Despre intelectualii Dreptei

Filozoful danez Soren Keirkegaard face, la un moment dat, o distincţie între modul de viaţă estetic, centrat pe plăcere, şi modul de viaţă etic, centrat pe imperativele morale. După care mai remarcă un lucru cu deosebire interesant. Nu poţi să alegi, de fapt, între cele două moduri. Să presupunem, totuşi, că facem acest lucru - stăm să decidem dacă să ducem o viaţă "etică" sau "estetică". În acel moment, observă Kierkegaard, ne situăm în afara eticului, în plin estetic. De ce? Pentru că eticul presupune un angajament pe care întrebarea noastră îl dezvăluie ca absent.

Acest model, al unei dileme care de fapt nu este una, mă ajută să îmi formulez poziţia în chestiunea identităţii intelectualilor. Am mai spus-o şi o repet: nu cred în ideea că există un fel de simetrie necesară între Stânga şi Dreapta. Cred, desigur, că există intelectuali angajaţi, în secolul XX, de partea Stângii. Dar cred că intelectualii, prin natura lor, sunt fiinţe de Dreapta.

În viaţă facem uneori lucruri corecte din motive greşite. Şi invers, comitem greşeli chiar dacă avem cele mai morale motive. Iată de ce eu unul sunt sceptic că este suficient să ne uităm la chestiunea angajamentului declarat de fiecare intelectual în parte. Unii au aderat la ideile Stângii, alţii au sprijinit diferite cauze ale Dreptei. Însă dincolo de intenţiile declarate, este necesar să examinăm condiţiile de posibilitate ale unei vieţi dedicate studiului şi reflecţiei.

Stânga, de la începuturile sale, din secolul al XIX-lea, a fost colectivistă. O Stângă individualistă este un fel de cerc-pătrat, o entitate imposibil de imaginat. Poziţia teoreticienilor Stângii (mai cu seamă a Stângii socialiste) este că Partidul (sau Clasa Socială) are raţiunile sale, superioare. Acest angajament, dus până în pânzele albe, a dus la legitimarea stalinismului sau a altor forme de socialism totalitar.

Pe Dreapta, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dreapta a fost sedusă uneori de naţionalism, uneori cu rezultate lamentabile. Însă naţionalismul extrem este un virus care a infectat şi Stânga, într-o măsură comparabilă. Comunismul naţionalist al lui Nicolae Ceauşescu este un exemplu.

Altfel, Dreapta a rămas pluralistă şi individualistă. A cultivat libertatea, condiţie esenţială a vieţii intelectuale. Iată de ce gânditorii Dreptei sunt, de regulă, greu de încadrat într-o "mişcare", un "curent" sau un "grup".

Această caracteristică apare cu claritate în România. Intelectualii consideraţi de obicei "de Dreapta" sunt extrem de diferiţi între ei. Cristian Preda, de pildă, cred că poate fi încadrat undeva spre Centru, în zona unui "liberalism social". Alţii, precum Sever Voinescu sau Ioan Stanomir ("Junimismul şi pasiunea modernaţiei", Humanitas, 2013), sunt conservatori declaraţi (în sensul conservatorismului anglo-american). La fel, Mihail Neamţu ("Povara libertăţii", Polirom 2009). Alţii, precum Horia Patapievici, Theodor Baconschi ("Creştinism şi democraţie", Curtea Veche, 2010) sau Radu Carp ("Pentru un creştinism al noii Europe", Humanitas 2007), cultivă, în moduri diferite, teme apropiate de creştin-democraţie. Theodor Paleologu are o bogată activitate didactică la "Casa Paleologu". Traian Ungureanu ("Încotro duce istoria României", Humanitas, 2008) este mai greu de încadrat, însă este, cu siguranţă, una dintre vocile cele mai lucide ale Dreptei. În fine, liberalismul clasic şi chiar anarho-liberalismul se bucură de o simpatie certă (între altele, notabile sunt activităţile Institutului Ludwig von Mises România).

