EXISTĂ VIAŢĂ DUPĂ AFACERI? Roubini, un reformator, nu un revoluţionar

Un scenariu apocaliptic a fost înşiruit, la Bloomberg TV, de profesorul american Nouriel Roubini, la sfârşitul săptămânii trecute:

"Putem avea un colaps al Zonei euro, o reintrare în recesiune a Statelor Unite, o aterizare dură a Chinei, o aterizare dură a pieţelor emergente şi un război în Orientul Mijlociu. Anul viitor poate fi o furtună perfectă globală".

Roubini, care este considerat un profet dur al crizei, recomandă separarea serviciilor bancare prin "ziduri chinezeşti", astfel încât să elimine conflictul de interese în băncile care acordă credit comercial, în acelaşi timp cu activitatea de bancă de investiţii şi administrează portofolii, dar prestează şi servicii de brokeraj, de asigurări şi emite derivate.

Ceea ce recomandă profesorul american nu este deloc o originalitate, ci o revenire la regulile care guvernau sistemul bancar american acum cincisprezece ani, care au fost îndepărtate cam cu un deceniu în urmă şi care au accelerat disproporţia toxică dintre valoarea tranzacţiilor financiar-bancare, în raport cu valoarea producţiei, lăsând-o pe aceasta din urmă să joace un rol secundar.

În pofida durităţii cu care este creditat Roubini, el nu promovează ideea desfiinţării sistemului bancar (aşa cum a fost interpretată, în presa noas-tră, expresia lui "Singurul mod în care putem evita această situaţie este să distrugem aceste supermarketuri financiare"), ci doar cere o restructurare a regulilor şi recomandă pedepse aspre pentru ilegalităţile şi imoralitatea bancherilor:

"Bancherii sunt lacomi. Ei au fost lacomi în ultimele sute de ani - nu este vorba că ar fi mai imorali acum decât au fost în urmă cu o mie de ani. Doar trebuie să ne asigurăm că se comportă în aşa fel încât să minimizăm riscurile".

În realitate, Roubini nu este revoluţionar, ci reformist, într-un moment care, dacă precede "furtuna perfectă" (termenul denotă furtuna din care nu scapă nimic şi nimeni), atunci necesită măsuri fără precedent.

Dar măsura "zidurilor chinezeşti" este, practic, apă de ploaie, când ai deja experienţele de tip Enron/Arthur Andersen, minciunile oficiale ale guvernului Greciei (dar, precedate de statisticile manipulate ale Franţei), recenta manipulare a ratelor de dobândă Libor şi câte şi mai câte înşelătorii săvârşite de "gulerele albe".

"Zidurile chinezeşti" erau o minciună pe care o credeam, pe timpul lui Arthur Andersen.

Astăzi, aşa ceva ne face să râdem.

Măsurile pe care le recomandă Roubini nu pot soluţiona criza, ci i-ar fi diminuat forţa exploziei atunci când se umfla bula financiară, dar fără să o poată evita.

De fapt, nu băncile sunt problema şi nici guvernele (acestea, cu atât mai puţin, pentru că ele sunt captivele băncilor), ci însăşi natura creditului.

Roubini vorbeşte despre lăcomia bancherilor din ultima mie de ani, pentru că aproximează perioada istorică a constituirii băncilor.

Dar, în istorie, creditul precedă instituţia de credit, cu încă o mie de ani.

Probabil că, dacă nu se va teme să fie etichetat drept "extremist", atunci Roubini va coborî nu o mie, ci două mii de ani, în istorie şi va găsi acolo rădăcina crizei actuale.

Cred că putem fi mândri că generaţia noastră rotunjeşte o evoluţie milenară a civilizaţiei creditului, care se va curma odată cu noi.

Există viaţă după afaceri?

Desigur.

Lumea va arăta altfel.

Am putea face efortul să o prefigurăm.

Poate că asta ne-ar scurta chinurile din această viaţă...

