acesta trebuie să ajungă mai întâi "la cei care au cea mai mare nevoie de el", nu la aceia care plătesc mai mult.

Las la o parte că, până una-alta, "cei care plătesc mai mult" sunt americanii. Opinia lui Gates este, desigur, anti-patriotică. Dar trăim în vremuri în care a nu fi patriot a ajuns mai degrabă o virtute decât un viciu. Altceva mi se pare interesant în cazul lui Bill Gates. Cum acest miliardar s-a convertit la crezul anti-piaţă.

Ultima cifră disponibilă a averii lui Gates este de peste 111 miliarde de dolari. Greu de cuprins cu mintea. Este aproximativ egală cu întregul PIB al Ucrainei. Aceşti bani Bill Gates i-a făcut pe piaţa liberă. A vândut programe de calculator şi sisteme de operare. O mică, foarte mică parte, a acestor bani a venit chiar de la subsemnatul. Acest articol este editat cu unul dintre programele lui Gates.

Sigur, omul poate să creadă ce doreşte. Dar acest atac la adresa pieţei libere este un simptom al unei maladii generale. Mulţi oameni, în vâltoarea crizei, ajung să spună lucruri trăznite. Un sondaj recent a dezvăluit că 60% dintre britanici ar accepta impozite mai mari pentru ca sistemul naţional de sănătate (NHS) să fie mai bine finanţat. Pentru ce? NHS nu a reuşit să stopeze infecţiile cu coronavirus. Perfomanţa sa a fost modestă - ca să mă exprim caritabil - chiar şi în comparaţie cu sistemele de sănătate din, să zicem, Vietnam sau Mongolia. Iar britanicii plătesc deja impozite aiuritoare. NHS este finanţat peste media statelor OECD. Panica mi se pare că este singura explicaţie. Oamenii se amăgesc că îmbrăţişarea Statului îi va ocroti în acest timpuri tulburi.

Problema lui Bill Gates însă nu este panica. Omul e bine adăpostit în palatul său din Xanadu 2.0 (da, aşa se cheamă, nu e o glumă). Aici avem de-a facem mai curând cu o confuzie morală.

Ce înseamnă "cei care au nevoie cel mai mult"? În mintea miliardarilor de Stânga, aceştia sunt năpăstuiţii din ceea ce se numea cândva Lumea a Treia. Dar de ce crede Bill Gates că viaţa unui nigerian este mai valoroasă decăt viaţa unui japonez sau a unui american? De ce săracii din Mali sau din Somalia ar avea mai mult drept la viaţă decât un bancher din Londra sau un miliardar din Monte Carlo?

Ideea că unii au mai multă "nevoie" decât alţii, este incoerentă şi primejdioasă. Virusul chinezesc îi ameninţă pe toţi. Sigur, unii sunt mai expuşi decât alţii. Spre exemplu bărbaţii mai mult decât femeile. Să fie acesta un motiv pentru ca bărbaţii să primească cu prioritate acest vaccin? Ce a rămas din ideea că fiecare viaţă are o demnitate a sa? Că suntem, în fond, egali în faţa morţii şi a suferinţei?

Ce vrea Gates să spună este că occidentalii ar trebui să se simtă prost pentru că au bani. Şi pentru că îşi pot permite să plătească servicii medicale mai bune. Din partea mea, este liber să se simtă cât de prost doreşte. Şi, eventual, să doneze cele 111 miliarde către guvernele cleptocrate din Africa. În câţiva ani banii s-ar evapora fără urmă. Gates ar fi oricum ultra-bogat şi dacă ar păstra doar suma de după virgulă...

Am spus-o şi o repet. Dacă cineva ne va scoate din această criză - aceea este piaţa liberă. Firmele private care inventează şi comercializează vaccinuri, teste şi tratamente.

Dar este exact piaţa liberă acum asaltată de etatişti şi intervenţionişti vopsiţi în toate culorile ideologice. Cu toate că evidenţa arată altceva. Unele guverne au cheltuit sume imense pentru "cercetare". Unde sunt rezultatele? Nici măcar Republica Populară Chineză nu are un vaccin. Testele care detectează virusul au fost produse, prima dată, de firme private.

Este clar că primele vaccinuri, când vor fi disponibile, vor fi greu de găsit. Cine "merită" să fie vaccinat primul? Facem un fel de Comitet al Salvării Mondiale, care să decidă într-o manieră sovietică, ce clase, naţiuni sau indivizi vor fi mântuiţi cu prioritate?

Piaţa liberă are avantajul că ne scuteşte de această derivă autoritară. Şi distribuie resursele într-o manieră mai eficientă decât alte opţiuni (tragere la sorţi sau ucaz politic). Ai bani, plăteşti şi treci în faţă. Nu? Stai la coadă. Aşa e normal în mai toate interacţiunile noastre într-o societate liberă.

Prin anii '90 erau mulţi politicieni sau partide care se convertiseră la crezul pieţei. De la Tony Blair sau Bill Clinton la pseudo-democraţiile din Estul Europei. Iată că a venit criza şi toţi aceştia s-au ascuns sub masă. Votează subvenţii masive, intervin în economie, restrâng drepturi, cenzurează opinii.

Este nevoie de consecvenţă. Piaţa liberă nu este doar un concept care trebui invocat doar într-un discurs de inaugurare sau la tăierea unei panglici. Nu este o schemă utilă doar în perioade de creştere economică. Un spirit liberal se dovedeşte şi în vremuri de adversitate.