EDITORIAL Punct şi de la capăt

Pentru cei care au luat în serios posibilitatea eliminării din viaţa politică a lui Traian Băsescu, pe calea suspendării din funcţia de Preşedinte, finalul telenovelei constituţionale va fi unul ratat. Suspendarea este posibilă, validarea ei prin vot referendal este o utopie. Mai rău, încă, fie şi numai jocul de-a suspendarea are costuri politice pe care iniţiatorii demersului şi susţinătorii lor nu şi le pot permite.

Prima mutare, avizul Curţii Constituţionale, nu a fost o surpriză pentru nimeni. Pe fond, decizia a dat cîştig de cauză lui Traian Băsescu. Expresia "fapte grave", din textul care vorbeşte despre încălcarea prevederilor Constituţiei, nu a fost tocmai întîmplător pusă acolo. Proiectanţii textului au avut în vedere, pe bună dreptate, că această procedură este una de excepţie, prin gravitatea ei, căci presupune invalidarea mandatului pe care Preşedintele l-a primit direct de la o majoritate a alegătorilor. În consecinţă, procedurile sunt excepţionale şi, din principiu, pun obstacole în calea celor care ar putea abuza de o asemenea măsură, chiar şi în virtutea unei majorităţi parlamentare de care dispun. În orice stat normal, te aştepţi ca demersul să fie angajat o dată la o sută de ani. Faptele grave, la care se referă textul Constituţiei, reprezintă doar una dintre piedicile puse în calea derulării acestei proceduri. Nimeni nu se poate juca cu mandatul dat de alegători. Iar dacă cineva contestă capacitatea politică, legală sau morală a Preşedintelui de a-şi realiza mandatul, atunci trebuie să aibă motive de extremă gravitate. Cu alte cuvinte, faptele avute aici în vedere sunt de tipul: trădare, pactizare cu inamicul, folosirea autorităţii şi a instituţiilor de putere ale statului pentru a înăbuşi exprimarea politică şi civică a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, încercarea de lovitură de stat, de schimbare a regimului politic democratic, delicte clare care-l descalifică pe cel ales şi nu-i mai permit continuarea mandatului. Pe această filosofie, inerentă textului constituţional, Curtea de Justiţie a deliberat solomonic: faptele grave nu există, cel puţin nu între cele invocate de petiţia parlamentară înaintată de PSD către Curte, deci aviz negativ; încălcările unor prevederi constituţionale există şi atunci să decidă Parlamentul, politic, dacă vrea sau nu să continue procedura de suspendare.

Bolovanul reîntors în curtea Parlamentului era greu şi aşa. Preşedintele Băsescu, aruncînd pe piaţă ameninţarea demisiei, ceea ce atrage obligatoriu organizarea de alegeri prezidenţiale anticipate, l-a făcut să fie în plus, şi foarte fierbinte. PSD-ul, din inerţie şi pentru a nu pierde credibilitate, trebuie să voteze pentru suspendare. Doar că între timp va trebui să se roage de celelalte grupuri parlamentare să voteze împotrivă. Toate sondajele, chiar şi cele mai "pesimiste" îl dau cîştigător pe Traian Băsescu la viitoarele alegeri pentru succesiunea propriului mandat. Pe acest scenariu, PSD-ul îi face cadou un nou mandat lui Traian Băsescu, pentru cinci ani, la care nu se ştie dacă ajungea altfel! Ca urmare, jocul de-a suspendarea îi aduce mai multe beneficii lui Traian Băsescu decît celor care au vrut să-l scoată din ecuaţia politică a puterii. Este şi motivul pentru care celelalte partide "anti-prezidenţiale" o dau la întors, din ce în ce mai vizibil. Liderul PRM, care ar fi trebuit să jubileze şi să-şi mobilizeze cu toate muniţiile oratorice militanţii pentru votul anti-Băsescu, a declarat, doar cu jumătate de gură, că logic ar fi ca parlamentarii săi să voteze pentru suspendare. Doar că logica politică are subtilităţile ei şi în cazul de faţă, chiar şi pentru PRM este mai bine dacă Preşedintele îşi duce mandatul pînă la capăt. El va putea fi în continuare contestat, vehement chiar, şi va rămâne vulnerabil, pe cînd după un nou vot de înverstitură, criticile cu adresă Băsescu vor trebui făcute doar în şoaptă şi foarte rar, cel puţin o perioadă bună. Nici PNL-ul nu este mai predispus la suspendare decît PRM. Revenirea în triumf a lui Traian Băsescu la Cotroceni, după ce-şi va fi dat demisia, nu are cum să îmbunătăţească situaţia politică a PNL, dimpotrivă. Are cum să o facă neagră, neagră! Reales, Preşedintele va face tot ceea ce îi stă în puteri pentru a îngropa sub un munte de moloz al eşecurilor guvernul Tăriceanu II, după care îl va expune oprobriului electoral. Adică îl va face ţapul ispăşitor al tuturor relelor din ultimii patru ani. Cum votul de penalizare este, deocamdată, singurul mecanism care funcţionează fără greş în logica electorală de la noi, soarta PNL-Tăriceanu este ca şi pecetluită. De aceea, PNL nu are niciun interes să voteze suspendarea lui Băsescu. Are în schimb interes să profite de slăbiciunea pe care i-a creat-o Preşedintelui, prin ameninţarea cu suspendarea, fără de care, foarte probabil, guvernul Tăriceanu II nu ar fi existat.

Prin urmare, suspendarea Preşedintelui nu va fi validată nici de Parlament.

Punct şi de la capăt!