Statul chinez va exporta către Europa, în acest an, o cantitate suplimentară, de 1,5-2 milioane tone metrice de cocs, utilizat la fabricarea oţelului, răspunzînd astfel parţial solicitărilor Uniunii Europene de înlăturare a restricţiilor care au afectat activitatea unor companii siderurgice, cum este cazul "Arcelor". China a exportat 14,7 milioane tone metrice de cocs în 2003, acoperind jumătate din comerţul mondial de profil. Pentru anul în curs, autorităţile de la Beijing planificaseră să reducă acest volum la 8,3-9,6 milioane de tone, ca să protejeze piaţa internă, a cărei cerere este mai ridicată, datorită creşterii economiei naţionale cu 9,7%, în primul trimestru din 2004.
"Decizia Chinei este binevenită, dat fiind că industria europeană va beneficia de mai mult cocs, însă ea nu rezolvă problema restricţiilor la exportul din China", declară Arancha Gonzalez, purtătorul de cuvînt al departamentului comercial al UE. Blocul european va continua să facă presiuni pentru eliminarea restricţiilor (licenţele de export şi sistemul cotelor - n.r.), fiind posibil să depună şi o plîngere în acest sens la Organizaţia Mondială a Comerţului.
În opinia oţelarilor europeni, măsura mai sus amintită nu este menită să redreseze situaţia. "Relaxarea restricţiilor la exporturile chineze reprezintă un pas către direcţia corectă, care ar putea ajuta", afirmă Christian Mari, purtător de cuvînt al Confederaţiei Europene a Industriei Fierului şi Oţelului. Acesta subliniază, însă, că suplimentarea exporturilor de cocs din China nu este suficientă. "Vrem eliminarea licenţelor de export", concluzionează Mari.
În acest an, preţul pentru licenţele la exportul de cocs a ajuns la 200 de dolari/tonă, de la 1-5 dolari/tonă în 2003. În consecinţă, preţul cocsului a urcat la 450 dolari/tonă, de la 120 dolari/tonă în 2003. Anul trecut, 31% din importurile europene de cocs (4,4 milioane de tone) au fost de provenienţă chineză, potrivit datelor UE.
Companiile europene şi-au majorat semnificativ preţurile de distribuţie, ca urmare a creşterii costurilor materiilor prime. Din cauză că acestea sînt foarte ridicate, producătorii de oţel şi-ar putea limita capacitatea de sporire a producţiei, iar cererea ar putea fi superioară ofertei. Cererea globală de oţel va creşte cu 6,2% în acest an, anunţă Institutul Internaţional al Fierului şi Oţelului, adăugînd că, din cele 917 milioane de tone - cît reprezintă necesarul mondial, 263 milioane reprezintă cererea chineză.
China este cel mai mare producător mondial de oţel. Anul trecut, producţia sa a crescut cu o cincime.