Ce lecţii ne oferă prăbuşirea unei importante bănci din Bulgaria?

La sfârşitul anului trecut, Corporate Commercial Bank AD ocupa locul al patrulea în sistemul bancar din Bulgaria, conform clasamentului întocmit după valoarea activelor, însă istoria băncii se scrie altfel de câteva zile, după plasarea ei în "conservare" de către Banca Naţională a Bulgariei şi suspendarea tuturor operaţiunilor până în 20 iulie 2014.

În condiţiile unei creşteri semnificative a bilanţului şi profitabilităţii, Moody's a redus ratingul băncii în 2013 la B1 de la Ba3, cu perspectivă negativă. Agenţia de rating a justificat degradarea prin creşterea peste medie a portofoliului de credite, în condiţiile unor presiuni ridicate asupra profitabilităţii şi pe fondul unei capitalizări sub media sistemului.

Ţvetan Vasilev, preşedintele Consiliului de Supraveghere al băncii, a fost numit "Bancherul anului 2013" de către publicaţia locală "Bancherul", pentru "eficienţă şi prezenţă sustenabilă pe piaţă a băncii CCB", după cum se arată în raportul financiar pentru anul trecut.

În raportul anual se arată că rata de adecvare a capitalului a fost de 12,56% în 2013, iar rata capitalului de rang I de 10,59%, în condiţiile în care pragul minim impus de Banca Naţională a Bulgariei este de 12%, respectiv 6%.

În ciuda capitalizării deficitare, Moody's a asigurat investitorii şi deponenţii că "lichiditatea băncii este solidă şi adecvată profilului său". După câteva luni, CCB a încetat operaţiunile şi a cerut ajutorul băncii centrale, în urma retragerii accelerate a depozitelor clienţilor, fenomen iniţiat de plecarea unui important client individual şi a firmelor sale.

Retragerile masive s-au accelerat după apariţia unei scrisori anonime în presă, unde se arăta că "viceguvernatorul BNB responsabil cu supravegherea bancară este anchetat de procurori pentru abuz în serviciu", după cum scrie Reuters.

La prima vedere, nimic din raportul financiar auditat de către KPMG Bulgaria nu indica posibilitatea unei asemenea prăbuşiri. Profitul net al băncii a crescut în 2013 cu peste 25% faţă de anul precedent, în condiţiile în care activele totale au crescut cu aproape 20%, pe fondul unei creşteri de 40% a portofoliului de credite.

La sfârşitul anului 2013, Ţvetan Vasilev deţinea, prin intermediul companiei Bromak EOOD, 50,66% din acţiunile băncii, alţi acţionari semnificativi fiind Bulgarian Acquisition Company II S.a.r.L din Luxemburg (30,35%), companie deţinută de fondul de investiţii al Sultanatului Oman, şi VTB CGI Limited (9,07%), parte a grupului bancar VTB din Rusia.

Se pare că banca are în portofoliul de credite o expunere de circa un miliard de leva faţă de firme controlate direct sau indirect de Vasilev, după cum scrie Bloomberg, dar informaţia provine din cotidianul bulgar Monitor, deţinut de cel care a declanşat ieşirea masivă a depozitelor. Raportul financiar pentru 2013 arată că portofoliul total de credite a fost de 4,67 miliarde leva la sfârşitul anului trecut, din care 60,2 milioane leva era valoarea provizioanelor (n.a. de la criza din 1997, leva are curs fix faţă de euro, de circa 1,95 BGN/EUR, banca naţională funcţionând în regim de consiliu monetar).

Conform unui articol din Financial Times, care scrie şi despre problemele oamenilor de afaceri ale căror conturi au fost blocate, deponenţii individuali au fost atraşi de dobânzile oferite de bancă, care erau şi de peste două ori mai mari decât media pieţei.

În condiţiile în care CCB nu a anunţat descoperirea pietrei filosofale, oare s-au întrebat clienţii de unde vin acele randamente ridicate? Un fenomen similar s-a întâmplat în urmă cu mai mulţi ani în Islanda, înainte de prăbuşirea băncilor locale.

