Cât de atractivă este Uniunea Europeană pentru francizorii din SUA? (I)

Până în ianuarie 2007, când România va adera la Uniunea Europeană nu mai sunt nici măcar două luni şi mulţi speră că, o dată cu aceasta, investitorii străini şi companiile internaţionale care doresc să-şi extindă afacerile, să considere şi România că pe o bună oportunitate de afaceri. Însă, oare acei investitori sau acele companii consideră România ca fiind atractivă pentru a investi şi a dori să-şi extindă afacerile aici? Dar francizele?

Cel puţin teoretic, pentru francize ar trebui să fie mult mai uşor să-şi extindă afacerile, faţă de companiile care nu sunt francize. Ca să pătrundă într-o nouă ţară, într-un nou teritoriu, francizorul poate să-şi găsească un francizat în acel teritoriu (fie el master francizat, fie area developer, fie simplu francizat) sau să deschidă el însuşi o unitate în acel nou teritoriu, ca proprietar al acelei unităţi sau să recurgă la un joint venture, să se asocieze cu altcineva sau cu o altă companie pentru a deschide noua unitate în teritoriul vizat. Pentru francizori însă, la fel ca pentru celelalte tipuri de companii, extinderea înseamnă asumarea unor ris­curi precum şi investiţii financiare. De aceea ei vor să aibă anumite certitudini referitoare la teritoriul necunoscut pentru ei în care vor să pătrundă anumite repere care să le garanteze cumva că există şanse mari ca noua unitate francizată să activeze cu succes. Deci, cu cât ris­curile pe care şi le-ar asuma un investitor sau francizor, precum şi greutăţile întâmpinate în derularea afacerilor sunt mai mari (în accepţiunea acestuia, desigur) cu atât zona geografică respectivă este mai puţin atractivă pentru el.

Având în vedere că cele mai puternice şi mai multe francize sunt cele din Statele Unite, aces­tea reprezintă un punct de major interes pentru noi. Mai ales având în vedere apropiata aderare la Uniunea Europeană. Ne va ajuta aderarea să devenim "vizibili" în ochii francizorilor americani? Pentru a răspunde la această întrebare, însă, ar trebui să răspundem la întrebarea "Cum văd francizorii americani Uniunea Europeană şi statele care o compun, atât , cât şi ţările noi aderate în 2004?" Ne va ajuta aderarea să atragem investitorii şi francizorii străini, în special pe cei americani, sau vom deveni doar o voce abia auzită între multe altele?

Cel puţin din punct de vedere statistic, Uniunea Europeană, cu cele 460 de milioane de consumatori şi 25 de ţări este o piaţă extrem de atrăgătoare. Aici, sute de francizori şi mii de francizaţi generează miliarde de dolari în vânzări anuale. Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor al Luxemburgului, Danemarcei şi Irlandei îl depăşeşte pe cel al SUA. De asemenea, PIB/cap de locuitor al unor ţări care au aderat mai demult la UE (precum Irlanda, Portugalia şi Spania) a crescut spectaculos în ultimii 12 ani datorită infuziilor de capital donat de ţări membre UE (ca Germania. Franţa şi Marea Britanie). În ce-i priveşte pe noii intraţi în Uniune în 2004, se proiectează ca şi aceştia să beneficieze de îmbunătăţirea infrastructurii şi să profite de condiţiile favorabile de export şi, ca urmare a aces­tor stimulente, să înregis­treze astfel de creşteri ale PIB-ului pe cap de locuitor. Toate sună foarte bine şi frumos - consumatori sunt mai mulţi decât ar îndrăzni cineva să viseze, iar pieţele sunt în plină dezvoltare. Dar, de la cifrele seci ale statisticilor la viziunea francizorilor de peste ocean este totuşi o cale destul de lungă.

În februarie 2006, în cadrul convenţiei anuale a International Franchise Organization (IFA), Institutul Rosenberg International Center of Franchising (RICF) din cadrul Universităţii din New Hampshire (Whittemore School of Business and Economics) a prezentat un studiu efectuat printre francizorii şi francizaţii americani membri IFA, scopul acestei cercetări fiind investigarea situaţiei curente a francizării de către companiile americane, în special în ţările UE. În cadrul studiului a fost efectuat un sondaj privind climatul de afaceri din Uniune, pentru francizele americane, scopul fiind determinarea riscurilor, dar şi a oportunităţilor apărute când aceste companii au demarat procesul pătrunderii în noi teritorii sau extinderea în teritorii unde deja pă­trunseseră, prin intermediul metodei francizării.

Acest studiu a fost efectuat pe un număr de 109 companii americane, reprezentând, în total, 115.000 de unităţi francizate activând în întreaga lume. Potrivit autorilor, mai mult de jumătate din companiile americane (52%) operează unităţi în afara Statelor Unite. Faţă de 1996, aceasta reprezintă o creştere de 20% înregistrată de procesul de extindere în alte ţări a firmelor americane, şi o creştere cu 53% faţă de anul 1989. De altfel, se înregistrează o creştere în extinderea, dar şi în dorinţa de extindere peste ocean a francizelor americane, 4 din 5 francize, adică 79% dintre cele investigate, plănuind să deschidă unităţi în afara USA. Aceasta înseamnă o creştere cu 25% faţă de anul 1996 şi cu 70% faţă de 1989 a dorinţei de extindere. De asemenea, francizarea este o strategie de extindere pe plan internaţional preferată de mai mult de una din cinci companii, la fel şi cum aproape una din cinci dintre companiile investigate are deja create posturile necesare pen­tru per­soanele care se ocupă de dez­voltarea pe plan inter­naţional a respectivelor firme.

Despre care sunt priorităţile de extindere ale francizelor americane şi care sunt cele mai atrăgătoare ţări europene, precum şi cele mai puţin atrăgătoare ţări ale UE în vederea extinderii, în viziunea francizorilor americani, vom discuta în articolul următor.

Corina Driga,franchise consultant

imooffice@gmail.com

www.fbb.ro