English
Clienţii împrumutaţi în franci elveţieni (CHF) fac noi paşi în acţiunile lor din instanţă şi încep să aducă, pe rând, documente de la entităţile din afara ţării, pe care le depun la dosarele din justiţie.
După ce unul din debitorii creditaţi de Bancpost ne-a prezentat cazul său, arătând că EFG New Europe Funding II BV din Olanda, către care banca i-a cesionat creanţa, nu este înregistrată ca instituţie financiară, un alt client, de data aceasta cu credit contractat de la OTP Bank, a făcut public răspunsul pe care l-a primit de la Banca Naţională a Olandei, conform căruia OTP Financing Solutions, căreia OTP i-a vândut împrumutul, cu plata la zi, nu funcţionează ca o entitate financiară autorizată.
Răspunsul Băncii centrale olandeze pentru debitorul OTP Bank arată: "OTP Financing Solutions nu este sub supravegherea Băncii Naţionale a Olandei. Aceasta nu are licenţă să desfăşoare activităţi bancare în interiorul Olandei. OTP Financing Solutions este o subsidiară a TMF Group HoldCoBV".
Entitatea olandeză este cea de-a doua societate comercială către care OTP Bank a cesionat creditul respectiv, după cum ne-a spus clientul citat, care ne-a explicat: "Am contractat un credit în franci elveţieni în 27 martie 2008, care a fost cesionat de trei ori.
Prima cesiune a fost efectuată în 31 iulie 2008, când nu aveam nicio întârziere la plată, creditul fiind vândut în Ungaria, către OTP Nyrt. De acolo a ajuns la OTP Financing Solutions BV, în Olanda, în data de 31 august 2009, împrumutul meu fiind în continuare plătit la zi. Nici prima dată şi nici a doua oară nu am fost notificată de către bancă referitor la cesiunea creditului.
A treia oară când împrumutul meu a fost vândut a fost în 2012, la circa un an după ce eu nu mi-am mai putut achita ratele, către OTP ZRT, entitate reprezentată de OTP Factoring România.
Banca nu m-a anunţat nici în 2008, nici în 2009 despre înstrăinarea creditului, abia la a treia cesiune fiind notificată în acest sens. Eu am aflat de primele două vânzări abia zilele trecute, după ce am făcut o solicitare băncii pentru a afla detalii despre contractul meu. Curios este că în contractul de cesiune din 2009, încheiat între cele două entităţi străine, nu apare OTP Nyrt la vânzător, ci OTP Bank România. De asemenea, ipoteca asupra casei a rămas în favoarea OTP Bank.
Menţionez că împrumutul meu este unul ipotecar, care nu putea fi cesionat decât unei societăţi autorizate să deruleze activităţi financiare. Am scris Băncii Naţionale a României (BNR) şi aştept răspunsul ei".
Debitorul este în executuare silită din 2011 şi se află în proces cu banca, solicitând îngheţarea cursului CHF la data acordării creditului, precum şi recalcularea tuturor sumelor plătite de când împrumutul său a fost vândut. "Vreau să-mi recuperez sumele plătite necuvenit, întrucât creditul meu a devenit din împrumut bancar împrumut comercial, iar firma către care au mers banii nu avea dreptul să încaseze dobândă, nefiind înregistrată ca societate financiară".
Pe pagina de Facebook a Grupului Clienţilor cu credite în CHF, clientul OTP a scris: "În dosarul de executare silită există acest contract de cesiune şi anexa cu toate contractele cuprinse în acel contract. (...) Am o listă cu 130 de credite cesionate. Se spune acolo, negru pe alb, că prezentul contract se supune legislaţiei din România. Da, dar legislaţia spune (şi spunea şi la vremea aceea) că pot desfăşura activităţi bancare doar cei care sunt autorizaţi de BNR. OTP Factoring Ungaria, OTP Factoring România şi OTP Olanda nu aveau autorizaţie! Fiind doar nişte simple societăţi comerciale de genul SRL-urilor, au perceput şi încasat dobânda în mod ilegal. Chiar dacă creditele au fost «repatriate», dobânda plătită pe perioada cesionării ar trebui restituită. Dacă vă întrebaţi cu cât au cumpărat creditele cei de OTP Ungaria, vă pot spune că au plătit 9.500.000 CHF pentru credite în valoare de 21.500.500 CHF".
