Avocatul Poporului cere Curţii Constituţionale să taie atribuţiile preşedintelui în privinţa instituirii stării de urgenţă

Avocatul Poporului, instituţie condusă de Renate Weber (ex-ALDE) a atacat la Curtea Constituţională mai multe prevederi din Ordonanţa de urgenţă 1 din 1999, care reglementează instituirea stării de urgenţă, potrivit unui comunicat de presă.

Cererea lui Weber vine exact în ziua în care Parlamentul a încuviinţat decretul preşedintelui Klaus Iohannis de prelungire cu o lună a stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, dar cu o serie de condiţii impuse guvernului, care nu se regăseau în decretul şefului statului. Astfel, potrivit hotărârii Parlamentului, guvernul nu ar trebui să mai ia măsuri de restrângere a drepturilor fundamentale decât prin acte normative cu putere de lege şi este chemat să prezinte Parlamentului săptămânal un raport cu privire la măsurile adoptate sau pe care intenţionează să le ia pentru combaterea epidemiei de coronavirus.

Paradoxal, Renate Weber îi ceruse preşedintelui Iohannis să declare starea de urgenţă din cauza epidemiei de coronavirus încă din 12 martie, când preşedintele excludea încă o asemenea soluţie. La acel moment, Weber nu avea obiecţii faţă de legislaţia care guvernează instituirea stării de urgenţă, informează G4media.

Renate Weber susţine în sesizarea la CCR că preşedintele are prea multe puteri în această situaţie şi cere Curţii să declare neconstituţionale mai multe articole din OUG.

Mai precis, Weber susţine că sunt neconstituţionale articolul 9, o parte din articolul 14 şi articolul 28 din Ordonanţa de urgenţă 1/1999 , dar şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 (care stabileşte sancţiuni mai dure pentru încălcarea unor preveder din OUG 1/1999).

Renate Weber susţine că "Prevederile art. 14 lit. c1) - f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 sunt neconstituţionale, întrucât permit Preşedintelui României să legifereze în domenii pentru care Legea fundamentală cere intervenţia legiuitorului primar sau a celui delegat prin modificarea unor legi organice şi prin restrângerea efectivă a exerciţiului drepturilor omului. În esenţă, Avocatul Poporului consideră că dacă legiuitorul constituant ar fi considerat că prin decret, ca act administrativ normativ, Preşedintele poate legifera în perioada stării de urgenţă sau de asediu, ar fi prevăzut în mod expres un tip de delegare legislativă, aşa cum a reglementat-o în cazul celeilalte autorităţi executive, Guvernul", potrivit comunicatului citat.

Avocatul Poporului apreciază că art. 28 din din OUG 1/1999 "este formulat într-un mod atât de general, încât normele legale sunt lipsite total de previzibilitate şi claritate, ceea ce determină imposibilitatea destinatarului legii, şi anume, persoana care ar încălca prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999, de a-şi stabili conduita de urmat, în lipsa unei descrieri riguroase a unei fapte contravenţionale".

Ce prevăd articolele atacate de Weber la CCR:

Articolul 9:

(1) Conducătorii autorităţilor publice, ai celorlalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice au obligaţia să respecte şi să aplice toate măsurile stabilite în prezenta ordonanţă de urgenţă, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite.

(2) Conducătorii autorităţilor publice şi administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură şi alimentaţie, alimentare cu apă, comunicaţii şi transporturi au obligaţia de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esenţiale pentru populaţie şi pentru forţele destinate apărării.

Art. 14, lit. c1) - f) :

Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:

c^1) măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;

(la 15-11-2004, Litera c^1) a art. 14 a fost introdusă de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 453 din 1 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.052 din 12 noiembrie 2004. )

d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă;

e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;

f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Art. 28:

(1) Nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.

(2) Pe lângă sancţiunea contravenţională principală prevăzută la alin. (1), în funcţie de natura şi gravitatea faptei, se pot aplica şi una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare, prevăzute în ordonanţele militare:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie;

b) interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate;

c) suspendarea temporară a activităţii;

d) desfiinţarea unor lucrări;

e) refacerea unor amenajări.