Opinia Cititorului ( 15 )

1. criza sistemica
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 11.07.2012, 07:06)
Sistemul social e prost pentru ca ne conduce spre epuizarea resurselor si distrugerea ecosistemului, iar globalizarea nu face decat sa accentueze efectele crizei.
1. 1.1. Yessssss ! (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 11.07.2012, 11:13)
  Parca as fi spus-o eu.
  Daca n-am spus-o, atunci mi-ai luat vorba din gura.
  1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de B.D. în data de 12.07.2012, 10:33)
  tu sutezi si tot tu esti in poarta Make :))
2. diferenta
(mesaj trimis de un gand în data de 11.07.2012, 08:38)
Care este diferenta dintre o banca si un comerciant obisnuit? Banca capitatlizeaza profitul in momentul "achizitiei" (acordarea creditului) nu in momentul "vanzarii" propriuzise (recuperarea creditului) ... comerciantul obisnuit, capitalizeaza profitul ulterior "vanzarii" propriuzise ... mie imi suna a venituri necuvenite in cazul bancilor! Este ca si cum as comanda 10 masini cu intentia de a le vinde mai departe, dar mi-as insusi profitul (estimat) inainte chiar de a intra in posesia masinilor ... asta fara a pomeni de tranzactii/speculatii financiare complexe ...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.07.2012, 10:49)
Cine il asculta pe Roubini asta, ajunge la faliment. Pai e in intereseul lui ca sa fie furtuna, clientii lui vor cumpara pe nimic tot ce se va vinde din cauza foamei celor care vor ajunge la fundul sacului. Roubini nu spune aceste lucruri dezinteresat, el este consilierul unor foarte puternici oameni de afaceri, care de abia asteapta sa puna gheara pe afacerile falimentate din cauza a ce spune tampitul asta.
1. 3.1. Bravo tie ! (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de Desteptule în data de 11.07.2012, 12:17)
  Bine ca esti tu destept ! Tampitul asta a prevazut recesiunea din SUA cand toti isi ziceau ca e imposibil sa se intimple asa ceva. De abia asteapta Roubini sa puna mina pe chioscul ta din Obor ! Somn usor!
  3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 11.07.2012, 12:26)
  Asa e, era foarte greu sa prevezi recesiunea din SUA, trebuie sa fi foarte destept sa iti dai seama ca ce a facut Bill Clinton se va prabusi. Adica creditul cu buletinul dat catre toti cetatenii, indiferent de veniturile lo. Daca o banca refuza sa dea un credit, imediat apareau acuzatii de rasism, xenofobie, ca nu vreti sa dati credite la negri, etc. Roubini a spus ceea ce era evident. Din cauza unora ca asta criza este mai accentuata decat ar fi normal, pentru ca sunt unii extrem de lacomi care vor absolut totul. Si la cat de ilegal de prost esti, tare mi-e frica (de fapt sper) ca o sa mori de foame, dar vei fi multumit ca te-ai inscris in corul astora fara minte care panicheaza lumea cu porcariile lor.
4. Postcapitalism
(mesaj trimis de Oarecare în data de 11.07.2012, 12:37)
Cred ca si de aceasta data Make aduce in final in atentie ca problema poate fi / trebuie privita si sub aspect religios, asa cum a facut-o intr-un mod explicit la emisiunea Garantat 100 % la care a fost invitat.
"Criza" istorica la care asistam nu este din pacate numai de natura financiara, ci si profund morala si spirituala, o constatare de altfel banala si a multora dintre noi, banuiesc.
In aceasta lume mamonizata in care ni se induce cu atata obstinenta principiul consumismului inutil si imbecilizant pe datorie, atat la nivel de persoana cat si la nivel de stat, cred ca s-ar potrivi mult mai bine decat celebrul "Greed sucks" proverbul romanesc "Lacomia strica omenia" ...
Nu pot fi de acord cu Make sub un singur aspect, asta spun si pentru ca am vizionat cu interes si placere emisiunea Garantat 100 % la care am facut referire .... In plan economic, nu civilizatia de doua mii de ani a creditului este radacina crizei actuale, nu "radacina" ne-a adus "pe culmile disperarii", ci faptul ca aceasta "civilizatie a creditului" s-a transformat, evident s-ar putea sa fiu total in eroare, intr-o schema Ponzi.
Acesta nu mai este capitalism. Spun asta pentru simplul motiv ca sistemul actual desfide din punctul meu de vedere orice principii economice de bun simt ... sau ma repet dintr-un comentariu mai vechi, nu mai stiu cu ce ocazie, s-o fi inventat vreun perpetuum mobile financiar de care robii de rand nu au habar?