Sursa citată a mai scris că, potrivit contractului citat, au fost vândute 227 de credite, exclusiv luate în CHF de către persoane fizice, împrumuturi pe termen mediu şi lung garantate cu ipoteci.
"OTP Olanda se angajează să notifice debitorii cedaţi (...) sau să determine ca notificarea să fie făcută de OTP România", mai arată domnia sa.
• Laszlo Diosi: "Nu există obligativitatea legală de a actualiza şi notările din cărţile funciare"
Laszlo Diosi, CEO OTP Bank, susţine că "cesiunea de creanţă nu este şi nu a fost niciodată interzisă de legislaţia civilă, iar dispoziţiile legale din materia cesiunii au fost respectate ad literam". Domnia sa ne-a transmis, răspunzând la întrebările ziarului BURSA pe subiect: "Contractul de cesiune se supune dispoziţiilor art. 1568 alin. 1 Cod civil, care stipulează expres că «Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate».
De asemenea, în conformitate cu art. 1573 alin. 1 Cod Civil, «creanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fără notificarea debitorului»".
Referitor la faptul că împrumutul a fost vândut de trei ori, Laszlo Diosi ne-a spus că "este o practică de piaţă foarte comună ce nu a afectat în niciun fel situaţia consumatorilor în raport cu creditele contractate".
Şeful OTP Bank a precizat: "Banca şi-a îndeplinit obligaţia de notificare a debitorului cedat, prin notificare simplă fără confirmare de primire. Vechiul Cod civil (art. 1393) prevedea că publicitatea cesiunii putea fi făcută în două feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor. Or, suplimentar notificărilor transmise clienţilor, oricând aceştia au vizitat sucursalele băncii şi a fost necesară întocmirea unor documente, le-au fost aduse la cunostinţă aspectele privind cesiunea intervenită, în majoritatea cazurilor chiar prin cuprinderea detaliilor privind cesionarul în preambulul documentelor întocmite şi semnate de părţi.
Conform prevederilor legale şi clauzelor contractuale, cesiunea de creanţă a fost acceptată de către debitorul cedat, iar în cuprinsul notificărilor au fost inserate toate menţiunile cerute de lege pentru opozabilitatea operaţiunii juridice intervenite. Nu există niciun text legal care să impună imperativ notificarea debitorului cedat prin scrisoare transmisă cu confirmare de primire. Legea cere numai comunicarea scrisă prin notificare adresată debitorului cedat. Interpretul nu poate adăuga la lege, ci este ţinut să o aplice în litera şi spiritul ei. Atât timp cât Codul civil (vechi sau nou) nu are instituită obligaţia cedentului de a transmite notificări cu confirmare de primire, solicitarea unui astfel de document vine să adauge la lege cerinţe care nu au fost avute în vedere de legiuitor şi se constituie într-o imixtiune a interpretului în puterea legislativă, fapt interzis de legea fundamentală".
Laszlo Diosi ne-a mai spus că, deşi cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate, totuşi nu există obligativitatea legală de a actualiza şi notările din cărţile funciare, mai ales că acestea sunt generatoare de costuri pentru clienţi: "Însă, valabilitatea garanţiilor nu poate fi considerată ca fiind afectată".
Preşedintele OTP Bank a concluzionat: "În anul 2016, 73% dintre clienţii cu credite în CHF au acceptat oferta de conversie a băncii noastre, discount-ul mediu fiind de 21% şi reducerea de dobândă medie de 2%. Programul, care a însemnat un efort financiar de 100 de milioane de euro din partea băncii, a avut ca rezultat şi scăderea semnificativă a litigiilor împotriva băncii. Clienţii care nu au participat la programul de conversie din 2016 pot în continuare să solicite conversia creditelor. De fapt, după închiderea programului de conversie, cererile clienţilor noştri au fost acceptate şi conversiile continuă".
