Guvernul a înaintat un proiect de hotărâre pentru închiderea şi monitorizarea post-închidere a unui număr de 71 de mine şi cariere în cadrul etapei a zecea a Programului de Închidere şi Conservare a Minelor. Propunerile şi sugestiile pentru acest proiect se mai primesc până mâine. Cheltuielile totale pentru închiderea acestor mine vor ajunge la 1,455 miliarde lei.
Proiectul de Hotărâre de Guvern aflat în dezbatere presupune astfel sume de 24,5 milioane lei pentru documentaţie şi de 1,43 miliarde lei pentru ecologizare. Monitorizarea post-închidere se ridică la 43,33 milioane lei, iar cheltuielile anuale de conservare depăşesc 98,42 milioane lei.
"Nu ne miră acest lucru pentru că se bazează pe strategia industriei miniere care presupune ca minele neviabile să fie închise pentru că nu pot înregistra pierderi la nesfârşit", ne-a declarat Ion Teurdean, secretar general al Centralei Naţionale Miniere. Domnia sa ne-a spus că nu mai este permis ajutorul de stat pentru aceste mine, cu excepţia minelor de uraniu şi huilă, până în anul 2010 inclusiv. "Aceste mine au datorii la energia electrică şi nu mai pot avea pretenţia că pot relua ciclul de producţie", spune Ion Teurdean, deşi minerii din zona Bucovinei cred că ar putea rezista dacă ar fi subvenţionaţi. Deşi au fost închise sute de mine, după aprecierea secretarului general al Centralei Miniere, "abia acum se închide masiv", amintind de închiderea minelor din Baia Mare, Deva sau Moldova Nouă.
După estimarea lui Ion Teurdean, vor mai rămâne doar minele care extrag cărbunele, lignitul, huila şi se va încerca revigorarea activităţii de cărbune brun (în zona Câmpulung) şi uraniu, pentru care se caută noi zăcăminte. De asemenea, extracţia sării (la Târgu Ocna şi Râmnicu Vâlcea) şi a materialelor de construcţii va fi păstrată.
Problemele sociale pe care le creează deja închiderea minelor nu au o rezolvare din partea Guvernului, potrivit secretarului general al Centralei Miniere.
"România mai are 30.000 de mineri, după ce în 1990 avea 250.000 şi, deşi strategia industriei miniere prevedea un fond de 2 miliarde de dolari pentru rezolvarea acestor probleme, pe toate programele sunt alocate acum doar 400 de milioane de dolari", ne-a spus Teurdean care consideră că "strategia este gândită, dar nu se aplică".
Strategia industriei miniere 2006-2020 evidenţiază efortul statului pentru acest sector, efort care a însumat cheltuieli de exploatare de 6.519 milioane de dolari, între 1990 şi 2005. Sectorul de exploatare a resurselor minerale are 16 agenţi economici cu capital de stat şi 363 cu capital privat. Pentru lichidarea acestor mine s-a înfiinţat SC "Conservarea şi Închiderea Minelor Conversim" SA, care va avea sucursale în Deva, Târgu Jiu, Vatra Dornei şi Baia Mare.
"Deşi emulaţia de închidere a minelor a cuprins Europa şi SUA, americanii au văzut că trebuie regândită strategia energetică deoarece tehnologia de prelucrare a avansat şi gradul de poluare a scăzut în mod indirect", ne-a declarat Cristian Pârvan, secratar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Domnia sa crede că o măsură similară ar trebui să adopte şi autorităţile de la noi, adică să se evalueze unde ne situăm cu modernizările tehnologice şi care sunt resursele energetice de care dispunem. "Resursele din România trebuie văzute în cadrul strategiei de securitate energetică, mai ales că energia hidro nu poate fi produsă pe timp de secetă, iar importurile cu cărbune energetic au depins de Rusia", afirmă Cristian Pârvan. Domnia sa crede că merită să facem un calcul inclusiv dacă ne-ar costa mai mult subvenţiile sau pierderile din aceste mine. Reprezentantul mediului de afaceri crede că se mai pune o problemă în acest caz: "Guvernul spune că sunt pierderi, dar oferă salarii compensatorii în loc să investească în producţie şi în refacerea infrastructurii miniere".
Cristian Pârvan avertizează că "închiderea unei mine nu este ca închiderea unui apartament unde te poţi muta înapoi dacă ai văzut că ai greşit prima dată", adăugând că noi nu dispunem deocamdată de o strategie energetică şi Executivul promite că o va finaliza în mai-iunie, adică după ce UE va avea o imagine clară în acest sens, fără a include şi ţara noastră pe harta resurselor.