1. 4.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 11.07.2012, 13:56)
  Creditul inseamna, nemijlocit, o masura baneasca a increderii.
  De aici rezulta ca imaginea afacerii poate sa aduca bani nemeritati de afacerea in sine.
  Cred ca ne aflam in ultima faza a acestui tip de civilizatie, iar criza, daca este cu adevarat criza (si cifrele arata ca nu exista nici o scapare), sugereaza ca este extrem de recomandabil sa ne concepem, deja, o alta organizare, atit la nivel global, cit si in subsisteme.
  Desi, cum am afirmat-o net in emisiune, sint ateu fara cel mai marunt dubiu, totusi sustin ca singurul text care ne indica principiul alternativei la civilizatia actuala este inscris in Legea Bibliei.
  O generalizare a mentalitatii economisirii resurselor ( izomorfa cu ecologismul), prin descentralizarea managementului lor si cedarea lui catre comunitatile locale; trecerea inventiilor din domeniul militar, in uz civil; rentabilizarea energiilor alternative, sint trasaturi tehnologice si de conducere care ar emana de la o societate organizata pe principiile biblice si in acelasi timp, ar consolida-o.
  In finalul articolului de fata, am indemnat spre acest gen de visare.
  Cred ca avem extraordinarul prilej sa dam glas dorintelor, sa spunem cum am vrea noi sa fie lumea.
  Sa incepi o viata noua, este, intotdeauna, minunat!
  Macar sa visezi...
  4.2.  Inteleg (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de Oarecare în data de 11.07.2012, 15:39)
  Va citesc cu placere articolele.... prin urmare, va inteleg sau cel putin asa cred.
  Visurile frumoase, poate chiar himerele, sperantele sunt printre putinele trairi in care merita sa mai "investesti" in lumea de astazi.... Speranta, visul trebuie obligatoriu sa moara ultimele.
  Pana in '89 necesitatea refugiului in cultura, iar acum a refugiului in vis, crunta constatare ...
  Apropo de "Apocalipsa" lui Roubini, precum si de faptul ca, desi ateu declarat, sunteti clar un fin cunoscator al Bibliei, personal vremurile pe care le traim ma duc cu gandul la Apocalipsa originala ....
  4.3.  capitalul-demon (răspuns la opinia nr. 4.1)
  (mesaj trimis de euNuke în data de 11.07.2012, 17:19)
  Si eu sint ateu si gasesc ca povetele bibliei in materie financiara nu's nimic altceva decat un balast toxic in constructia ideatica a omului de afaceri, singura subspecie homosapiens capabila sa puna in miscare cunoasterea, ideile, nascocirile in beneficiul intregii omeniri. Statele si comunitatile colectivizate nu numai ca nu au reusit nimic in acest sens, ci, refractare la inovatie prin insasi natura lor, au respins sistematic progresul 'inspaimantator' al stiintelor sau l'au folosit in beneficiul lor meschin, pentru razboaie stupide sau pentru controlul indivizilor. Uite de pilda secta amish, incremeniti in proiectul lor infantil, ce energie alternativa au produs? ce inventie remarcabila au reusit sa puna in miscare? cu ce au imbunatatit ei viata semenilor, macar a celor ce au avut ghinionul de a se naste in lumea lor de basm? Sau ceilalti retarzi, de peste ocean, cei cu religia lor care respinge categoric creditul ca unealta a satanei...ce au realizat la capitolul tehnologie? nimic. pana si poeziile si filozofia lor rudimentara au fost comise de dizidenti ascunsi in metafore. Nicio inventie nu poate ajunge la cunostinta omului sub forma de unealta benefica decat prin intermediul unui intreprinzator idealist, iubitor de semeni, gata sa'si riste averea si viata numai ca sa'si lege numele de o idee aflata in raspar cu vremurile, cu religiile, cu marotele si superstitiile unei majoritati ce balteste in inapoiere. Si, desigur, pentru profit, ca nimeni nu misca un deget fara promisiunea unui castig. Iar pentru a pune in practica o astfel de idee e neaparata nevoie de credit. Desigur, si alti intreprinztori, de pilda niste papi aventurieri si slugile lor monarhice, au folosit acest instrument financiar, chiar in timp ce'l demonizau, dar pentru alte operatiuni ce nu aduceau niciun folos omenirii, ci doar macel si distrugere [cruciadele]. Mai e nevoie de inca o lectie amanuntita de istorie pentru a descoperi ca religiile monoteiste ce demonizeaza banul, capitalul, creditul nu reusesc decat sa coboare populatiile subjugate si hipnotizate in cea mai crunta mizerie? Sa mergem inca o mie de ani in urma sa vedem ce prapad au facut sectele intemeiate de niste scrantiti ce dispretuiau