Cât ţine entuziasmul unui posesor de gadget inteligent?

Cum "febra" smartphone-urilor s-a mai temperat, producătorii încep să parieze pe următoarele gadgeturi inteligente - ceasurile şi brăţările de fitness -, a căror noutate n-a găsit deocamdată susţinere în utilitate.

Să precizez că vorbesc în cunoştinţă de cauză, ca fost posesor de brăţară "inteligentă". Înainte de orice, să spunem că preţurile acestor jucării sunt încă piperate, deoarece popularitatea lor nu e foarte mare. Astfel, piaţa accesoriilor IT "purtabile"-brăţări şi ceasuri inteligente care monitorizează activitatea fizică a utilizatorului şi care se pot folosi că o extensie a smartphone-ului-ar urma să ajungă abia în 2020 la aproximativ 210.000 de unităţi, faţă de 23.000 în 2015, potrivit companiei de cercetare de piaţă Euromonitor. Cum se vând încă puţine unităţi, preţurile sunt relativ mari raportat la dotări şi funcţii, precum se întâmpla în momentul în care apăreau telefoanele inteligente.

Ei bine, am vrut să încerc senzaţiile tari date de o brăţară de fitness şi am achiziţionat unul dintre cele mai accesibiile modele, de la Xiaomi (Xiaomi Mi Band) pentru care am plătit aproximativ 100 lei. Preţul nu pare mare (în China modelul cumpărat de mine din România costă cam 12-15 dolari) dar, în definitiv, ce face o astfel de jucărie? Are un banal senzor de mişcare ce îţi monitorizează numărul de paşi (în funcţie de mişcarea încheieturii) şi calitatea somnului (tot legat de mişcările pe care le faci când te-ai aşezat la orizontală). Şi asta cu sincope: dacă dai din mâini prin casă brăţara te vede la plimbare pe afară, iar dacă stai treaz şi cu ochii în tavan dar fără să te mişti brăţara crede că dormi dus. Spun că preţul brăţării e mare raportat la ce face un smartphone care a ajuns să coste în jur de 200 lei în cea mai accesibilă variantă de pe piaţă (nu mai pomenesc de brăţările care costă peste 100 euro). La un preţ (doar) dublu ai telefon, gps, internet, aparat foto, chiar şi pedometru dacă instalezi nişte aplicaţii din Google Play, spre deosebire de brăţara mea care nu ştia prea multe în afară de a se conecta la telefon prin bluetooth, monitorizându-mi prin intermediul unei aplicaţii mersul pe jos şi calitatea somnului (somn uşor/somn profund). N-am considerat util să menţionez capacitatea brăţării de a-mi semnala apelurile şi mesajele primite pe telefon, facilitate cam inutilă de vreme ce telefonul oricum trebuia ţinut în preajmă pentru a se conecta prin bluetooth cu brăţara. Poate singura utilitate suplimentară a brăţării e funcţia de ceas deşteptător silenţios, vibraţiile sale fiind simţite doar de posesor nu şi de restul persoanelor din cameră.

Ei bine, senzaţia de nou, excitarea mea de proaspăt posesor de gadget inteligent au ţinut fix două săptămâni. Asta pentru că a fost suficient un astfel de interval să îmi dau seama că oricât şi oricum aş fi dormit calitatea somnului raportată de brăţară nu varia prea tare (între 2-3 ore de somn profund pe noapte, restul fiind citit ca somn "uşor") şi să învăţ cam ce distanţe trebuie parcurse zilnic pentru a-mi îndeplini norma de paşi recomandată pentru vârsta, înălţimea şi greutatea mea (dacă parcurgeam, de pildă, de două ori distanţa casă-staţie de autobuz şi înapoi, îmi îndeplineam planul şi brăţara ţârâia mulţumită).

Concluzia? Câtă vreme brăţara doar monitorizează mişcarea în aer liber fără să ofere stimulente pentru intensificarea ei sau soluţii de îmbunătăţire a calităţii somnului, încântarea gadgetarului va trece relativ repede şi brăţara va fi repede parcată pe noptieră când posesorul său, care înainte o afişa cu mândrie la încheietură, îşi va da brusc seama că a ajuns să-l jeneze. Din acest motiv m-am decis şi eu să renunţ la accesoriul meu inteligent în interiorul perioadei de retur de 30 de zile pe care o oferea retailerul. Ca distracţie a meritat pierderea de timp cu luatul şi returnatul său, pe partea de utilitate, însă investiţia nu mi s-a părut că merită banii.