• Legislaţia din 2008: "Creanţele ipotecare din portofoliul unei instituţii financiare autorizate prin lege pot fi cesionate unor instituţii financiare autorizate să acţioneze pe pieţele de capital"
Referitor la prevederile legale ce stau la baza înstrăinării creditelor cu plata la zi contractate în perioada 2007-2008, Banca Naţională a României a transmis, recent, clientului Bancpost menţionat în deschiderea articolului: "În anul 2008, din motive asociate politicilor proprii de creditare şi de gestionare a riscului, practica băncilor comerciale era de a vinde portofolii de credite performante către instituţii nerezidente, membre ale grupurilor bancare ale instituţiilor de credit rezidente. (...) La momentul iulie 2008 (n.r. când a fost cesionat creditul clientului Bancpost) nu exista nicio condiţionare şi/sau interdicţie legală în ceea ce priveşte calitatea creditului (performant/neperformant) sau persoana cesionarului (în sensul unor condiţii restrictive privind jurisdicţia în care îşi desfăşoară activitatea cesionarul sau domeniu de activitate a acestuia). (...) Anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii 93/2009, instituţiile de credit au cesionat atât credite performante, cât şi credite neperformante, neexistând niciun impediment legal în privinţa calităţii creanţelor respective (performante/neperformante), cu excepţia condiţionării cesiunii creditelor ipotecare, instituite prin dispoziţiile art. 24 (în prezent abrogat) din Legea 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare (n.r. Legea 190/1999 Art. 24 arată: (1) Creanţele ipotecare şi privilegiate conform art. 1737 din Codul civil (Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil), care fac parte din portofoliul unei instituţii financiare autorizate prin lege, pot fi cesionate unor instituţii financiare autorizate să acţioneze pe pieţele de capital. (2) Cesiunea priveşte numai creanţele ipotecare din portofoliul deţinut, care au caractere comune cu privire la natura, originea şi riscurile lor). (...) În 2008, prevederile vechiului Cod Civil reprezentau cadrul legal ce reglementa cesiunea de creanţe, aceasta completând legislaţia specială în materie până la intrarea în vigoare a noilor dispoziţii cuprinse în Noul Cod Civil, din anul 2011".
Subliniem că vechiul Cod Civil valabil până în 2011 arată, la Art. 1393, că "cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea".
Avocaţii susţin că, dacă nu există notificarea cesiunii, atunci aceasta este inopozabilă.
Avocatul Adrian Cuculis ne-a transmis, recent: "OUG 99/2006, ce reglementează activitatea bancară în România, la Art. 5. (1) interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entitate fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică, ori într-o activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora.
Legea 312, în baza căreia funcţionează BNR, arată, la Art. 25 (1): Banca Naţională a României are competenţa exclusivă de autorizare a instituţiilor de credit şi răspunde de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze în România, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, Legea cămătăriei 216/2011 Art. 3, spune că (1) darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi (2) sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă".
În aceste condiţii, potrivit specialistului, un simplu SRL, SA, SCSA, SCA sau orice altă formă de organizare ce nu este conformă legilor în vigoare, autorizată de către BNR, nu poate funcţiona legal şi nu poate încasa dobânzi bancare.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Cineva umbla cu fofarlica
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 14.02.2018, 00:50)
Nu inteleg cine induce in eroare cu versiuni din alte timpuri...
Articolul 24 din Legea 190/1999 in forma valabila intre 6 martie 2006 si 27 decembrie 2008 prevede:
Articolul 24
(1) Creanţele ipotecare, care fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale.
(2) Cesionarul dobândeşte, pe lângă dreptul de ipotecă aferent creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, drepturile decurgând din contractul de asigurare pentru bunul care face obiectul acestei ipoteci, precum şi celelalte garanţii care însoţesc creanţa ipotecară transmisă.
Forma valabila intre 27 decembrie 2008 si 21 iunie 2010 a infamului articol 24 spune:
Articolul 24
(1) Creanţele ipotecare, care fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale.
(2) Cesionarul dobândeşte, pe lângă dreptul de ipotecă aferent creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, drepturile decurgând din contractul de asigurare pentru bunul care face obiectul acestei ipoteci, precum şi celelalte garanţii care însoţesc creanţa ipotecară transmisă.
Forma valabila intre 21 inuie 2010 si 1 octombrie 2011 spune:
Articolul 24
(1) Creanţele ipotecare, care fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale.
(2) Cesionarul dobândeşte, pe lângă dreptul de ipotecă aferent creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, drepturile decurgând din contractul de asigurare pentru bunul care face obiectul acestei ipoteci, precum şi celelalte garanţii care însoţesc creanţa ipotecară transmisă.
Versiunea valabila pana la abrogarea acestuia in 4 decembrie 2015:
Articolul 24
(1) Creanţele ipotecare, care fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege, pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale.