averea materiala si pretindeau ca adevarata bogatie vine din iluzoria si nebuneasca intilnire cu un dumnezeu in pustie, doar dupa cedarea tuturor bunurilor personale gloatei de saracani? Si aia pretindeau ca intra in armonie cu natura, erau ecologisti fara sa o stie. Se catarau pe stalpi si captau energia solara direct din ochiul lui dumnezeu care'i mangaia pe cheliile incandescente. Pentru ca oamenii au pervertit instrumentul creditului in ultima suta de ani, pentru ca au tolerat, din ineptie si nestiinta, fascismul corporatist de tip bancar, pentru ca milioane de functionari statali si bancari au transformat creditul in instrument politic, pentru ca statele au devenit in mod aberant principalul client al bancilor [etatizate daca nu chiar nationalizate cu nerusinare...a se vedea cazul hypo in germania], pentru ca s'a ajuns la acest oligopol monstruos...noi, oamenii de afaceri, ar trebui sa ne cufundam in visele copilariei umanitatii, sa abandonam creditul si sa cautam surse de finantare de natura divina cu care sa faurim minunate lumi noi pentru sarantocii de maine? Nu mai bine ne luam talpasita si ne caram in tari conduse de indivizi ce inteleg mai bine legitatile economiei, natura creditului si nevoia de libertate contractuala pe piete? Asta...ori, dupa puterea si influenta noastra, spargerea relatiei fascistoide dintre state si acele banci cartelizate, urmata de desprinderea creditului de nevoile politicului, de operatiunile statelor socialiste [falimentare, chiar daca nu o declara] de ascundere si intirziere a colapsului. Cand bancile de cartel, cele inglodate in datorii si credite neperformante acordate statelor si agentiilor etatiste, or sa fie lasate sa se prabuseasca, asa cum se cuvine, abia atunci vom putea sa vorbim de armonie cu natura [in care mortii nu umbla liberi prin City ascunzindu'si duhoarea sub parfumul subventiilor injectate institutiilor zombificate de adoratorii lor grupati in state voodoo]...si de reinsanatosire a creditului si de reluare a finantarii progresului tehnologic [de orice soi, dar cu titular privat]. E destul de logic, capitalul global e in pragul epuizarii, fiind confiscat de state [si's o ciurdina de entitati falite abonate la o resursa finita...caci banul scos din palarie, tiparit la comanda guvernelor de zevzeci, nu produce decat inflatie, iara nu valoare economica, nicidecum inovatie si aport tehnologic]; capitalul trebuie restituit pietei libere, individului dotat cu gena antreprenoriala, iar singura metoda cunoscuta este creditul oferit in conditiile unei piete libere in care statul nu are ce cauta, sub nicio forma [la inceputurile capitalismului statele se imprumutau de la cetateni pentru diverse proiecte de infrastuctura, pentru asta au fost inventate obligatiunile, iar politicienii nu erau cu totul pervertiti si constientizau natura vicioasa a amantlacului stat-sistem bancar].
  ps Poate nu as fi comentat acest articol daca nu vedeam semnatura dumneavoastra, e prima data cand scriu ceva in subsol, mi s'a parut tare straniu ca o minte atat de lucida [consacrata in atatea sute de texte] sa cedeze asa usor la filoxera anticapitalista a creditului-demon. Nu puteti sa va lasati cuprins de puseul asta de religiozitate de afecteaza mintile oamenilor speriati de criza, lasati utopiile si, va rog mult, reveniti cu picioarele pe pamant.
  Cu respect,
  un cititor capitalist
  4.4.  Putin mai tirziu (răspuns la opinia nr. 4.3)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 11.07.2012, 18:16)
  Sint doritor sa va citesc interventia, dar trebuie sa-mi finalizez articolul de miine si sint sub cronometru de secunde.
  Putin mai tirziu, va rog!
  4.5.  Mi-a placut mult (răspuns la opinia nr. 4.3)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 11.07.2012, 21:01)
  Nu exista nici un pericol sa cad prada vreunui puseu de religiozitate - este, din toate punctele de vedere, imposibil - in schimb, nu incetez sa ma delectez in fata intelepciunii Cartii, un text inexplicabil, care pare sa poata fi citit in cele mai diverse feluri, uneori, chiar, contradictorii (desigur, ma refer la Vechiul Testament, iar nu la dezacordurile dintre Evanghelii).
  Bineinteles, textul poate fi citit si dogmatic si atunci da nastere la o "lume de basm" (asa cum o numiti dumneavoastra) sau de cosmar, ori intepenita, sterila.
