Cotidianul spaniol El Confidencial scria ieri că Ministerul de Interne al Spaniei a aprobat cererea Curţii Naţionale de Justiţie privind transferarea unor poliţişti pentru escortarea judecătorilor. "Îngrijorarea judecătorilor nu a fost determinată de o posibilă revenire a grupului terorist ETA, ci de mediul turbulent cu care se confruntă sistemul judiciar, în urma proceselor de corupţie în care sunt implicate băncile de economii", se mai arată în articolul din El Confidencial.
În ultimele luni, numele cel mai vehiculat în presă a fost cel al conglomeratului bancar Bankia, rezultat în urma fuziunii, în decembrie 2010, a şapte bănci regionale de economii. La sfârşitul anului 2012, Bankia ocupa locul patru în clasamentul băncilor spaniole, cu peste 12 milioane de clienţi.
Acum o bună parte dintre aceştia, în special deponenţii, doresc să-şi recupeze banii pierduţi în urma ingineriilor financiare desfăşurate sub atenta "supraveghere" a autorităţilor, iar pentru aceasta au ieşit în stradă şi protestează în faţa tribunalelor.
Mulţi dintre ei sunt pensionari care şi-au pierdut economiile de o viaţă, în urma transferului depozitelor către acţiuni preferenţiale, la sfatul funcţionarilor băncii. Angajaţii Bankia i-au asigurat că nu există ris-curi, iar randamentele anuale pot ajunge până la 7%. Investitorii instituţionali au ales să "ignore" această oportunitate unică de câştig.
O vizită pe site-ul băncii i-a convins pe deponenţi, probabil, că, pe lângă câştigurile importante, îşi aduc contribuţia la însănătoşirea sistemului bancar spaniol. "Suntem gata să pornim din nou" este sloganul cu care au fost întâmpinaţi, în timp ce, pe lângă produsele şi serviciile oferite, banca are şi o secţiune dedicată educaţiei financiare. Multe are Bankia, mai puţin bani pentru a fi returnaţi clienţilor.
Ce s-a întâmplat? Sistemul caselor de economii din Spania, vechi de circa două secole, a ajuns aproape de implozie după declanşarea crizei financiare globale, iar unul dintre principalii factori, după cum scrie Bloomberg, a fost politizarea sa, în urma instaurării monarhiei în 1975.
Politicienii tinerei democraţii spaniole au argumentat "preluarea" prin "responsabilitatea democratică", dar aceasta a condus la "un dezastru total", conform declaraţiilor profesorului Jose Ramon Pin, de la IESE Business School din Madrid, pentru Bloomberg. Dezastrul a fost, bineîn-ţeles, amplificat de banii ieftini rezultaţi ca urmare a aderării Spaniei la zona euro.
Prăbuşirea pieţei imobiliare din Spania a condus la apariţia unor pierderi majore pentru sistemul bancar, acoperite multă vreme prin evaluări fanteziste ale garanţiilor, pierderi care s-au manifestat, mai ales, la nivelul băncilor de economii.
În luna mai 2012, Bankia a cerut un ajutor din partea statului de aproa-pe 20 de miliarde de euro, ajutor care s-a dovedit insuficient.
Salvarea băncii a fost finanţată cu fonduri europene în valoare de 24,5 miliarde de euro, după cum scrie Reuters, iar una dintre condiţiile impuse a fost obţinerea a 6,5 miliarde de euro prin transformarea datoriilor în acţiuni la un discount considerabil.
Fondul constituit pentru restructurarea sistemului bancar (FROB) a anunţat în aprilie 2013 că Bankia va răscumpăra instrumentele financiare hibride (n.a. acţiunile preferenţiale şi obligaţiunile subordonate) în schimbul acţiunilor, procesul implicând pierderi de până la 70% din investiţia iniţială.
