CCR: Actul normativ privind starea de alertă, constituţional

Ordonanţa de Urgenţă 21/2004 privind starea de alertă este constituţională în măsura în care restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor este făcută prin lege, a decis, ieri, Curtea Constituţională a României (CCR) care a respins, totodată, cu unanimitate de voturi, sesizarea formulată de Renate Weber, Avocatul Poporului, cu privire la acest act normativ.

În motivarea solut-iei pronunt-ate, Curtea, i$n mod similar considerentelor pe care s-a i$ntemeiat Decizia nr.152 din 6 mai 2020 privind starea de urgent-a¢, a statuat ca¢ actul normativ care restra$nge sau afecteaza¢ drepturi s-i liberta¢t-i fundamentale ale ceta¢t-enilor ori institut-ii fundamentale ale statului cade i$n sfera interdict-iei preva¢zute de art.115 alin.(6) din Constitut-ie, astfel ca¢, respecta$nd cadrul constitut-ional rezultat ca urmare a revizuirii Legii fundamentale din anul 2003, o reglementare cu un atare obiect nu poate fi deca$t o lege, ca act formal al Parlamentului.

Cu alte cuvinte, starea de alertă poate fi impusă de guvern, dar orice afectare a drepturilor şi libertăţilor poate fi făcută exclusiv prin lege adoptată de Parlament, adică exact ce prevede modificarea efectuată de PSD şi aliaţii săi cu privire la proiectul de lege iniţiat de guvernul Orban.

Avocatul Poporului, Renate Weber a sesizat pe 6 mai CCR cu o except-ie de neconstitut-ionalitate privind legislat-ia care reglementeaza¢ starea de alerta¢, susţinând că posibilitatea restrângerii drepturilor şi libertăţilor de către autorităţile administrative încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, potrivit unui comunicat de presă transmis de instituţie.

Avocatul Poporului aprecia ca¢ delegarea unor atribut-ii de legiferare ca¢tre autorita¢t-i administrative, ava$nd ca finalitate restra$ngerea exercit-iului unor drepturi sau liberta¢t-i fundamentale i$ncalca¢ principiul separat-iei puterilor, precum s¸i prevederile constitut-ionale potrivit ca¢rora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a t-a¢rii (art. 1 alin. (5), art. 53 s-i 61 alin. (1) din Constitut-ia Roma$niei.

Potrivit comunicatului, Renate Weber considera ca¢ OUG 21/2004 nu respecta¢ principiul previzibilita¢t-ii legii prin definirea defectuoasa¢ a "sta¢rii de alerta¢", care, neava$nd consacrare constitut-ionala¢, presupune o circumstant-iere detaliata¢, la nivel infraconstitut-ional, a cazurilor i$n care se poate declara.

"I$n realitate, legea prevede doar ca¢ se pot lua de ca¢tre organe administrative orice ma¢suri, deci inclusiv de restra$ngere a exercit-iului unor drepturi, des-i art. 53 din Constitut-ie prevede clar ca¢ acest lucru poate fi fa¢cut numai prin lege", sublinia Avocatul Poporului.

"I$n lipsa prevederii unui termen pentru care se poate dispune starea de alerta¢, ba mai mult, reglementarea posibilita¢t-ii extinderii acestuia prin act administrativ, se ajunge i$n ipoteza i$n care restra$ngerea temporara¢ a exercita¢rii unor drepturi s-i liberta¢t-i fundamentale capa¢ta¢ caracterul unei i$ngra¢diri permanente aduca$nd astfel atingere i$nsus-i dreptului, ceea ce este contrar art. 53 alin. (2) din Constitut-ie", mai arăta Renate Weber.

În faţa magistraţilor CCR, Emma Turtoi, reprezentantul Avocatului Poporului, a afirmat că definiţia stării de alertă este neclară.

"Din examinarea definiţiei stării de alertă (...) constatăm că prin aceasta nu se realizează o configurare explicită a conceptului, prin indicarea unor criterii clare şi obiective pe baza cărora aceasta este instituită, legiuitorul limitându-se la a stabili generic conduita ulterioară declarării ei. Şi anume, dispunerea unor măsuri prin acte administrative ale unor organisme administrative", a susţinut Emma Turtoi.

Ea a adăugat că, în lipsa unor reglementări clare, pot fi vizate drepturi şi libertăţi fundamentale.

"Imprevizibilitatea legislaţiei primare constituie premisa unei aplicări arbitrare de către autorităţile învestite cu executarea legii, care se văd nevoite să adopte măsuri administrative şi chiar legislative după libera lor apreciere. În lipsa unor reglementări la nivelul legislaţiei primare a limitelor instituirii stării de alertă, ingerinţa generată de această stare poate viza drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală, dreptul la libera circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială a muncii, libertatea economică", a explicat reprezentantul Avocatului Poporului.

Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că nicăieri în textul ordonanţei de urgenţă nu se vorbeşte de îngrădirea ori restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

"Susţinerile Avocatului Poporului nu sunt întemeiate pe dispoziţiile constituţionale. (...) Noi considerăm că legea nu este lipsită de previzibilitate, de predictibilitate, textul legii fiind unul foarte clar, înţelesul normelor respective fiind foarte clar. (...) Vă rugăm să constataţi că toate aceste măsuri şi acţiuni trebuie să fie, astfel cum spune legiuitorul în ordonanţa criticată, proporţionale (...) cu situaţiile care le-au determinat, iar aplicarea lor (...) trebuie să fie făcută în condiţiile legii, cu respectarea limitelor prevăzute de lege. (...) Constatăm, din examinarea acestor dispoziţii, că ele sunt constituţionale şi întrunesc exigenţele legii fundamentale", a spus reprezentantul Ministerului Public.