Capitalismul în pandemie

Discuţiile publice din jurul construirii şi votării bugetului de stat reflectă foarte bine starea reflecţiei economice la români. Ori, se pare că dogmatismului ortodoxist de la noi îi adaptează peremptoriu neoliberalismul. Deşi piaţa nu a reuşit să rezolve problemele societăţii aflate sub efectul cumulat al pandemiei, carantinei şi a restricţiilor, lăsând salvarea vieţilor omeneşti pe seama unui stat care fusese considerat - unii îl mai acuză şi astăzi că ar fi - excesiv, totuşi nu serviciile publice sunt principalele beneficiare ale acestui proiect de buget care, cel mai probabil, va trece de parlament.

În acest context, pentru a ilustra dificila ajustare a bugetului, primul ministru Florin Cîţu a accentuat tensiunea existentă între pachetul de politici sociale şi salariale în raport cu cele economice, folosindu-se de avizul Consiliului Economic şi Social (CES) şi cel al Consiliului fiscal (CF). Sintetizând, prim-ministrul a făcut distincţia dintre politruci (CES) şi profesionişti (Consiliul fiscal). Pe Facebook prim-ministrul reacţiona: "Consiliul Fiscal consideră că România are, în acest an, un buget credibil care menţine în plan principal investiţiile. Acesta este avizul profesioniştilor. Astăzi (joi, n.n.), însă, bugetul a fost şi la Consiliul Economic şi Social pentru avizare. Un consiliu politic, cu membri plătiţi din bani publici, dar fără vreun fel de răspundere pentru votul lor. Trebuie să ştiţi şi acest adevăr. Cum credeţi că o să fie avizul acestui consiliu politic? Vreau să comparaţi avizul de azi cu avizele date bugetelor care au distrus România în perioada 2017-2019".

Dincolo de faptul că reacţia primului ministru Florin Cîţu s-a bazat pe erori de informare - în decembrie 2020 a fost numit un nou CES, nu cel la care se referea Ludovic Orban în februarie 2020, iar în 2017 şi 2018 CES precedent a dat aviz negativ bugetelor, abia în 2019, după ce Olguţa Vasilescu a schimbat ilegal în 2018 reprezentaţii organizaţiilor neguvernamentale, numind în locul lor grupări apropiate PSD, fiind dat un aviz pozitiv - neînţelegerea rolului partenerilor sociali în asigurarea păcii sociale poate ostiliza organizaţii sindicale, dar şi o parte a organizaţiilor neguvernamentale, ceea ce ar putea duce la un an social dificil.

Însă, deşi favorabilă, opinia Consiliului fiscal (întinsă pe 43 de pagini) nu a fost ditirambică, la pagina 3 putând fi citit "CF reiterează că procesul de consolidare fiscal-bugetară trebuie să aibă în vedere o restructurare a cheltuielilor bugetare, însă este absolut necesară creşterea veniturilor fiscale pentru a întări robusteţea bugetului public având în vedere nevoi acute prezente, inclusiv în domeniul sănătăţii publice şi educaţiei publice ca şi presiuni viitoare generate de schimbarea de climă şi alte ameninţări neconvenţionale. Din această perspectivă este îngrijorător faptul că, potrivit SFB, veniturile bugetare sunt proiectate să rămână la nivelul de 31% din PIB la finalul intervalului 2021-2023. Reducerea deficitului bugetar potrivit metodologiei naţionale în perioada 2022-2024 cu 4,4 pp din PIB (de la 7,2% la 2,9%) este previzionată de MFP să se realizeze aproape exclusiv prin intermediul cheltuielilor bugetare. Mai precis, cea mai mare parte a ajustării are drept surse reducerea ponderii în PIB a cheltuielilor de personal (cu 1,9 pp), a celor cu bunuri şi servicii (cu 0,8 pp) şi a celor cu asistenţa socială (cu 1,3 pp). În opinia CF, o ajustare de 4 pp din PIB a deficitului bugetar pe seama celor trei categorii de cheltuieli menţionate mai sus nu este realistă. CF apreciază că o ajustare efectuată numai pe partea de cheltuieli este foarte dificilă şi este improbabil ca reducerea deficitului bugetar (s.n.) pe această cale să depăşească 2,5 pp din PIB."

Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului fiscal, sub autoritatea căruia s-a redactat această opinie, asumată de ceilalţi membrii, nu neglijează şi nici nu opune aspectele sociale celor economice. Cere, în schimb, "creşterii semnificativă a veniturilor bugetare" prin "îmbunătăţirea eficienţei colectării, lărgirea bazei de impozitare, îngustarea excepţiilor şi portiţelor care abat în sens negativ taxele plătite de unii contribuabili de la cotele standard, combaterea fermă a evaziunii fiscale şi a concurenţei fiscale neloiale şi optimizarea ratelor de impozitare/taxare". Adică prin întărirea statului.

Pandemia de Covid-19 a accelerat două tendinţe care se simţeau deja de la începutul secolului al XXI-lea, mai ales după ce criza financiară din 2008 a pus în discuţie modelul economic dominat de la căderea comunismului: pe de o parte capitalismul de internet, care accentuează, până la deificare valenţele digitalizării şi care accentuează tendinţele monopoliste exercitare de doar câţiva actori (celebrii GAFA - Google, Amazon, Facebook şi Apple) şi care rimează la unison cu globalizarea, pe de altă parte, revenirea la un capitalism de stat, în orice caz, o revenire a statului în centrul viţii economice, în grade diferite în funcţie de caracteristicile regimului politic. În cazul democraţiilor liberale, sau a ceea ce a mai rămas din ele după refluxul democraţiei din ultimul deceniu şi jumătate, este vorba de restaurarea relativă a rolului statului ca actor economic, pe când în regimurile autoritariste, cum este cazul Chinei bunăoară, statul este principalul motor economic, iar actorii privaţi dispun de o marjă de manevră limitată. Ori, între globalizare şi naţionalismul economic, acesta din urmă asociat de cele mai multe ori cu suveranism, populism sau rasism, conflictul este, sau ar trebui să fie, total.

De fapt, contradicţia dintre public şi privat este o iluzie: este varianta simplistă a neoliberalismului care statorniceşte o antiteză între state şi companiile private. La noi, în contextul discuţiei asupra bugetului, promotorii acestei viziuni au reactivat discursul populist de acum un deceniu privind pensiile "speciale" şi sporurile "nesimţite". Iar atunci, efectele sociale au fost devastatoare, iar criza politică a devenit recurentă cu instabilitatea guvernamentală care a urmat măsurilor de ajustare din mai 2010.

Însă capitalismul de internet nu este deloc opusul capitalismului de stat: din contră, cele două sunt puternic corelate. Aşa cum corelate sunt şi domniile şi serviciile publice şi private. China, pe care o dădeam exemplu mai sus, susţine activ, financiar şi politic, capitalismul de internet în varianta Alibaba, aşa cum Statele Unite nu pot neglija GAFA.

Ori, acest acord, care adaptează viziunea keynesiană la lumea actuală, are ca scop reducerea incertitudinii agenţilor economici. De aceea este stringentă nevoie de instituţionalizarea acestei complementarităţi dintre social şi economic. În absenţa unei astfel de evoluţii va antrena incertitudinea economică care va contribui al destabilizarea ordinii sociale şi politice.