Mai multe instanţe de judecată au stabilit că Bankia şi alte bănci naţionalizate au înşelat micii investitori, deciziile judecătoreşti arătând că instituţiile financiare trebuie să returneze întreaga sumă investită plus dobânzile aferente.
Deoarece astfel se pune în pericol întregul sistem bancar şi programul european de salvare a Spaniei, guvernul de la Madrid a hotărât să înfiinţeze curţi de arbitraj, care să stabilească măsura în care micii investitori au fost sau nu induşi în eroare.
Dar clienţii Bankia nu doresc să fie atraşi în acest proces de "arbitrare", mai viciat, probabil, decât oricare meci aranjat din Primera Division. Din păcate, acţiunile din justiţie pot dura ani buni, iar până atunci banii s-au dus.
Ceea ce s-a întâmplat în cazul Bankia nu este decât un "bail-in" foarte apropiat de cel din Cipru. De fapt, este chiar mai mult, deoarece nu a existat niciun prag de garantare.
La ordinul FROB, valoarea nominală a acţiunilor Bankia a fost redusă la 0,01 euro, iar apoi, prin intermediul unui proces de reverse split (n.a. "coagulare" a unui număr de acţiuni cu valoare redusă într-o acţiune cu valoa-re mai mare) de 100 la 1 s-a ajuns la o valoare nominală de 1 euro.
Pe piaţă, lucrurile au evoluat altfel. Valoarea acţiunilor Bankia a scăzut cu peste 90% de la începutul lunii mai 2013 (vezi grafic), iar acum autorităţile au lansat investigaţii privind o posibilă manipulare a preţului.
Săptămâna trecută, preţul acţiunilor Bankia a scăzut cu peste 50%, pe fondul unor volume extraordinar de ridicate, până la 0,68 euro. Evoluţia dramatică a preţului acţiunilor a avut loc în condiţiile în care data de 28 mai 2013 a reprezentat termenul de majorare a capitalului Bankia printr-o nouă emisiune de acţiuni. Aşteptările de pe piaţă arătau că noua emisiune va determina o pierdere medie de 36% - 38% pentru acţionarii existenţi, conform unui articol Reuters.
Realitatea a depăşit, din nou, aşteptările. Acţiunile Bankia au scăzut până aproape de 0,5 euro în 28 mai 2013, în condiţiile în care volumul tranzacţiilor a depăşit 200 de milioane de acţiuni, de aproape patru ori peste nivelul maxim de săptămâ-na trecută.
"Încrederea" investitorilor şi mentalitatea de "scapă cine poate şi cu cât mai poate" nu trebuie să ne mire. Financial Times a preluat, în urmă cu câteva zile, o analiză a Băncii Spaniei, în care se arată că sistemul bancar trebuie să constituie provizioane suplimentare de până la 10 miliarde de euro. Estimările au fost privite cu neîncredere în presa financiară internaţională, deoarece doar valoarea creditelor refinanţate a depăşit 200 de miliarde de euro, pe fondul lipsei capacităţii de rambursare a companiilor "beneficiare". Se pare că "bail-in-ul" Bankia are potenţialul de a deveni primul "succes" dintr-un lung şir de "ajustări" aplicate depozitelor bancare din Spania.
Modul în care autorităţile spaniole au "gestionat" până acum criza bancară din ţară a creat premisele unei deteriorări accentuate a stabilităţii financiare, în condiţiile în care clienţii băncilor se văd jefuiţi în plină zi, iar jaful se desfăşoară sub privirea înţelegătoare a guvernanţilor.
Acţiunile violente ale unor pensionari disperaţi i-au determinat pe judecători să ceară protecţia poliţiei şi, probabil, nu va mai trece mult timp până când venerabilii cetăţeni vor fi declaraţi terorişti şi inamici ai Spaniei.
Oare fosta grupare înarmată a separatiştilor basci nu se simte umilită de modul în care băncile au găsit mijloacele pentru radicalizarea unei populaţii paşnice, prin intermediul terorismului financiar?