Ce au în comun aceştia? Probabil că nu foarte multe, dacă ne gândim la idei, argumente şi stilistică. Cu o excepţie: angajamenul anti-totalitar. O cauză faţă de care Stânga locală, în măsura în care mai există, şi-a declarat, recent şi repetat, dezinteresul.

În ce mă priveşte, eu am scris frecvent din perspectiva a ceea ce am numit "republicanism". Acesta este felul meu de a mă revendica de la un corp de idei anterior diviziunilor partinice care s-au consolidat în secolul al XIX-lea. Între valorile republicanismului astfel înţeles se numără, alături de aceea a libertăţii, şi aceea a virtuţilor civice.

Unde suntem acum? Excluzându-l din discuţie pe subsemnatul, cred că stăm bine. Avem o Dreaptă intelectuală cu un pronunţat simţ istoric, dovadă şi numeroasele analize ale trecutului recent al României, precum şi studiile diverse de istorie a ideilor. Avem o Dreaptă interesată de analiza instituţională şi de teoriile economiei libere (Dragoş Aligică este altul dintre numele importante care îmi vin în minte).

Ce este de făcut? - vorba cuiva de Stânga... Cred că Dreapta intelectuală a fost preocupată intens - poate chiar excesiv - să ofere o reacţie, un răspuns, la derapajele autoritare ale Stângii. Desigur, şi acesta este un scop important. Însă agenda Dreptei intelectuale nu poate şi nu trebuie monopolizată doar de acest gen de activităţi. Analiza libertăţii, a proprietăţii private şi a condiţiei umane în general rămâne fundamentală.

Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.

Opinia Cititorului ( 18 )

1. Excelenta, constat ca ai un umor nebun!
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 01.03.2016, 12:01)
“Dar cred că intelectualii, prin natura lor, sunt fiinţe de Dreapta.”
“… ;este de înţeles că Dreapta a ajuns, intelectual vorbind, dominantă.”
Mai ales in ultima vreme!, dat fiind faptul ca majoritatea operelor puscariasilor vremurilor noi sunt de dreapta. Dat fiind genitorii lor, nici n-ar putea sa fie altfel, decit de dreapta.
Gigi Becali: "Iubirea Milostivă si Mântuitoare"… face cât toate cărţile lui Plesu si a lui Liceanu, la un loc.
Sa-i mai vedem si pe altii:
Patapievici isi face nevoile firesti pe poporul roman: „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridã strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmã, avînd o băşicã a udului mai mare (de, beţiile...) i-au dovedit.”
„Puturo şenia abisalã a stãtutului suflet românesc... spirocheta româneascã îşi urmeazã cursul pînã la erupţia terţiarã, subreptice, tropãind vesel într-un trup inconşient, pînã ce mintea va fi în sfîrşit scobitã: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.
“...un popor cu substanta tarata cu fete patibulare” si “valoreaza cit o turma””
“ …radiografia plaiului romanesc este ca a fecalei; o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”
“Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi…”
Cum un scriitor, cu asemenea scriituri, scrise ca el sa fie mare, ar pute fi altfel decit un mare scriitor, de dreapta?
Sever Voinescu pe cind urmarea, din prezidiu, ca boul, cum Anastase numara original-pristandian voturile din Parlamentul Romaniei, nu poate fi considerat si el altfel decit un scriitor de dreapta, in devenire.
Teodor Baconschi, categoric, prin apologia pe care i-o tragea Elenei, de un haz monumental, si alte asemenea ispravi, ramine neintrecut in marea galerie a scriitorilor de dreapta.
Cristian Preda propagind minciuna milioanelor de voturi furate la Referendumul din 2012, si nu oriunde, ci in Parlamentul European, probabil cel mai mare parlament al lumii, este clar scriitor de dreapta.
…, ca mai pot fi amintiti, cu realizarile lor, multi altii, de aceeasi teapa.
2. Stânga individualistă
(mesaj trimis de Cristi C în data de 01.03.2016, 14:42)
Autorul susține că ansamblul "Stângă individualistă" poate fi considerat un oximoron, ridiculizând o astfel de gândire (iar ceilalți comentatori, nu vă grăbiți cu ironii de moron, că vă readuc aminte ecuațiile matematice și organele stângii).

