Comisia Europeană, o nouă strategie de securitate energetică

Comisia Europeană (CE) pledează pentru o nouă strategie europeană de securitate energetică, în principal constând în diversificarea surselor de aprovizionare externe, modernizarea infrastructurii energetice, finalizarea pieţei interne de energie a Uniunii Europene şi realizarea de economii de energie, ca răspuns la situaţia geopolitică actuală şi la dependenţa UE în materie de importuri, conform unui comunicat remis azi redacţiei.

Strategia subliniază şi necesitatea coordonării deciziilor luate în politicile energetice la nivel naţional, precum şi importanţa de a adopta o viziune unitară în negocierile cu partenerii externi. Strategia se bazează pe progresele înregistrate deja după criza gazului din 2009.

România face parte dintre statele membre UE producătoare de gaz natural, cu o cotă de 6,5% din producţia internă a Uniunii, producţie de gaz ce contribuie la acoperire a 23% din consumul de energie total al statelor membre. Restul producţiei de energie din UE este împărţită între cea obţinută din petrol şi produse petroliere (34%) şi combustibili fosili (17%), cea nucleară (13%) şi energia obţinută din surse regenerabile (14%). Totuşi, per ansamblu, 53% din această producţie este bazată pe importuri.

José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, a declarat: "UE a desfăşurat o activitate intensă în urma crizei gazului 2009 pentru îmbunătăţirea securităţii sale energetice. Cu toate acestea, ea continuă să fie vulnerabilă. Tensiunile generate de Ucraina vin să confirme din nou acest lucru. Luând în considerare o dependenţă globală faţă de importurile de energie în proporţie de peste 50 %, trebuie să luăm noi măsuri. Comisia a prezentat astăzi o strategie globală care va fi discutată de liderii UE în iunie. Contez pe sprijinul lor ferm, întrucât consolidarea securităţii energetice este în interesul nostru al tuturor. În chestiunile de securitate a energiei, Europa trebuie să se exprime şi să acţioneze ca o singură entitate".

Comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, a explicat: "Ne dorim parteneriate puternice şi stabile cu furnizori importanţi, dar trebuie să evităm să cădem victime şantajului politic şi comercial. UE şi statele membre au o lungă listă de sarcini în faţa lor: în mod colectiv, trebuie să consolidăm solidaritatea noastră cu statele membre mai vulnerabile. De asemenea, trebuie să finalizăm piaţa internă a energiei, să ne îmbunătăţim infrastructura, să devenim mai raţionali în utilizarea energiei şi să exploatăm mai bine resursele energetice care ne aparţin. În plus, trebuie să accelerăm diversificarea furnizorilor externi de energie, în special pentru gaz. Doar acţiunile concrete ne vor sprijini în acest sens".

Pentru a asigura continuitatea aprovizionării în această iarnă, Comisia propune realizarea unor evaluări globale a riscurilor (teste de rezistenţă). Acestea vor fi efectuate la nivel regional sau la nivelul UE prin simularea unei întreruperi a aprovizionării cu gaze. Obiectivul va fi acela de a verifica modul în care sistemul energetic poate face faţă unor riscuri legate de securitatea aprovizionării şi pe această bază, de a elabora planuri de urgenţă şi de a crea mecanisme de siguranţă. Astfel de mecanisme ar putea include creşterea stocurilor de gaze, scăderea cererii de gaz prin utilizarea combustibililor de substituţie (în special pentru încălzire), dezvoltarea infrastructurilor de urgenţă, ca de exemplu, completarea posibilităţilor de flux invers şi punerea în comun a unei părţi a stocurilor de securitate existente.

Pentru a face faţă problemelor de securitate a aprovizionării pe termen mediu şi lung, CE propune acţiuni în mai multe domenii-cheie.

