English
Toată lumea îl invidia. Era fratele mai mare al unuia dintre colegii mei de şcoală primară. Primise - nu ştiu de unde - unul dintre primele ceasuri electronice. Pe atunci era ultima minune a tehnicii. Toţi ne înghesuiam să îl vedem. Era ciudat, cu brăţară metalică şi un ecran fumuriu. Apăsai pe un buton şi ora era afişată prin strălucirea roşie, inumană, a unor diode.
Este greu de explicat acum, în era telefoanelor cu ecrane de înaltă definiţie, ce găseam atât de extraordinar la dispozitivul acela. Este, însă, uşor de constatat că noi am pierdut acest simţ al minunării.
Chiar nu sunt sigur când am mai întâlnit ultima oară acest gen de entuziasm. Poate la finele anilor '90, când primele televizoare plate au fost introduse în magazine. Lumea se înghesuia să le admire, nici vorbă să le cumpere câtă vreme costau echivalentul unui automobil.
Unii ar spune că au fost cozile la iPhone-ul original. Posibil. Dar acestea au fost mai degrabă, cred, efectul unei mode. Spectacolul nu a fost în primul rând al obiectului, ci al mulţimii însăşi.
Acesta este un semn al timpurilor noastre: Noul s-a banalizat. Într-un fel, suntem abonaţi la Nou. Îl aşteptăm aşa cum pensionarii de pe vremuri aşteptau Scânteia. Îşi ridicau ziarul, zilnic, din cutia poştală, îl răsfoiau mormăind pe banca din faţa blocului, după care îl foloseau la împachetat. Noul este un fel de serviciu social pe care piaţa liberă ni-l datorează.
Dar, în această transformare, am pierdut legătura cu Noul autentic, acela care ne depăşea toate aşteptările. Ceasul fratelui lui Florin era din această categorie. Era cu adevărat din Viitor. Acum ne-am ales cu sora sa săracă şi scofâlcită: upgrade-ul. Un ecran ceva mai mare, un buton în plus, un capac colorat altfel.
Este curios, nu-i aşa? Trăim într-o eră a inovaţiei. Consumăm inovaţie cu o viteză remarcabilă. Comparaţi un automobil de acum zece ani cu unul actual. Cele noi parchează singure, reglează automat lumina farurilor sau menţin prin radar distanţa pe autostradă.
Cu toate acestea, la nivelul individului, această cultură a Noului a fost însoţită de un adevărat drenaj energetic. Noul a obosit. A devenit demn de milă. Interfaţa unui televizor "inteligent" din acestea de acum are un fel de personaj jenant, un gen de cârtiţă care aleargă pe ecran, să te ajute să selectezi sarcini simple. Expresia "a dat în mintea copiilor" pare să fie o descriere adecvată a fenomenului...
Banalizarea Noului o găsim nu doar la nivelul pieţei obiectelor. Comunicarea politică pare să fie, şi aceasta, afectată. Priviţi la campaniile politice recente - chiar nu are importaţă ale cui sau de unde... Consultanţii, desigur, au plănuit ceva "nou", "proaspăt", "inovativ". Bănuiesc că au şi încasat bani pentru asta. Rezultatul? Nişte "găselniţe".
Noul acesta gălbejit pare să fi devenit un opiu al maselor. Realitatea este că oligarhii consumă cu totul altceva. Ei au acces, pe de-o parte, la noul autentic. Minunarea costă scump şi a ajuns mijloc de distincţie socială. Unii au zburat în cosmos (ceva încă inaccesibil clienţilor agenţiilor de turism). Alţii cumpără pe bază de invitaţie maşini sport hardcore, sclipind cu ultima tehnologie. Pe de altă parte, distincţia socială este cultivată şi prin refuzul programatic al "noului" comun. Ei locuiesc în case istorice, colecţionează cărţi vechi, beau vinuri rare. Nimic "upgradat" pe bandă rulantă.
La celălalt capăt al scalei, cei fără un "job" încearcă să iasă în evidenţă. Citeam un articol, zilele trecute, despre noile CV-uri trimise de tot felul de tineri "inventivi". Unul şi-a scris rezumatul pe un tort, pe care l-a trimis pentru a fi mâncat.
Estetica secolelor 18-19 a promovat categoria "drăgălaşului". Porţelanuri cu păstoriţe, tablouri cu flori de câmp, căţei cu pompon. Acum am lăsat nostalgia la o parte. Banalităţile noastre sunt din plastic colţuros.