(2) Cesionarul dobândeşte, pe lângă dreptul de ipotecă aferent creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, drepturile decurgând din contractul de asigurare pentru bunul care face obiectul acestei ipoteci, precum şi celelalte garanţii care însoţesc creanţa ipotecară transmisă.
Sustinerea faptului ca: "Legea 190/1999 Art. 24 arată: (1) Creanţele ipotecare şi privilegiate conform art. 1737 din Codul civil (Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil), care fac parte din portofoliul unei instituţii financiare autorizate prin lege, pot fi cesionate unor instituţii financiare autorizate să acţioneze pe pieţele de capital. (2) Cesiunea priveşte numai creanţele ipotecare din portofoliul deţinut, care au caractere comune cu privire la natura, originea şi riscurile lor)." arata ca exprimatorul traieste in urma cu niste ani, multi. Forma articolului a fost modificata in (urale prelungi) martie 2006. Asa ca aceste sustineri sunt false. In plus, cel care sustine asa ceva trebuie sa aduca de la sediu AUTORIZATIA DE FUNCTIONARE PE PIATA DE CAPITAL. Pe acele vremuri se numea parca CNVM iar in timpurile noastre ASF. Nu se supara nimeni daca se prezinta si autorizatia de la BNR, dar deja stim ca nu exista.
Daca afirmatiile apartin celor de la BNR, doamna Olteanu de exemplu, trebuie sa afle ca exista o susrsa simpla de informare publica, este gratuita si pusa la dispozitia intregului popor, se gaseste la adresa: legislatie.just.ro. Are oportunitatea de a verifica ineptiile legale pe care le transmite publicului.
Actul de comert (cesiunea acelui portofoliu de creante) s-a petrecut in 2008. Daca cesionarul nu este autorizat de BNR (pentru ca legea il obliga si inca il mai obliga), cesiunea nu mai pastreaza caracterul de cesiune bancara. In plus, toate creditele "exportate" catre firme fantoma sau care nu "isi pot desfasura activitatea" este ZERO la suta, in concordanta cu prevederile OG 9/2000 articolul 4.
Marele "efort financiar de 100 de milioane de euro din partea băncii", in raport cu creditele "exportate" reprezinta o mare inselaciune, compusa din mai multe componente, cea mai importanta provenind de la NEASIGURAREA RISCULUI VALUTAR de catre institutiile de credit in conformitate cu prevederile OUG 99/2006 valabile la data acordarii creditelor in valuta, TOATE VALUTELE...
Cineva s-a plans ca au plecat camioane cu euro din tara, Eu cred ca nu au plecat camioanele, s-a apasat un simplu "Enter" fara ca cineva sa controleze (ANAF, Directia Mari contribuabili, responsabilii cu Dosarele preturilor de transfer - am auvut un celebru ministru provenind din acea Directie si doctorand zelos al unui viceguvernator BNR, ... bla, bla, bla).
Imi pare sincer rau de cei care au acceptat "conversiile" oferite cu atata "generozitate" de cate saracele institutii de credit. Si imi pare rau si de actionari, ei chiar au adus cu camioanele bani pentru provizioane, de acasa...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 07:37)
Deci clientului i se cuvine stergerea datoriei si returnarea dobanzilor si a banilor de asigurare platiti pana acum catre OTP.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 08:20)
Cam da.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 12:18)
Pai sa ne constituim in grup si sa ne recupereze banii plus sa ni se stearga datoriile de catre Profesorul Piperea!!!!!!
Hai suuuuuuuus!!!!
3. WoooooooW
(mesaj trimis de Fara credit chf în data de 14.02.2018, 08:19)
Dupa legile romanesti inteleg ca nu se putea vinde.
Dupa legile olandeze puteau sa cumpere?
Inchisoare cu executare de 5 ani pentru cei care au vandut si cumparat e logica ?
Confiscarea sumei incasate ilegal e binevenita si normala, bani merg la client om ?
Daune morale trebuie sa primeasca omul de la Otp Romania ?
O comparatie trebuia facuta intre cum sunt legile din Viena, Berlin, Paris, Londra cel putin.
Otp a facut asta pentru ca era vid legislativ in Romania?
Oferta de conversie a facut-o Otp in 2016 sa nu iasa la iveala mizeria din contracte?
