Din nou în fierbere, la 14 iulie

Franţa e în fierbere din nou în 14 iulie, după ce situaţia politică a devenit una volatilă în urma deciziei preşedintelui Emmanuel Macron de a dizolva Adunarea Naţională şi a convoca alegeri parlamentare anticipate în 30 iunie şi 7 iulie 2024. Preşedintele Macron şi-a anunţat decizia după ce partidul său, Ensemble, a înregistrat un eşec usturător la alegerile europarlamentare din 9 iunie, când pe primul loc s-a clasat formaţiunea politică Rassemblement National, de extremă dreaptă, condusă de Marine Le Pen, care a obţinut 32% din voturile exprimate, iar pe locul al patrulea s-a clasat, cu 9,2% din voturi, partidul politic de extremă stângă, France Inssoumise, condus de Jean Luc Melenchon.

Sperând să taie aripile celor două extreme politice franceze, în seara de 9 iunie, după aflarea rezultatului alegerilor din Franţa pentru Parlamentul European, Emmanuel Macron a dizolvat Adunarea Naţională, cu trei ani înainte de finalizarea mandatului, şi a convocat alegeri parlamentare în 30 iunie şi 7 iulie 2024. Numai că socoteala de acasă nu a fost egală cu cea din târg. Mai precis, în urma scrutinului din 30 iunie, pe primul loc s-a clasat alianţa dintre partidul lui Marine Le Pen - Rassemblement National şi Partidul Republican condus de Eric Ciotti, cu 33,1% din voturi, urmată de alianţa de stânga Nouveau Front Populaire, cu 28%, alcătuită din Partidul Socialist şi France Insoumisse, iar coaliţia partidelor prezidenţiale sub conducerea lui Ensemble a avut doar 20%. În primul tur, participarea la alegerile parlamentare a fost de 66,7%.

În faţa pericolului ajungerii extremiştilor la guvernare, Emmanuel Macron a avut discuţii atât cu liderii formaţiunilor politice din arcul guvernamental, cât şi cu cei ai Partidului Socialist şi ai lui France Insoumisse, şi s-a decis ca în majoritatea circumscripţiilor electorale, candidaţii aflaţi pe locul 3 să se retragă pentru ca cei aflaţi pe locul 2 sau pe locul 1 să obţină mai multe voturi decât candidaţii rămaşi în cursă pentru Rassemblement National şi pentru Partidul Republican. Tactica pusă la cale de Macron a dat roade, astfel că în turul al II-lea, din 7 iulie, Noul Front Popular (alianţa partidelor de stânga şi extrema stângă) a câştigat alegerile parlamentare, în faţa coaliţiei prezidenţiale condusă de Ensemble şi a Rassemblement National. Stânga politică a obţinut în al doilea tur al parlamentarelor 7.005.381 de voturi (25,68%), rezultat ce permite Noului Front Popular să ocupe 178 de locuri în Parlamentul francez, dintre care 32 câştigate în primul tur, din 30 iunie.

Ensemble, formaţiunea lui Emmanuel Macron, şi aliaţii ei au strâns în al doilea tur al parlamentarelor 6.314.424 de voturi (23,15%), obţinând 150 de aleşi la nivel naţional, dintre care doi aleşi în primul tur din 30 iunie.

În urma alegerilor din 7 iulie, Rassemblement National a obţinut 126 de mandate, dintre care 37 câştigate în primul tur. Voturi la care trebuie adăugate cele 1.364.964 obţinute de candidaţii aliaţi republicanilor lui Eric Ciotti, ceea ce oferă 17 locuri suplimentare. Candidaţii republicani care nu au dorit să se alăture alianţei de extremă dreapta au obţinut 1.474.650 de voturi, sau 5,41% din voturile exprimate. Au obţinut 39 de locuri, inclusiv unul câştigat deja în 30 iunie.

În urma victoriei partidelor de stânga şi extrema stânga, Jean Luc Melenchon, liderul France Insoumisse a afirmat că fotoliul de premier trebuie să revină formaţiunii sale politice, dar este greu de crezut că se va întâmpla acest lucru atât timp cât în joc se află şi Partidul Socialist. Oricum, negocierile pentru desemnarea unui premier, care să alcătuiască un nou guvern se anunţă foarte dificile între stânga politică, extrema stângă şi partidele de centru şi centru-dreapta din Franţa, fapt ce l-a determinat pe preşedintele Emmanuel Macron să nu accepte demisia premierului în funcţie Gabriel Attal, până la finalizarea acestor negocieri şi conturarea viitoarei alianţe de guvernare. Cert este că una dintre ipotezele care se conturează în Franţa este ca Emmanuel Macron să accepte demisia guvernului Attal în 17 iulie, adică la timp pentru a finaliza constituirea grupurilor din Adunarea Naţională şi a participa la alegerea preşedintelui acesteia pe 18 iulie, în prima sesiune.

Până atunci, Franţa politică e în fierbere, se fac şi se desfac alianţe de guvernare, mai ales că programele partidelor politice sunt atât de contradictorii în ceea ce priveşte reforma pensiilor, sistemul de impozitare, asistenţa socială şi migraţia.