Ultimele date publicate de Institute of International Finance, o asociaţie globală a companiilor din sectorul financiar cu aproape 500 de membri din peste 70 de ţări, arată că valoarea nominală totală a datoriilor la nivel mondial a ajuns la un nou record, de 217 trilioane de dolari, reprezentând 327% din Produsul Intern Brut global. La această sumă s-a ajuns după o creştere cu peste 50 de trilioane de dolari a datoriilor în ultimii 10 ani.
A venit însă o analiză de la BIS (Bank for International Settlements), considerată banca băncilor centrale, ale cărei concluzii sunt deosebit de îngrijorătoare pentru stabilitatea pieţelor.
Realizat de o echipă condusă de Claudio Borio, şeful Departamentului Economic şi Monetar din cadrul băncii, studiul, "FX swaps and forwards: missing global debt?", arată că există şi o datorie ascunsă de circa 14 trilioane de dolari, aferentă tranzacţiilor extrabilanţiere swap şi forward valutare la nivelul companiilor nefinanciare din afara Statelor Unite. Aceste datorii ascunse sunt semnificativ mai mari decât datoriile în dolari înregistrate în bilanţul companiilor nefinanciare din afara SUA, estimate de BIS la circa 10,7 trilioane de dolari.
Deschiderea unor poziţii swap şi forward, în principal pentru compensarea riscului valutar, creează totuşi obligaţii de plată similare datoriilor clasice, se arată în analiza de la BIS, unde se mai subliniază faptul că "ştim foarte puţine despre aceste datorii".
În opinia economiştilor de la BIS, această incertitudine ridică un mare semn de întrebare cu privire la implicaţiile asupra indicatorilor globali de lichiditate, mai ales în condiţiile în care pot existat numeroase discrepanţe de maturitate.
"Convenţiile contabile lasă aceste poziţii derivate în afara bilanţului, chiar dacă ele reprezintă credite garantate, al căror principal trebuie rambursat în întregime la maturitate", se mai arată în analiza de la BIS.
O problemă suplimentară o reprezintă maturitatea redusă a instrumentelor valutare derivate, care "pot crea mari discrepanţe de maturitate şi genera cereri mari de lichiditate, în special în condiţii de stres".
Economiştii de la BIS au amintit că, în perioada acută a crizei financiare globale, "pieţele s-au calmat doar după acţiunea coordonată a băncilor centrale, care au lansat operaţiuni de swap valutar cu valoare nelimitată în octombrie 2008, pentru a furniza dolari companiilor nebancare din afara Statelor Unite".
Efectele s-au manifestat şi la nivelul sistemului bancar, în special cel european, care "a suferit cea mai spectaculoasă criză de lichiditate în perioada Crizei Financiare Globale", după cum mai scriu economiştii de la BIS. Inclusiv firme fără probleme de lichiditate au fost nevoite să vândă pe fondul panicii generale, deoarece nu au reuşit să-şi prelungească poziţiile de hedging.
Ce s-a întâmplat de atunci? De la mijlocul anului 2008 până la sfârşitul anului trecut, valoarea noţională a instrumentelor valutare swap şi forward a crescut cu circa 10 trilioane de dolari, până la 58 de trilioane de dolari, după ce s-a atins un record de peste 62 de trilioane în T2 2016 (vezi graficul).
Pentru comparaţie, în studiul de la BIS se precizează că Produsul Intern Brut global este de circa 75 de trilioane de dolari, valoarea totală a acţiunilor listate este de circa 44 de trilioane, iar aceste poziţii valutare derivate sunt de aproape 3 ori mai mari decât valoarea schimburilor comerciale la nivel mondial (21 trilioane de dolari).
În plus, circa 75% dintre instrumentele valutare swap şi forward au maturităţi sub un an, 90% au ca activ de bază dolarul american, iar valoarea medie a tranzacţiilor zilnice a fost de 3 trilioane de dolari în 2016, conform datelor de la BIS.
Lecţia crizei nu a fost, deci, învăţată, în condiţiile în care "reducerea gradului de îndatorare nu a avut loc", după cum declară Claudio Borio în comunicatul de presă care a însoţit publicarea ultimului raport trimestrial al BIS, din care face parte analiza referitoare la poziţiile swap şi forward.
Dimpotrivă, şeful Departamentului Economic şi Monetar din cadrul BIS vorbeşte despre "riscul unei capcane a datoriilor", pe fondul unui "declin al dobânzilor până la un nivel neobişnuit, care a complicat revenirea lor la un nivel mai normal". În aceste condiţii, "creşterea numărului firmelor care nu îşi pot acoperi dobânzile din venituri - aşa-numitele firme zombi - nu este de bun augur", a mai declarat Borio, care şi-a exprimat îngrijorarea referitoare la "nivelul datoriilor corporaţiilor, considerabil mai mare decât în perioada anterioară crizei".
Economistul şef de la BIS a recunoscut că "politica monetară foarte relaxată a jucat un rol important" în toată această "evoluţie", iar acum "întrebarea de un trilion de dolari este de ce inflaţia rămâne aşa scăzută".
Ştie cineva răspunsul? Ar trebui, cel puţin la nivelul marilor bănci centrale, însă Borio nu ne oferă niciun motiv de optimism. "Nimeni nu ştie cu adevărat răspunsul", a declarat oficialul de la BIS.
De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, Claudio Borio a mai precizat că "întrebarea primordială pentru economia globală este cât de vulnerabile sunt bilanţurile în faţa unor dobânzi mai mari".
Adică acest butoi cu pulbere al datoriilor mai are nevoie doar de scânteia creşterii dobânzilor pentru a sări în aer?
Federal Reserve tocmai a scos cutia de chibrituri din buzunar.
1. fără titlu
(mesaj trimis de mariuss în data de 22.09.2017, 02:41)
inflatia este scazuta pentru ca cererea din partea populatiei este mai mica decit oferta de bunuri si servicii , banii trebuie injectati direct la oameni nu la banci care zac pe ei fara sa-i dea lucru fitresc din moment ce este supraproductie neacoperita , vreau trilionul negociabil
2. 327% datorie pib global
(mesaj trimis de anonim în data de 22.09.2017, 04:53)
Cine mai imprumuta? Cu ce mai garanteaza?
E clar ca e imposibil sa isi mai plateasca cineva datoriile scriptice.
90% e in $ e cam mult.