Deficienţele autorităţilor locale pot întoarce din drum banii europeni

Piatra de încercare pentru autorităţile locale va fi sosirea fondurilor structurale o dată cu 2007, fonduri care vor încerca să reducă decalajele dintre ţara noastră şi media ţărilor europene, de la 7000 de euro PIB pe cap de locuitor la 23.000 cât este în UE.

Suma alocată României pentru perioada 2007-2013 este de 17 miliarde de euro sub forma fondurilor structurale şi de coeziune, şi aproximativ 11 miliarde de euro în agricultură. Deşi fondurile de preaderare de genul Phare au fost concepute de UE pentru a pregăti ţările în curs de aderare de a utiliza fonduri europene, de a crea instituţii şi proceduri de absorbţie, autorităţile autohtone se pare că nu au învăţat încă ceea ce vrea Uniunea de la ele.

Gabriel Friptu, director general in cadrul Ministerului Integrării Europene, a amintit că "un proiect de finanţare nu este bun doar dacă există", ci trebuie dovedit impactul economic al acelui proiect, deşi domnia sa crede că "nu e o problemă dacă vom cheltui banii, ci dacă vom utiliza eficient aceşti bani". În privinţa impactului economic, Comisia Europeană face cele mai dure evaluări ale proiectelor deoarece "finanţarea nu vine pentru autorităţile locale după nevoi", spune Gabriel Friptu, adăugând că "anumite domenii pot să nu mai primească bani dacă proiectele s-au dovedit că nu au dezvoltat acea zonă".

O altă piedică pentru autorităţile locale va fi dificultatea cu care beneficiarii îşi vor gestiona propriile contracte, crede directorul din cadrul MIE, precum şi cofinanţarea din partea administraţiilor locale. "Sunt anumite cheltuilei neeligibile pe care Comisia nu le plăteşte şi beneficiarul trebuie să le acopere", spune directorul, amintind că "autorităţile locale vor primi din procentul de 15% cât trebuie să fie cofinanţarea 13% de la autorităţile centrale, dar pentru unele autorităţi locale şi 2% este prea mult de asigurat". Dificultatea vine din faptul că beneficiarul trebuie să aibă o sursă de finanţare prin care să deruleze proiectul până primeşte banii, adică până la 200 de zile după finalizarea proiectului, cât este maximul de timp până la rambursarea banilor în UE. "Trebuie o resursă permanentă de cel puţin 30% din valoarea proiectului pentru a nu-l întârzia" spune Gabriel Friptu, deşi un beneficiar poate să nu primească deloc finanţarea pentru proiectul acceptat de UE dacă face cheltuieli neprevăzute în plan. Achiziţia de terenuri, clădiri, taxe pe perioada construcţiei sau cheltuieli cu promovarea proiectului vor fi suportate de beneficiar fără rambursare de la Uniune.

Deşi autorităţile locale pot contracta firme de consultanţă pentru gestionarea proiectelor se pune întrebarea dacă în ţara noastră există capacitate de consultanţă pe fonduri UE. Din cele 17 miliarde de euro fonduri structurale, 23,6% va primi infrastructura de transport, 24,5% cea de mediu şi 18% dezvoltarea regională. Cel mai puţin (0,88%) va primi Asistenţa tehnică, adică pregătirea primarilor şi autorităţilor locale în zonele unde după un an de absorbţie a fondurilor "vor exista zone albe". Gabriel Fripu recunoaşte că "autonomia locală poate avea şi reacţii adverse iar unii primari pot refuza aceste fonduri". În acest caz există riscul tot ca zonele dezvoltate să cheltuiască mai mulţi bani.

• Organismele vor da bătăi de cap beneficiarilor

Îmbunătăţirea infrastructurii, a mediului de afaceri, a turismului şi dezvoltării urbane implică şase organisme care ges-tionează şi implementează proiectele în aceste domenii. Cea mai complexă prioritate a Programului Operaţional Regional este dezvoltarea urbană, prin delimitarea unei zone dintr-un oraş şi rezolvarea tuturor problemelor de ordin economic, social şi de infrastructură de acolo. Astfel, o cerere de finanţare trece prin: Autoritatea de Management, Agenţiile de Dezvoltare Regională, Comitetul de Monitorizare, Comitetele Regionale de Evaluare Strategică, Autoritatea de Certificare şi Organismul Competent pentru Plăţi. În acelaşi timp fiecare nivel poate verifica nivelul anterior care a avizat proiectul şi orice nivel poate refuza cererea de rambursare a banilor. "Sunt state membre care după câţiva ani au dat banii înapoi pentru că Comisia le-a cerut facturile pe care le luaseră auditorii interni, iar acest risc va exista şi la noi", spune Gabriel Friptu.

În acelaşi timp societăţile private se vor întreba dacă merită acest efort, spune directorul din cadrul MIE pentru că "au controale peste controale, trebuie să aplice proceduri de achiziţie publică, standarde de mediu şi derulează proiectele tot pe banii lor până primesc rambursarea".

Apoi deşi UE nu acordă bani pentru activităţi unde nu s-au făcut licitaţii publice pentru contractarea unor servicii fraudele pot exista în sistemul nos-tru de vreme ce la licitaţii se pot prezenta chiar firmele beneficiarului sau ale apropiaţilor acestuia.

Legislaţia şi mentalitatea românească pot întârzia multe proiecte, caz în care Ministerul Integrării trebuie să le plătească "Au fost întârzieri şi de 10 luni la un proiect pentru că s-a dat o hotărâre de guvern prin care copacii dintr-o zonă nu puteau fi tăiaţi şi a trebuit să treacă atâta timp până când să se dea o altă hotărâre să o anuleze pe prima", spun experţii din cadrul MIE, amintind şi de cazul când "măicuţele de la Agapia au refuzat refacerea mănăstirii prin < banii necuraţi de la Phare >".

Cu toate astea, banii europeni sunt priviţi de autorităţi ca o mană cerească deşi foarte puţini ştiu modalitatea în care aceştia se acordă şi pot fi utilizaţi.