Ei bine, perspectiva unei stângi individualiste are un farmec aparte. Da, privirea asupra societății este colectivă, dar doar într-un sens pragmatic, utilitarist, aproape newtonian.

Acum câteva zile comentam, în subsolul unui articol, pe tema perspectivei lui Adam Smith asupra economiei. Am căutat atunci niște repere pe care să le folosesc ca argument și am găsit asta:

***
Perspectiva lui Adam Smith asupra lumii era una newtoniană, după cum spunea primul în The Theory of Moral Sentiments.

"Human society, when we contemplate it in a certain abstract and philosophical light, appears like a great, an immense machine, whose regular and harmonious movements produce a thousand agreeable effects."

Societatea umană, când o contemplăm într-o anume lumină filozofică abstractă (a se vedea sistemul de gândire newtonian de la pct 1), apare ca o imensă mașină, ale cărei mișcări regulate și armonioase produc mii de efecte observabile.
***

Dacă exagerăm pozițiile Dreapta/Stânga, mărind contrastul tocmai pentru exemplificare, optica de Stânga ar percepe societatea ca pe o amorfă supă cremă de legume, cea de Dreapta ca pe un distinct orez la aburi cu sos dulce-acrișor și porc. Primul fel se face macerând în blender componentele care își pierd individualitatea. Al doilea fel se face separat. Boabele de orez nu se lipesc între ele la abur, nu există solidaritatea pe care tensiunea superficială a apei o dă pilafului (Dreapta disprețuiește sindicalismul). Bucățile de porc se fac separat (elitele aristocratice) iar la final, sosul, compus din alimente aromate (pătura superioară a clasei medii, intelectualii de Dreapta, avocați, directori), se adaugă peste bucățile de porc rumenite (da, miliardarii de azi, "Richest 62 people as wealthy as half of world's population, says Oxfam").

Chiar nu există un drum de mijloc printre cele două optici? Ba da. O stângă individualistă pornește de la libertatea individuală și devenirea prin forțe proprii. Dar conștientizează că puțini vor reuși. Și nu este obligatoriu ca neatingerea succesului individual să fie exclusiv din vina celui neîmplinit (contextul sociocultural afectează dezvoltarea individuală a inteligenței, de orice tip ar fi ea). Perspectiva lui Adam Smith asupra societății indică, pe lângă indivizi, și relațiile dintre indivizi. Este mult prea simplist să aplicăm perspectiva unei Drepte libertariene (fă ce vrei dar nu îmi afecta drepturile). În fapt, este în avantajul Meu, îmi maximizează câștigul Meu, Individual, dacă potențez abilitatea altora de a relaționa social/economic cu mine. Deci dacă ung mecanismele de care vorbește Adam Smith.

Exemplul lui Henry Ford din 1914:

"The $5-a-day rate was about half pay and half bonus. The bonus came with character requirements and was enforced by the Socialization Organization. This was a committee that would visit the employees’ homes to ensure that they were doing things the “American way.” They were supposed to avoid social ills such as gambling and drinking. They were to learn English, and many (primarily the recent immigrants) had to attend classes to become “Americanized.” Women were not eligible for the bonus unless they were single and supporting the family. Also, men were not eligible if their wives worked outside the home.

"It was an absolute, total success," Kreipke says, corporate historian for the Ford Motor Co. "In fact, it was better than anybody had even thought."

It's widely believed that Henry Ford also upped wages to expand his market — paying employees enough to buy the cars they made. While that wasn't Ford's main motivation, it was a welcome byproduct, and a game changer, says University of California, Berkeley, labor economist Harley Shaiken.

"What that gave us was an industrial middle class, and an economy that was driven by consumer demand," Shaiken says."