Primul dintre ele vizează finalizarea pieţei interne a energiei şi construirea legăturilor lipsă din infrastructură sunt esenţiale pentru a reacţiona rapid în caz de posibile întreruperi ale aprovizionării prin direcţionarea fluxurilor de energie în funcţie de necesităţi şi acolo unde este nevoie pe întreg teritoriul UE. Comisia a identificat aproximativ 33 de proiecte de infrastructură critice pentru securitatea energetică a UE. În afară de acestea, Comisia propune extinderea obiectivului în ceea priveşte interconectarea capacităţii de producţie de electricitate instalată la 15% până în 2030, ţinând cont de aspectele de cost şi de potenţialul schimburilor comerciale în regiunile relevante. (Statele membre s-au angajat deja să asigure o interconectivitate de 10% până în 2020).

Al doilea se referă la diversificarea ţărilor furnizoare şi a rutelor de tranzit În 2013, 39% din volumul importurilor de gaz ale UE au provenit din Rusia, 33% din Norvegia şi 22% din Africa de Nord (Algeria, Libia). În timp ce UE îşi va menţine relaţiile cu partenerii de încredere, ea va urmări să stabilească legături cu noi ţări partenere, de exemplu, în regiunea bazinului Mării Caspice, continuând să extindă coridorul sudic al gazelor, dezvoltând Hub-ul de gaz mediteranean şi consolidând aprovizionarea cu GNL. Consolidarea mecanismelor de urgenţă şi de solidaritate şi protejarea infrastructurilor critice. În acest sens, Comisia, de exemplu, va revizui dispoziţiile şi va controla punerea în aplicare a regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaz.

Al treilea domeniu are în vedere creşterea producţiei autohtone de energie: Această creştere include utilizarea sporită a surselor de energie regenerabile şi producţia durabilă de combustibili fosili.

De asemenea, CE urmăreşte îmbunătăţirea coordonării politicilor energetice naţionale şi adoptarea unei viziuni unitare în materie de politică energetică externă. Comisia doreşte să participe, într-o fază timpurie, la negocierea acordurilor interguvernamentale avute în vedere cu ţări terţe, care ar putea avea un impact asupra securităţii aprovizionării. În plus, Comisia se va asigura că toate aceste acorduri şi toate proiectele de infrastructură de pe teritoriul UE vor respecta pe deplin legislaţia UE aplicabilă în acest sens.

Nu în ultimul rând, Comisia Europeană se concentrează pe dezvoltarea tehnologiilor energetice şi pe îmbunătăţirea eficienţei energetice, întrucât clădirile reprezintă 40 % din consumul de energie din UE şi o treime din utilizarea gazelor naturale.

Evenimentele recente din Ucraina au suscitat preocupări la nivelul UE cu privire la asigurarea unui flux neîntrerupt de energie, precum şi la stabilitatea preţurilor pentru energie. În cadrul Consiliului European din martie 2014, Comisia s-a angajat să realizeze un studiu aprofundat privind securitatea energetică europeană şi să prezinte un plan de acţiune complet cu privire la modul în care se poate reduce dependenţa energetică a UE. Concluziile şi propunerile vor fi discutate în cadrul Consiliului European din 26-27 iunie, se mai arată în comunicatul CE.

Pe de o parte, cererea de energie la nivel mondial sporeşte şi se aşteaptă să crească cu 27% până în 2030. Pe de altă parte, producţia internă de energie a UE s-a diminuat cu aproape o cincime între 1995 şi 2012. La ora actuală, mai mult de 50% din necesităţile energetice ale UE sunt acoperite de furnizori externi: în 2012 aproape 90% din petrol, 66% din gaz şi 42% din combustibilii solizi consumaţi în UE au fost importaţi, ceea ce reprezintă o factură de peste un miliard de euro pe zi.

Propunerile Comisiei vor fi discutate de şefii de stat şi de guvern din UE la Consiliul European din 26-27 iunie, inclusiv în ceea ce priveşte măsurile vizând să asigure continuitatea aprovizionării pentru iarna care urmează.