Bail-out deghizat în bail-in pentru "salvarea" băncii Monte dei Paschi

Evoluţia spasmodică a acţiunilor Monte dei Paschi (BMPS) la Bursa din Milano se apropie de sfârşit, în condiţiile în care realitatea falimentului şi necesitatea naţionalizării nu mai pot fi negate.

Cotaţia BMPS a atins ieri un nou minim istoric (vezi graficul 1) şi apoi s-a redresat fără un motiv aparent, de parcă acţionarii actuali şi potenţiali ar fi sperat într-un miracol care să-i scape de bail-in-ul iminent.

Soluţia naţionalizării, indiferent de modul în care va fi promovată şi numită de autorităţi, a fost oarecum previzibilă cu mult înainte de aplicarea programului de recapitalizare susţinut de statul italian.

Dincolo de standardele precare de creditare, care se reflectă în calitatea portofoliului de credite acordate companiilor şi a celor ipotecare, majoritatea analiştilor bancari au apreciat că începutul sfârşitului pentru Monte dei Paschi l-a reprezentat decizia fatidică de achiziţionare a Băncii Antonveneta, de la sfârşitul anului 2007, pentru 9 miliarde de euro. Procesul de fuziune s-a încheiat în 2013, tocmai când pierderile BMPS, ascunse până atunci prin diferite tranzacţii cu derivate, au ieşit la suprafaţă şi banca a "beneficiat" de un prim bail-out, de aproape 4 miliarde de euro.

Va fi interesant de văzut dacă procesul de naţionalizare va cuprinde şi o analiză completă a modului în care a fost administrată banca, precum şi identificarea vinovaţilor. Între iunie 2006 şi octombrie 2011, guvernator al Băncii Italiei a fost Mario Draghi.

Oare ce a supravegheat Banca Italiei în toată această perioadă? În calitate de autoritate naţională de supraveghere, Banca Italiei urmăreşte "managementul prudent al instituţiilor financiare şi stabilitatea sistemului financiar", după cum se arată pe site-ul băncii.

De asemenea, Banca Italiei este desemnată drept Autoritate Naţională Competentă în cadrul Mecanismului Unic de Supraveghere (SSM) şi îndeplineşte şi rolul de Autoritate Naţională de Rezoluţie.

Acum s-a ajuns în situaţia în care singurul "salvator" a rămas statul italian, care se află el însuşi într-o poziţie financiară deosebit de dificilă.

Cele 20 de miliarde de euro destinate susţinerii financiare a băncii Monte dei Paschi dar şi altor bănci aflate aproape de colaps reprezintă 0,9% din datoria publică de la sfârşitul lunii octombrie 2016, de 2,223 trilioane de euro, conform datelor de la Banca Italiei. În primele zece luni din 2016, datoria a crescut cu 51 de miliarde, în ciuda dobânzilor scăzute generate de programul de tipărire al BCE, după o creştere cu 35,6 miliarde în 2015 (vezi graficul grafic 2)

Surse citate de cotidianul Il Sole 24 Ore arată că bail-out-ul celei mai vechi bănci din lume se va desfăşura în mai multe etape şi se va finaliza în două sau trei luni. Este deosebit de important ca programul să fie credibil nu doar pentru creditorii băncii, ci şi pentru deponenţi, care au retras 14 miliarde din conturile de la BMPS în primele nouă luni din 2016, circa 11% din valoarea totală a depozitelor, conform unui articol recent din Financial Times.

Prima măsură va consta în acordarea unor garanţii de stat pentru atragerea unor finanţări pe termen scurt, având în vedere că BMPS a anunţat recent o scădere dramatică a lichidităţii nete, care ar fi suficientă doar pentru următoarele 4 luni.

Etapa următoare o reprezintă atragerea celor 20 de miliarde de pe pieţele financiare, dar un articol recent de la Bloomberg arată că suma este insuficientă pentru stabilizarea sistemului bancar din Italia. Estimările agenţiei de ştiri indică un necesar de 52 de miliarde de euro pentru curăţarea bilanţurilor bancare.

Cotidianul La Stampa scrie că o ordonanţă de urgenţă a guvernului, aşteptată la întâlnirea la ceas de seară a executivului de la Roma, va transforma statul în acţionar majoritar al BMPS, planul fiind aprobat deja de Uniunea Europeană.

Dar cum rămâne cu respectarea directivei europene de bail-in, care cere aplicarea unui haircut creditorilor şi deponenţilor, înaintea unui bail-out? Probabil că "soluţia" de ocolire a acesteia a fost deja găsită.

După cum scrie publicaţia online The Street, respectarea literei directivei implică aplicarea unui haircut masiv creditorilor subordonaţi. În cazul BMPS, ca şi al altor bănci italiene, o mare parte a acestor creditori este formată din clienţii retail, care au fost "convinşi" să accepte achiziţionarea obligaţiunilor subordonate în locul constituirii depozitelor. "Manevra" financiară a fost aprobată chiar de către Comisia de Supraveghere a Pieţelor Financiare din Italia (n.a. echivalentul SEC din SUA sau ASF de la noi).

Din cauza implicaţiilor politice şi sociale, persoanele fizice care deţin obligaţiuni subordonate vor fi compensate integral de către stat, după ce li se va aplica procedura de bail-in. De unde? Probabil tot din împrumuturile guvernamentale destinate salvării băncilor.

Ministrul de finanţe Pier Carlo Padoan a declarat în Parlament că nu se ştie cu exactitate suma necesară pentru Monte dei Paschi, dar că "se va acorda cea mai mare atenţie protejării investitorilor retail, pe baza reglementărilor europene, astfel încât impactul asupra lor să fie minim sau inexistent", după cum mai arată La Stampa.

Operaţiunea de deghizare a bail-out-ului într-un bail-in va fi un succes, desigur, mai ales că autorităţile de la Bruxelles, dar şi cele de la Berlin, sunt gata să se uite în altă parte, astfel încât nici măcar o eventuală scăpare pe jos a iepurelui din joben să nu creeze momente jenante pentru scamatori.

Acum mai rămâne o singură întrebare fără răspuns. Cum va reuşi un stat falimentar european să salveze, prin naţionalizare, o bancă falimentară de natură sistemică?