Daca banca era corecta trebuia sa o faca cand omul nu a mai putut plati creditul nu?
Din desfasurarea evenimentelor inteleg ca banca avea tot interesul sa execute clientul?
Un amanunt lipseste: actionari la care s-a vandut de 3 ori este tot Otp ?
3.1. Cu credit CHF (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 12:17)
Oare faptul ca ti-ai dorit o vila si nu ti-o permiti ti-a luat mintile?
Este adevarat ca va drogati astia fara credit?
Cine ar putea sa faca ceva pentru sanatatea ta?
Demagogul Zamfurt si colegul sau falfaitor bulgaresc ti-au prajit in halul asta placa de baza?
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Larisa în data de 16.02.2019, 22:10)
Autoritățile olandeze mi-au răspuns clar ca OTP FINANCING nu este autorizata sa deafasoare activități bancare!!! Acest SRL e doar o adresa în Olanda. Activitatea trebuie sa se supună legislației din tara unde a făcut afacerea, lucru confirmat de autoritățile olandeze. Creditele bancare IPOTECARE nu se pot cesiona (când sunt cu plata la zi), decât unei entități autorizate sa desfășoare activități bancare. Conform ultimelor noutăți, nici măcar cesionarea către OTP NYRT (, banca mama din Ungaria) nu putea preia aceste credite ptr ca este autorizata sa deafasoare activități doar în FORINȚI iar ei au cesionat credite în CHF și Euro. O acțiune pe penal îndreptată împotriva grupului OTP și ANPC (instituția care trebuia sa vegheze activitatea bancara) este îndreptățită și o am în plan. Doar ca trebuie sa aștept terminarea proceselor din Civil, ca să nu ofer băncii posibilitatea de a cere suspendarea cauzelor civile pana la soluționarea celei penale. Dacă o sa cer daune??? DA, cu siguranță!!!!! NU EXISTA VID LEGISLATIV!!!! EXISTA DOAR ANPC și BNR care nu și-au făcut datoria. Doua institutii care au protejat toate aceste fapte penale!!! Exista un Parchet care, deși a primit sesizări de la debitori, a dat NUP. Pentru ca, pur și simplu, nu au înțeles mecanismul prin care băncile au externalizare profitul, fără a plăti taxe în România. De asta??? Pentru ca avem un domn Isărescu care a avut un credit fără comisioane, clauze abuzive, cu o dobanda negociata..... Pentru ca avem politicieni cu credite preferențiale.... Și bancile nu trebuie deranjate ptr ca sunt sursa de împrumut pentru guvernele incompetente ale României. Toată dobânda achitata de noi mergea în Europa, la firme din OLANDA (toate băncile care au dat credite în CHF sau EURO au cesionat creditele către firme din Olanda). Eu am cerut sa se respecte termenii din contract ( LIBOR-ul scazuse cu 2,74 % după 6 luni de la acordarea creditului, deci și dobânda mea trebuia sa scadă de la 7,79 la 5,05%).,Banca mi-a răspuns ca îmi mulțumește ca am apelat la serviciile ei dar dobânda scade dacă o sa creadă ea de cuviință.... Iar ea nu crede de cuviință!!!! Da, au interes sa vândă proprietățile ptr ca, la ultima cesionare, suma de recuperat înscrisă în cesiune (în cazul meu), e undeva la 5000 de CHF. Ținând cont ca ai vândut imobilul acum câteva zile ptr 29000 de euro.... oficial, paguba a fost acoperita. Iar eu rămân în continuare sa fiu executata pana la suma pe care ei o cred corecta.... Cam 200000 chf ???? Acționariatul arata asa :OTP ROMÂNIA are ca patron pe OTP NYRT UNGARIA. OTP FINANCIANG OLANDA e puiul celor de la OTP NYRT. OTP FAKTORING UNGARIA (firma de executări) e puiul celor de la OTP NYRT și OTP ROMÂNIA iar OTP FACTORING SRL e puiul celor de la OTP FAKTORING UNGARIA. Da, sunt în familie. Toate sunt firme înființate ptr a se șterge urma banilor încasați din comisioane și dobânzi și sustragerea de la plata impozitelor și taxelor.
3.3. Cesionare (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Viorel în data de 08.02.2020, 10:21)
Știi cumva dacă Consiliul de Soluționare alternativa a litigiilor bancare ,soluționeaza și cereri de cesionare a contractului.
