Confuzia rolurilor

Uneori, jurnaliştii şi formatorii de opinie sunt tentaţi să treacă de cealaltă parte a baricadei: dar oare e vorba de o autentică schimbare de rol? Oare nu sunt, mai ales cei ce practică jurnalismul de opinie, un fel de politicieni ad-hoc, dar fără riscurile carierei politice efective? Dar, dacă ar fi aşa, de ce ar risca şi ar intra în arenă? Ori poate acest fenomen este un alt simptom al crizei politicii şi al răspunsului partidelor politice la populismul ambiental? Poate cooptând ziarişti cunoscuţi, mai ales de televiziune, partidele politice nu fac decât să se adapteze contextului pentru a rezista!

Acum câteva zile, când Moise Guran - un jurnalist cunoscut şi apreciat, care a devenit cunoscut la televiziune, chiar dacă în ultimii ani a fost la radio - a ales la rândul său să schimbe cariera jurnalistică pentru cea politică, din nou s-au încins spiritele! Dar nu este nici primul, nici ultimul jurnalist tentat de politică: la noi lista e lungă, iar cei mai celebri care au făcut pasul spre politică în ultimii ani au fost Gabriela Firea, Robert Turcescu sau Rareş Bogdan. Poate că trecerea spre USR a lui Moise Guran a mirat pe unii, deşi poziţiile exprimate în ultimii ani se regăseau în aceeaşi zonă fără contururi ideologice clare a partidului condus de Dan Barna. În fond, pentru USR a fost un exerciţiu impus câtă vreme adversarii sau partenerii USR au recurs masiv la acest truc. Iar pentru jurnalist, o oportunitate.

Acelaşi fenomen poate fi observat şi în ceea ce priveşte actorii, iar cazul lui Volodîmîr Zelenski va deveni cu siguranţă un subiect de manual. Lipsa de experienţă politică a actorului de comedie ucrainean plebiscitat de un electorat debusolat a putut fi speculată de un alt showman, Donald Trump, care venind dintr-o altă cultură a reuşit să convertească de asemenea o experienţă imensă ca star de televiziune în voturi. Dar nu voturile fac politicanul!

Şi într-un caz, al jurnaliştilor, şi în celălalt, al actorilor, există o autentică confuzie a rolurilor. Totul pare să aibă la bază confuzia dintre tipurile de autoritate. Autoritatea jurnalistului sau a actorului poate fi subsumată, în sensul clasificării autorităţii la Jozsef Maria Bocheñski (Ce este autoritatea?), autorităţii epistemice, a celui care este profesionist şi are cunoştinţe în domeniul său de autoritate. Or, autoritatea politică este de un alt tip: este deontică domeniul său de manifestare fiind ordinele, intervenţiile şi presiunile pentru a coordona sau conduce oamenii. Or, Bocheñski e formal: autoritatea deontică se opune autorităţii epistemice, iar domeniile celor două nu coincid. Altfel spus, revenind la jurnalişti, actori şi politică, nu doar că nimic din ceea ce au făcut înainte nu le va fi folosit, dar de multe ori conflictul dintre cele două experienţe riscă să creeze şi mai multe probleme.

Între responsabilitatea socială a jurnalistului, care constă în iniţierea unui întreg proces de producţie de informaţii, şi responsabilitatea politică, care constă în organizarea vieţii sociale în numele şi pentru realizarea binelui comun, există o diferenţă semnificativă. Chiar dacă politica pare un spectacol, ea este un exerciţiu de construcţie a binelui comun. Pentru aceasta, politica impune decizii şi de aceea este sinonimă cu puterea. Spectacolul politic este doar o formă superficială a manipulării publicului. Şi tocmai aici diferenţa de roluri între politică şi jurnalism devine evidentă: misiunea esenţială a jurnalistului este de a transmite informaţii despre orice fel de subiect şi pe orice tip de suport, făcând comunicarea inteligibilă şi accesibilă pentru audienţe cât se poate de diverse (cititori, ascultători, telespectatori, utilizatori de internet etc.). Rolul său este de a promova acele valori subsumate "adevărului jurnalistic" şi de a oferi relatări corecte şi simple despre evenimentele şi subiectele importante. Indiferent de mediu, jurnalistul se străduieşte să servească publicul cu meticulozitate şi onestitate, iar integritatea profesională este piatra de temelie a credibilităţii unui jurnalist. În vreme ce jurnalistul este în primul rând un scriitor, căci inclusiv în domeniul audio-vizual sau pe internet textul este scris înainte de a fi citit, politicanul este un şef cvasimilitar care-şi ascunde caracterul cazon sub diferite măşti. Pe de altă parte, pentru că o carieră politică reuşită implică inserţia în cât mai multe reţele sociale şi capacitatea de a negocia. Indiferent dacă un politician este sau nu un lider, activitatea sa de zi cu zi implică o căutare permanentă a consensului fără de care nu se poate realiza binele comun. În acelaşi timp, în propriile lor grupuri, politicienii trebuie să găsească o cale de acord minimal cu colegii lor asupra problemelor sociale şi politice importante. Iar odată ce ajung în funcţiile alese, politicienii trebuie să încerce să răspundă aşteptărilor alegătorilor în privinţa modului în care ar trebui guvernată societatea fără însă a-şi periclita popularitatea sa şi a partidului în ochii publicului.

Confuzia rolurilor dintre politican şi jurnalist sau actor nu avantajează politica şi riscă să agraveze criza de încredere în instituţiile guvernamentale. Căci eşecul previzibil al celor a căror meserie şi rol asumat anterior era altul, poate deschide calea autenticilor politicieni populişti. Iar publicul, confuzat la rândul său, nu va şti să-i deosebească!