Divide et impera

La sfârşitul săptămânii trecute, în vreme ce la Budapes­ta Garda maghiară (Magyar Garda), o miliţie paramilitară organizată de partidul extremist Jobbik (Mişcarea pentru o Ungarie mai bună), realiza prima reprezentaţie de stradă, în România diviziunile maghiaro-maghiare atingeau apogeul. Într-un interviu acordat HotNews episcopul László Ttkés punea gaz pe foc afirmând că UDMR este "corupt de puterea centrală oricare ar fi aceasta". Ba, mai mult, uitând parcă de negocierile în curs cu formaţiunea condusă de Marko Bela, Ttkés a catalogat UDMR-ul drept "ultimul partid postcomunist din România". Pentru episcopul reformat unipartidismul caracteristic comunităţii maghiare din România este inacceptabil. Susţinătorii episcopului László Tõkés şi reprezentanţii UDMR tocmai încheiaseră încă o rundă de negocieri în vederea constituirii unei liste comune pentru Parlamentul European. Să fie un ultimatum al episcopului către UDMR?

Aparent nimic nu apropie cele două evenimente. Dar la defilarea de la Budapesta au participat atât un fost minis­tru al apărării în guvernul József Antall, Für Lajos, membru al Forumului Democrat Maghiar, cât şi Mária Wittner, reprezentantă a grupului parlamentar Fidesz. Ori şi MDF şi Fidesz formează opoziţia parlamentară. Şi dacă două partide membre ale popularilor europeni cauţionează astfel un eveniment considerat de unii drept renaşterea fascis­mului maghiar, pe când alţii, precum Gáspár Miklós Tamás, vorbesc chiar de constituirea SS-lui maghiar, situaţia este problematică. Iar temerile sunt justificate câtă vreme participanţii la demonstraţia din piaţa Kosuth de la Budapesta au arborat drapelul lui Arpad care a fost folosit pe parcursul celui de-al doilea război mondial de naziştii maghiari din Crucile cu săgeţi. Şi uniformele noii gărzi sugerau în egală măsură, prin vipuşca roşu-alb-roşu, aceiaşi inspiraţie fascistă. Jocul cu extremismul şi naţionalismul al Fidesz-ului lui Viktor Orban nu e o noutate. Starea de confuzie ideologică în care se adânceşte opoziţia parlamentară de la Budapesta e cu atât mai evidentă cu cât Szabolcs Kerek-Barczy, purtătorul de cuvânt al Forumului democratic, s-a arătat indig­nat de refuzul Fidesz-ului de a condamna în mod clar apariţia Gardei maghiare. Ori, situaţia politică din Ungaria are efecte directe asupra celei din România. Şi cum Fidesz-ul nu şi-a ascuns în ultimii ani atitudinea critică faţă de UDMR (cu care este aliat totuşi la aceiaşi familie politică europeană), impasul negocierilor dintre grupul UCM care sprijină candidatura independentă a lui László Ttkés la Parlamentul european şi UDMR ar putea fi şi o consecinţă a derivelor şi volutelor dreptei budapestane.

O altă ipoteză în privinţa divizării maghiarimii din Româ­nia - inspirată parcă din surse udemeriste - a fost lansată de primul ministru maghiar Ferenc Gyurcsany. Acesta sugera, la încheierea întâlnirii cu Mircea Geoană de săptămâna trecută, că vizita lui Traian Băsescu în judeţele Harghita şi Covasna ar putea contribui la dezbinarea comunităţii maghiare din România. Pe de altă parte, în problema Gărzii maghiare şeful socialiştilor de la Budapesta nu şi-a ascuns neliniştea şi a cerut măsuri exemplare.

Democratizarea nu poate ocoli societatea maghiară din România. Iar în interviul său, László Ttkés nu exclude ideea manifestării pluralismului în interiorul UDMR, dar nu exclude nici varianta confruntării directe a celor două formaţiuni politice maghiare. Dincolo însă de această confruntare maghiaro-maghiară pentru resurse şi putere, opinia publică românească este mai mult decât interesată în clarificarea poziţiei forţelor politice maghiare din România în raport cu renaşterea extremismului din Ungaria. Delimitarea de cele două partide extremiste, Jobbik lui Gabor Vona MIEP (Partidul maghiar al Dreptăţii şi Vieţii) a lui Istvan Csurka este corolarul democratizării societăţii maghiare din Transilvania.

Dacă luptele politice de la Budapesta ori de la Bucureşti vor conduce la nereprezentarea maghiarilor în Parlamentul european, şi prin consecinţă la acutizarea fără precedent a conflictului dintre cele două organizaţii politice maghiare din Transilvania, nu minoritatea maghiară va avea de câştigat, ci extremiştii din România şi Ungaria. Divizaţi, maghiarii nu vor fi mai puternici, ci mai slabi, devenind simple instrumente în mâinile păpuşarilor de pe malurile Dunării sau Dâmboviţei.