Am contract la OTP Bank cu ipoteca și am primit răspuns recent că creditul meu a fost cesionat până în 2015 către banca din Olanda.
În grila celor de la CSALB nu se află și astfel de cereri doar referitor la comisioane,etc.
Astept un raspuns.
Mulțumesc.
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 09:29)
dupa asemenea magarii, mi-e frica si sa ma uit la o sigla OTP, d-apoi sa intru in vreo sucursala de-a lor si sa le dau vreun ban. cat de mizerabil sa fii ca banca sa faci asa ceva? asta nu e banca...ci altceva
4.1. Perfect de acord. (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 09:49)
Ai dreptate, numai ca este ca la Radio Erevan. Clientul a luat bani de la OTP, nu si-a mai platit creditul dupa care este ofticat ca acea creanta a fost vanduta.
Eu nu vad fondul problemei. Unde este problema de fond, avand in vedere ca clientul trebuie sa plateasca la fel de multi bani fie la OTP fie la cel care a cumparat creanta?
4.2. raspunsul tau este de la Radio Erevan (răspuns la opinia nr. 4.1)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 14.02.2018, 10:28)
Este parerea ta ca este ca la radio Erevan. Legea romana spune cu totul altceva. Iar noi, debitorii suntem deja obisnuiti cu ceea ce declarati voi. Ca sa intelegi: fiecare vrea sa-si traga spuza pe turta lui.
Cand si-a pierdut calitatea de credit bancar din vina comuna a cedentului si a cesionarului, nu vad de ce debitorul sa nu poata sanctiona acest lucru prin intermediul instantei ??? Doar nu sunt profesionisti cedentul si cesionarul ??? Sau o sa va amagiti vesnic ca ulciorul merge vesnic la apa ?
In acest caz s-au facut doua cesionari ilegale: prima vanzare de la OTP Romania la OTP Factoring (neautorizata in Romania) si s-a pierdut calitatea bancara; a doua ilegaliate o reprezinta "repatrierea" unui credit ca bancar dupa ce aceasta calitate s-a pierdut din neglijenta si suficienta.
Desigur, ramane sa se stabileasca in instanta toate aceste matrapazlacuri...
4.3. Ai dreptate (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 11:01)
Eu iti dau dreptate, desi nu este atributul meu ci al instantei. Eu spuneam doar ca pe fond pentru cel imprumutat nu exista nicio diferenta. Desigur se poate lega de o asa zisa nerespectare a legii, dar el nu a trebuit sa plateasca mai mult pentru acest lucru. Datoria lui a ramas aceeasi, indiferent de creditor si in conscinta nicio instanta nu va accepta sa-i acorde daune. Sigur ca entitatile care au incalcat legea trebuie sa suporte consecintele, insa aceste incalcari nu au contribuit la prejudicierea in vreun fel al clientului. Eu nu sunt avocatul bancilor. Toate persoanele ar trebui sa se gandesca bine cand iau credit daca pot sa il ramburseze sau nu si care sunt riscurile pe care le implica fiecare clauza din contract. Cel mai sigur este sa nu luati CREDITE !
4.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 12:36)
Corect.
4.5. excesiv de oneros (răspuns la opinia nr. 4.3)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 14.02.2018, 16:10)
Ai auzit de acesta sintagma, excesiv de oneros? Dar de obligatia institutiei de credit de a isi asigura marfa (banii) fata de riscurile specifice activitatii sale? Nu incerca sa te informezi ca te sperii!!! Citeste cu ochii tai OUG 99/2006, in oricare forma valabila pana la emiterea Regulamentului BNR nr. 5 din decembrie 2013, incepand cu articolul 123, hat, la vale...
Si nu mai incerca sa induci lumea in eroare. Tot OUG 99/2006 nu permite unei persoane fizice sau juridice NEAUTORIZATE de catre BNR sa desfasoare activitate bancara. Sper ca nu esti greu de cap. Pe de alta parte, sunt zeci de exemple prin care, prin cesiune simpla, au fost rascumparate de la recuperatorii de credite, credite la sume rezonabile sau chiar infime. Si ar ma fi multe de spus, dar parca-mi racesc gura degeaba...