"Este foarte important să fim foarte atenţi când vorbim despre bănci. Să nu ne dărâmăm casa degeaba", a declarat guvernatorul BNB în apelul său pentru calmarea deponenţilor. Ivan Iskrov a mai precizat că "CCB nu este falimentară", iar banca centrală "acţionează cu rapiditate pentru a evita falimentul".

Bineînţeles că CCB este falimentară, altfel nu ar fi fost nevoie de preluarea ei, folosindu-se justificarea, ca de obicei, că problema nu este de solvabilitate, ci de lichiditate. Din păcate, vom mai auzi astfel de declaraţii în Europa, în condiţiile în care apar tot mai multe semnale de nervozitate privind situaţia lichidităţii de pe piaţă.

Îngrijorarea a ajuns la cote foarte ridicate până şi în Singapore, unde sistemul bancar este mult mai lichid şi mai bine capitalizat decât în Vest. "Un calm îngrijorător pare să existe pe pieţe", cu toate că "rămânem în ape necunoscute", a declarat Lim Hng Kiang, vicepreşedintele Autorităţii Monetare, la conferinţa anuală a băncilor din Singapore. Acesta a anunţat introducerea unor noi măsuri pentru întărirea poziţiei lichidităţii, atât pentru băncile locale cât şi pentru cele străine din sistemul financiar, precizând că indicatorul său preferat este raportul dintre numerarul deţinut de o bancă şi depozitele clienţilor.

În cazul CCB, acest raport era de 18,2% la sfârşitul anului trecut, prin includerea contului curent de la banca centrală, şi de 5,3% fără contul curent de la banca centrală. După cum s-a constatat, lichiditatea băncii a fost departe de a fi suficientă.

Conform presei din Bulgaria, banca centrală a anunţat că "deficitul de lichiditate al CCB este un caz izolat şi nu are legătură cu restul sistemului bancar". Este vorba, oare, de aceeaşi bancă centrală care declara, cu câteva zile înainte de prăbuşirea Corporate Commercial Bank, că instituţia financiară dispune de suficientă lichiditate?

Pe fondul instabilităţii politice din Bulgaria, este foarte probabil ca scandalul din jurul CCB să se extindă, iar procurorii să facă public modul în care BNB şi-a "neglijat" rolul de supraveghetor al sistemului bancar, precum şi "adâncimea" conexiunilor dintre politicieni şi sistemul bancar.

După ce a ajuns sub lumina reflectoarelor în Bulgaria, lichiditatea bancară poate să devină "celebră", destul de curând, şi pe plan internaţional. "Cea mai mare ameninţare pentru stabilitatea financiară globală este colapsul lichidităţii" scrie Martin Armstrong pe blogul său, analistul american învinovăţind guvernele pentru această situaţie. În opinia lui Armstrong, "guvernele nu înţeleg că nevoia lor disperată pentru bani, ilustrată de măsurile pentru vânarea tuturor fluxurilor financiare private, este factorul determinant al colapsului lichidităţii pe o scară fără precedent în istoria modernă".

Chiar Federal Reserve se teme de dispariţia subită a lichidităţii, după cum arată recentele propuneri pentru limitarea ieşirilor din fondurile de obligaţiuni, în condiţiile în care Jeremy Stein, profesor la Harvard care a tocmai a demisionat din conducerea executivă a Fed-ului, a declarat că "piaţa obligaţiunilor a devenit prea mare şi manifestă o lichiditate precară", efectul posibil fiind declanşarea unei crize a lichidităţii cu puternice efecte de contagiune la nivel global.

Toate acestea ne arată că prăbuşirea băncii CCB poate fi precursorul unei noi tendinţe globale şi nu un caz izolat, iar băncile centrale s-ar putea să nu mai dispună de soluţii pentru a păstra măcar aparenţa ordinii pe pieţele financiare.