Traducere aprox: În 1914, salariul mediu era de 2.5$ /zi. Ford l-a crescut la 5$/zi, jumătate salariu, jumătate bonus. Bonusul venea doar dacă angajatul era verificat că duce o viață "americană". Exista un soi de sindicat (Socialization Organization) care vizita angajații acasă pentru a verifica moralitatea acestora: să nu arunce banii pe pariuri sau pe băutură. Angajații trebuiau să învețe engleza iar soțiile lor trebuiau să stea acasă și să aibă grijă de familie.
Kreipke, istoricul companiei Ford, spune că măsura a avut un succes total, mult mai mare decât se spera.
Se consideră că Ford a mărit salariile pentru a-și extinde piața de desfacere - plătind angajații suficient de mult pentru ca aceștia să cumpere mașinile pe care le produceau. Nu a fost principala motivație a lui Ford, dar a devenit o consecință binevenită și care a schimbat regulile jocului economic, spune economistul Shaiken. Această măsură ne-a creat clasa mijlocie industrială și o economie bazată pe cererea consumatorului.
1. 2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 01.03.2016, 15:40)
  ... totu-i bine si frumos, chiar de ieri mergeam pe jos ... az in fordul meu cel nou, ma feresc si de metrou ... si cat banca bani in da, schimb masina ca si haina ... de vecin nici ca imi pasa, cand pe card io am o casa ... si cum una nu-i de-ajuns, mai iau doua pe ascuns ... si ma dau un liberal, cand de fapt sunt bisnitar ... si de-o fi sa si platesc, apoi io ma razgandesc, si din liberal primar, cer un stat mai social ... ca la bine io sunt primul, iar la plata chem vecinul ... sa mai radem dara frati, ca suntem cam incruntati ... si lipsint de ironie, scriu in gand de veselie ...
  2.2. Fariseism. (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 01.03.2016, 17:10)
  Intelectual de dreapta-o alcatuire la fel de intemeiata ca Lica Samadaul filozoful !
3. Sensul lui Kierkegaard
(mesaj trimis de anonim în data de 02.03.2016, 00:53)
Fariseismul ideologilor de stanga este ca desi doctrina este sociala, exista, in opinia lor, intelectualism de stanga individual. Altfel spus, eu ideolog de stanga si sa zicem Prim Ministru, pot sa acumulez averi oricat de mari (eventual ilicit de la acea patura sociala subiect) si in acelasi timp sa propavaduiesc egalitatea de sanse si redistribuire a resurselor. Este evident ca un astfel de discurs, intalnit de exemplu la stanga franceza a anilor '80, este bigot si populist. Nu cred ca vre-unul din bogatii ideologi de stanga ai lumii este dispus sa renunte la vila de la Adriatica pentru o garsoniera la bloc... Aceasta este antinomia: continutul discursului este de stanga, pozitia nativa (si nedeclarata) a celui cel sustine este de dreapta...
In ceea ce priveste discursul intelectual de dreapta, ei bine, chiar dus la extrem (si evident alterat) este inca in interiorul dreptei...
Problema a fost tratata in vremea socialismului utopic (! nota bene) si surprinsa, in tuse fine, in exelentul roman al lui Andrei Platonov, Cevengur.
Din aceste perspective poate ca un socialism timpuriu, castrian (va aduceti aminte de Che cu: "am impuscat, impuscam si vom continua sa impuscam...) macar a incercat sa fie onest. Bolnav dar onest. Acum vizibil, un esec....
1. 3.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 02.03.2016, 00:57)
  erata: "...a celui ce-l sustine..."
  3.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 02.03.2016, 10:37)
  Nu mă pot pronunța în privința francezilor de care spui (nici nu îmi plac prea mult ... multă demagogie și la stânga și la dreapta).
  
  Dar când spui "Nu cred ca vre-unul din bogatii ideologi de stanga ai lumii este dispus sa renunte la vila de la Adriatica pentru o garsoniera la bloc..." cred că înțelegi greșit. Tu te referi la comunism. Să avem cu toții același lucru. Dar mai devreme ai spus "egalitatea de șanse". Sunt lucruri diferite. Exemplul potrivit este cel de jos:
  
  "The billionaire investor said taxes on the wealthiest Americans are far too low, given that some of the 400 largest earners in the United States, whose average income was about $200 million a year, pay a tax rate of less than 10 percent.
  