Mai îngrijorătoare, cred, sunt semnele care anunţă că nu ne mai interesează nici noul instituţional. Înaintaşii noştri erau preocupaţi de ceva numit "modernizare". Există şi un domeniu, interdisciplinar, numit "studii ale modernizării". Ideea generală este simplă: o elită sau chiar o comunitate decid să se înnoiască. Cu ce efecte, asta este cu totul altă problemă... Dar impulsul este clar. Oamenii îşi aleg nişte repere. Generaţia Unirii Principatelor, spre exemplu, privea către Occident. De acolo au importat judecata cu juriu, urbanismul, universităţile, muzeele, poşta, căile ferate şi telegraful etc. Lucruri care au schimbat viaţa cotidiană a milioane de români.
S-a întâmplat ceva la un moment dat. Poate că spectacolul unui Secretar General al Partidului care apare la fiecare două săptămâni să ne facă părtaşi la viziunile sale ne-a demobilizat, ca societate. Sau poate că şi asaltul culturii comerciale ne-a tocit simţurile. Erau cândva gumele cu "surprize" care, de la un moment dat, nu te mai puteau surprinde... Cât despre mine, eu, unul, prefer ceasul acela cu diode fosforescente. Era o dovadă concretă că există un Viitor.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Mda
(mesaj trimis de Dorel T în data de 27.01.2015, 11:15)
Pe mine nu ma mai surprinde o noua versiune de Windows, sau poate ca ma surprinde in mod negativ, nu ma mai surprinde un site web "modern" care de fapt se straduieste sa aiba o interfata similara vizual cu cea a programelor desktop dar care este mult mai greoi si mai dificil sau imposibil de accesat fara un mouse ci doar cu tastatura, nu ma mai surprind etichete pompoase de genul "web 2.0" sau alte si alte versiuni care arata ca de fapt avem de a face cu ceva nou nout. Nu ma mai surprind aplicatiile pentru iPhone care sunt "cool", care te pot ajuta sa te ghidezi cu ajutorul GPS-ului sau fac alte minunatii, dar pe care le folosesti doar in primele zile dupa ce le-ai instalat, fiind apoi destul de inutile pentru majoritatea utilizatorilor.
Si cred ca asta se intampla din cauza stagnarii sau reducerii vitezei evolutiei tehnologice in ultima perioada, ceea ce este foarte normal daca ne gandim la ce viteza a avut aceasta evolutie in ultimii zeci de ani.
Intel nu mai poate produce procesoare mai performante, ci doar adauga mai multe nuclee intr-un procesor, desi cea mai mare parte a programelor nu sunt facute pentru a putea utiliza in paralel mai multe procesoare. Iar asta se intampla fiindca au ajuns sa lucreze la nivel de atom si sa numere atomii de care este nevoie sa inmagazineze un bit de informatie, cati sunt necesari pentru a asigura o izolatie fata de alti atomi in care se inmagazineaza alt bit.... Pana cand nu se va face un pas extrem de dificil de a se putea lucra cu elementele componente ale atomului, evolutia in acest domeniu va stagna. Asta daca se va putea face acel salt...
Autovehiculele au tot 4 roti ca in urma cu 100 de ani. Da, merg mai repede si sunt mai sigure, insa o viteza mult mai mare decat cea din prezent nu ne este prea utila.
Asa ca evolutia viitoare va consta doar din imbinarea diverselor tehnologii, ca sa setam termostatul pentru centrala termica sau aerul conditionat de pe computer sau mobil, ca sa avem parte de tot mai multe "gadget-uri" electronice in masina, vom avea parte, dar nu noi, ci ceilalti, de case inteligente a caror inteligenta va crapa cand ne este lumea mai draga, vom avea parte de reduceri ale costului cu energia dar va creste costul achizitiei si intretinerii echipamentelor electronice care ne ajuta sa monitorizam si sa reducem acele costuri.
Va urma o lunga perioada plata in care tarile bogate vor saraci putin in comparatie cu tarile sarace, fiindca nu vor mai beneficia de avantajul tehnologiilor de varf care se dezvolta in primul rand in acele tari, deoarece si alte tari vor copia tehnologia actuala si o vor dezvolta local.
Asa ca ar trebui sa ne bucuram de acest sfarsit de era a dezvoltarii tehnologice, asta in tarile bogate, fiindca in cele sarace poate va fi doar un inceput de era a preluarii tehnologiilor si de dezvoltare a lor. Cam asta este si cazul Romaniei.