COSTURILE ŞI BENEFICIILE RIDICĂRII SANCŢIUNILOR ÎMPOTRIVA IRANULUI SAXO BANK: "Creşterea economică post-sancţiuni din Iran va încuraja întreaga regiune"

Iranul şi SUA îşi doresc cu disperare să ajungă la o înţelegere privind ridicarea sancţiunilor împotriva primeia, consideră economistul-şef de la Saxo Bank, Steen Jakobsen. Acesta susţine că, pentru Iran, sancţiunile aspre aplicate din 2012 au schilodit economia şi îi ştirbesc permanent din dominaţia regională, iar pentru SUA, Washingtonul trebuie să găsească o strategie coerentă pentru Orientul Mijlociu, care să ţină cont şi de relaţia «specială» cu Israelul, Arabia Saudită, statele din Golf şi Iranul.

Economistul-şef de la Saxo Bank este de părere că este nevoie ca Iranul să redevină funcţional, astfel încât America să-şi restabilească legăturile comerciale şi economice şi să-şi menţină rolul de furnizor de securitate şi stabilitate.

Steen Jakobsen declară: "Sunt multe interpretări ale acestei înţelegeri, dar din perspectiva de business, povestea furnizării de ţiţei e cea dominantă".

• Impactul negativ: preţul petrolului, sub presiune

Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE), Iranul produce 2,87 milioane de barili de petrol pe zi (iulie 2015), iar cea mai optimistă cifră ar fi de 3,4-3,6 milioane de barili/zi până în trimestrul al doilea din 2016. Această potenţială nouă sursă de petrol ar putea duce preţurile sub 40$/baril (WTI), conform Saxo Bank, care explică: "Ceea ce face ca piaţa de ţiţei să fie defensivă este nu doar potenţiala adăugare a stocului de petrol iranian, dar şi producţia americană, care a pompat anul acesta cu 700.000 - 1.000.000 barili/zi mai mult decât anul trecut şi are în stocuri peste 220 de milioane de barili. Pentru a aşeza aceste cifre în context, producţia globală totală este de 95 de milioane de barili/zi, dar AIE anticipează o creştere cu 2 milioane de barili/zi în următorii doi ani. Preţurile scăzute la petrol vor afecta negativ activitatea din industria de ţiţei din regiune, iar guvernele se vor afla sub presiune crescândă, deoarece vor fi nevoite să creeze locuri de muncă şi business şi în afara industriei petroliere. O binevenită împrospătare politică este «forţată» acum de preţurile reduse la petrol".

Saxo Bank se aşteaptă ca nivelul cererii de ţiţei să crească aşa cum arată predicţiile AIE (2 milioane barili/zi) sau poate chiar mai mult dacă este acceptată ideea că cererea va cunoaşte un minim între acest moment şi primul trimestru 2016.

Cele 2 milioane de barili/zi extra ar însemna şi că Iranul este pe deplin capabil să exporte mai mult ţiţei, şi că piaţa va avea, în general, un apetit crescut, susţine Steen Jakobsen, care estimează că petrolul va oscila la 50$/barilul anul acesta, iar anul viitor pe la 55$-60$/barilul, ceea ce înseamnă că următoarele trei luni vor fi cele mai proaste.

• Impact pozitiv: consumul iranian CAPEX, turismul

Ridicarea sancţiunilor nu înseamnă automat că Iranul va putea exporta ţiţei în întreaga lume din ziua întâi, după ce accesul Teheranului la capital şi investiţii în industria petrolieră a fost semnificativ restrâns, mai spune Steen Jakobsen.

Guvernul iranian estimează că are nevoie de 200 de miliarde de dolari investiţi în petrol şi gaze până în 2020. Un sprijin mai mare pentru CAPEX va veni după ce vor fi deblocate asseturi în valoare de 100 de miliarde de dolari care, mai mult ca sigur, vor fi investite în infrastructura industriei de petrol şi gaze, ceea ce înseamnă că Iranul va reprezenta o piaţă pentru oferta de servicii şi echipamente petroliere.

Conform Saxo Bank, iranienii vor începe să călătorească (aşa cum am văzut în China şi Europa de Est), facilitând mult dorita creştere a turismului în zona Golfului.

Perioada de renaştere economică a Iranului post-sancţiuni ar putea însemna, potrivit Saxo Bank, un boom pentru destinaţiile turistice din regiune, cum e Dubaiul.

• Riscurile geopolitice şi lebedele negre

Steen Jakobsen aduce în discuţie şi un potenţial eşec al acestui acord geopolitic, numindu-l "lebăda neagră" a riscului: "Israelul se opune cu înverşunare acrodului şi face uz de influenţa la Washington pentru a-l face uitat. În prezent, se pare că va fi o luptă strânsă, deşi preşedintele Obama pare să aibă susţinerea necesară pentru ca acest demers să obţină aprobarea Congresului, dar diferenţa mică dintre numărul de voturi ale celor două tabere l-ar putea determina să facă uz de dreptul la veto, ca a doua opţiune pentru ratificarea înţelegerii. Statele din Golf s-au arătat public favorabile acordului din punct de vedere diplomatic, dar se pare că, în spatele uşilor închise, acordul generează temeri privind securitatea zonei şi poziţia faţă de SUA. Acest acord vine în momentul în care SUA devine independentă energetic, de unde şi temerea că SUA se va implica mai puţin în zonă, militar şi strategic.

Cum va schimba acest acord cu Iranul mediul de afaceri din zona Golfului depinde de modul în care se va ajunge la el: dacă Iranul se va conforma în totalitate, se va îndrepta spre normalizare şi-şi va deschide frontierele, atunci acordul va consolida regiunea. Mai multă deschidere, mai multe bariere eliminate, mai multă influenţă şi legături comerciale întărite vor îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale iranienilor, şi nu numai.

Istoria ne arată că, odată ce tot mai mult comerţ se derulează peste graniţe, cu atât se vor implica state mai bogate. Dacă ne gândim la ce «foame» de servicii va fi pentru 77 de milioane de iranieni, putem spune că Iranul ar putea fi factorul regional de creştere pentru 2016 şi 2017. Pe de altă parte, dacă toată negocierea se dovedeşte a fi o strategie de tip «un pas înainte, doi înapoi», atunci nu va fi rău doar pentru Iran, ci pentru toată regiunea, atât economic, cât şi din punct de vedere al stabilităţii".