  “That’s still a lot less than my cleaning lady,” Buffett said in an interview with Politico editor-in-chief John Harris. “So it hasn’t been fully corrected,” he added, referring to the fact that he has been complaining about this issue for years.
  
  Buffett said his own tax rate was “certainly not too high.” He has frequently pointed out that his tax rate is lower than that of his secretary. Debbie Bosanek, his secretary since 1993, has been a symbol for tax inequality since Buffett began touting the disparity in their tax rates as far back as 2007. During a 2012 interview with ABC News, Bosanek said she paid a tax rate of 35.8 percent, while Buffett paid 17.4 percent."
  3.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 02.03.2016, 22:23)
  Mi-e teama ca n-am fost bine inteles. Ideea de baza este urmatoarea: In vreme ce intelectualul de dreapta este de dreapta din vocatie, cel de stanga este de stanga (cel putin in Romania) ca o profesie. Cam toti liderii sindicali si cam toti liderii socialisti postdecembristi au facut averi barosane si niciunuia nu i-a pasat CU ADEVARAT de bietul proletar in nevoie...
  Cata vreme Karl Marx, autorul Manifestului Partidului Comunist a scris si cartea de capatai a capitalismului, Capitalul, ce sa ne mai miram...
  Si pentru ca tot vorbea autorul articolului de contradictia postulata de Kierkegaard mi-aduc aminte ca un cunoscut de-al meu, om de afaceri strain, posesorul unei averi de cateva sute de milioane de dolari, obisnuia sa tina in biroul lui pe perete un portret de-al lui Stalin... Teribilism? Inconstienta? Nu era nici macar rus.
  3.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.3)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 03.03.2016, 10:02)
  Era kitsch.
  3.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.4)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 05.03.2016, 09:43)
  Mantzoc. Ma cheama Mantzoc, prietene.
  3.6.  Furt de identitate 3.5 (răspuns la opinia nr. 3.5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 05.03.2016, 17:33)
  Mesajul 3.5 nu aparține cititorului Cristi C.
  3.7.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.6)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 06.03.2016, 08:33)
  Confirm ca ma cheama Mantzoc. Am sa postez copie dupa buletin. Am facut liceul la seral dar nu trebuie sa se rada. Titusi se rade si nimeni nu stie doar eu stiu.
  3.8.  Furt de identitate 3.7 (răspuns la opinia nr. 3.7)
  (mesaj trimis de anonim în data de 06.03.2016, 10:01)
  Mesajul 3.7 nu aparține cititorului Cristi C.
  3.9.  Furt de identitate 3.8 (răspuns la opinia nr. 3.8)
  (mesaj trimis de anonim în data de 06.03.2016, 19:40)
  Mesajul 3.8 apartine unui obsedat.
  3.10.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.9)
  (mesaj trimis de anonim în data de 06.03.2016, 21:40)
  De unde stii ca obsedatul nu este mitomanul care scrie mesaje false, fara noima, semnate cu numele altuia, precum psihopatul de la 3.5 si 3.7?
4. Specific local
(mesaj trimis de Diasporic în data de 06.03.2016, 20:04)
Aceasta este o analiza care poate fi considerata plauzibila cel mult in domeniul contingentelor romanesti, un domeniu in care oricum valorile sunt deformate dramatic. Cert este ca in vestul Europei si in America de Nord intelectualul 'de dreapta' este o raritate. Universitatile, mai ales departamentele umaniste, sunt dominate covarsitor de intelectualii de stanga.
1. 4.1. Corect dar trebuie adaugat ceva (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 07.03.2016, 10:12)
  Totusi stanga nu este ca dreapta. Sa nu se faca confuzie.
  4.2. Furt de identitate 4.1 (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 07.03.2016, 14:24)
  Mesajul 4.1 nu aparține cititorului Cristi C.