4.6. Pacat de tine (răspuns la opinia nr. 4.5)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 17:57)
Cunosc foarte bine OUG 99/2006. Banca trebuie sa se asigure de riscuri pentru a putea da banii inapoi la deponenti. Nu trebuie sa asigure de riscuri pe clientul care a luat credit de la banca. Banca trebuie sa se asigure ca si daca nu va recupera banii de la cei pe care ii imprumuta va putea sa isi onoreze obligatiile fata de deponenti. Acum daca tu zici ca trebuie sterse toate datoriile celor care au luat bani imprumut pentru faptul ca banca a incalcat nu stiu ce lege.... esti aberant.
4.7. aberant zici? (răspuns la opinia nr. 4.6)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 14.02.2018, 19:30)
Aberanta este concluzia ta. Nu am sustinut niciodata ca un credit nu trebuie restituit, doar nicio acvtivitate economica nu are acest scop in mod primar, in afara ONG-urilor infiintate cu acest scop si a sanatatii publice.
Trecand peste manipularea continua pe care o tot faci, jocul greseala asteapta. Iar iubitii tai bancheri au gresit. Flagrant. In plus, ca tot le plangi de mila, prietenii tai au facut o mica-mare evaziune. Si evaziunea se refera la "exporturile" in paradisul fiscal (dupa cum bine observi din materialul prezentat) a unor sume totale aproximative de 33 milioane CHF nesupuse impozitarii la sursa (16%) ci la nivelul impozitului din Olanda (din cate cunosc, aprotivativ 5%).
Dupa cum spuneam si mai sus, jocul greseala asteapta. Iar greseala asta trebuia prevazuta si asigurata anterior, te las sa gasesti in aceeasi OUG 99/2006 denumirea acestui risc.
Ceea ce nu va convine voua, astora de le faceti jocurile zabaucilor bancheri, este faptul ca fraieritul debitor s-a trezit si s-a informat in tot acest timp... Si ne mai informam si ne mai zbatem prin instante pana cand in randul institutiilor de credit raman cei onesti si corecti. Restul, la cosul de gunoi al istoriei bancare sau chiar in puscarii.
4.8. Concluzie (răspuns la opinia nr. 4.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 14.02.2018, 20:20)
Eu vorbesc despre un principiu. Daca cesionarea unui credit nu impune obligatii suplimentare debitorului, atunci acesta nu este indreptatit sa ceara DESPAGUBIRI. In rest daca banca nu si-a platit impozitele sau a incalcat anumite legi este buna de plata. Insa acest aspect nu are nicio legatura cu debitorul care trebuie sa plateasca ce si-a asumat prin contract si nu a fost declarat abuziv de vreo instanta de judecata. Exista varianta darii in plata care este foarte corecta. Era corecta si varianta falimentului personal daca se vota. In rest puteti sa va consumati energia in cate directii doriti, voi cei creditati si puteti solicita despagubiri si pentru ca nu si-au spalat in fiecare zi sigla bancii. Nu vei putea convinge niciun judecator ca un debitor a fost prejudiciat prin cesiunea creditului acestuia.
4.9. Cred ca esti de la BNR (răspuns la opinia nr. 4.8)
(mesaj trimis de Anton Paul în data de 15.02.2018, 00:06)
Cred ca esti de la BNR. Ma uimesti, zau, cred ca esti de la Informatii Publice. Numai acolo se propaga astfel de aberatii.
Una dintre aceste aberatii ti-am demontat-o la prima postare, referitoare la prevederile articolului 24 din Legea 190/1999.
A doua aberatie o repeti tu pe aici: "Era corecta si varianta falimentului personal daca se vota." Draguta, pune mana pe carte, s-a votat, a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2018.
Principiu nu functioneaza numai cand iti convine, principiu functioneaza in conformitate cu prevederile legii.
Asa ca, te rog frumos, nu iti mai da cu presupusul in chestiuni pe care nu le cunosti.
Daca si cu parca... merg numai la PSD, Antena 3, RTV, EVZ, etc...
In instanta numai prevederile legale functioneaza.
4.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.2)
(mesaj trimis de ENEA FLORIN în data de 07.04.2018, 16:00)
Sarbatoare frumoasa in viata si acum cu mare admiratie Enea Florin Emilian din Brasov. Cand aveti o fereastra da-ti mi un telefon 0786269777 va roG ma gasiti pe portal Judecatoria Brasov si Tribunal . Multumesc eu am rugat pe sotie sa vopeseasca oule ca eu le voi picta contra cost.