  Amplitudinea interventiei dumneavoastra ma justifica sa-mi ingadui o digresiune, in ceea ce numesc a fi "ateism elaborat". Ateismul ridica doua probleme, extrem de dificile: 1.de vreme ce sintem de capul nostru, care mai este rostul vietii ?(si subsumat, cum ne mai sustragem groazei, in fata mortii?); 2.cum mai putem trai in inaltul spiritual, de vreme ce nu putem accepta miracolul?
  O citire atenta, fara prejudecati, a Cartii, conduce la delicii spirituale care, prin ele insele, reprezinta raspunsul la cele doua dificultati ale noastre, ca atei: 1.ne gasim rostul in cordialitate, in cadourile reusite cu care ii incintam pe cei din jur, in spectaculosul atribuirii de intelesuri,(si legat de intelesurile atribuite,.ne temem mai putin de moarte, daca o numim "nefiinta" si ne amintim ca, intr-un anume fel, avem deja experienta "nefiintei" de dinaintea nasterii si nu ne-a fost nicidecum rau, pe atunci);cit despre miracole, este deadreptul stupid sa-ti uritesti viata, nerecunoscindu-le, cind ele sint intruchipari izbitoare, proiectate de noi insine, cu ceea ce avem mai frumos si mai bun - ca atei, n-avem decit sa le punem conditii mai riguroase, dar nu sa ne refuzam ceea ce se numeste "spatiul sacru", trairea inalta, uitarea de sine, care ne confera statura de fiinte spirituale.
  Nici un text nu este responsabil de confiscarea lui ulterioara, in alte scopuri decit au intentionat-o autorii (am invatat asta pe propria piele - de indata ce public un articol, el poate fi convertit aproape in orice, in pofida straduintei sa-i conturez cit mai riguros intelesurile).
  Este un truc permanent, sa fie promovata idiotizarea ("idiotes" = persoana care actioneaza, exclusiv, in interes propriu - cf, intelesului din greaca veche), in spatele unui text luminator, ori chiar iluminat.
  Cartea semnaleaza, totodata, ca au existat milioane de oameni de bunacredinta, care au dorit sa aiba grija de noi.
  Intentia buna, intelesul inalt atribuit, lucrul bine facut daruit - acesta este mecanismul demiurgului (in greaca veche, demiurgul este "lucratorul in folosul comunitatii").
  O spuneti dumneavoastra insiva: "Nicio inventie nu poate ajunge la cunostinta omului sub forma de unealta benefica decat prin intermediul unui intreprinzator idealist, iubitor de semeni..."
  Eu nu sint intr-atit de idealist, mie mi se pare ca porunca "iubeste-ti aproapele" exagereaza, frizind lipsa de realism si de aceea mi-am reformulat-o, ca "principiu de cordialitate", astfel incit sa-mi fie aplicarea la indemina.
  Provin dintr-o familie evreiasca, atee dintr-un orgoliu al convingerii care nu ne-a adus niciodata avantaje (si totusi ne tine de cinci generatii) - nu exista nici umbra vreunui impuls religios.
  Am parcurs textul cu mare placere, va multumesc pentru atentie si indemn.
  Singua cauza pentru care militez, este ca statutul de fiinta spirituala sa fie conferit realmente omului.
  Daca gasiti o formula a creditului care sa permita asta, n-am nimic impotriva.
  Mi s-a parut ca nu prea se poate, pentru ca este un mecanism cu prea multe articulatii fine, supus prea multor presiuni puternice, grosolane.
  Dar, OK, poate ca n-am dreptate.
  Cu respect,
  MAKE,
  un capitalist care scrie la ziar
  P.S. Atentie! Managementul resurelor incredintat comunitatilor locale nu inseamna comunism - vezi Laureata Nobel Elinor Ostrom, care a murit exact cu o luna in urma - dupa cum, in Pensilvania, inainte de reforma monetara, in secolul al XVIII-lea, a existat capitalism, fara banci comerciale.
  4.6.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 4.5)
  (mesaj trimis de euNuke în data de 12.07.2012, 00:44)
  Va multumesc pentru raspunsul amabil. Reactia dumneavoastra [imi acordati atata atentie si timp mie, un oarecare anonim] imi confirma impresiile mai vechi asupra acelui model de capitalist altruist, iubitor de semeni si de cunoastere, fara de care nicio societate nu poate prospera. Banul singur nu poate motiva si declansa actiunile umane, este nevoie si de altceva. Pentru ca Ideea sa ajunga unealta benefica la indemana oricui e nevoie de un spirit intreprinzator pozitiv care sa urmareasca mai mult decat binele personal, altfel, in posesia unei fiinte egoiste, rapace, ea sfarseste prin a deservi un grup restrans de persoane, in afara unei piete libere. Desigur, exista viata si'n afara creditului, dar nu si in afara afacerilor si da, capitalismul si creditul existau [subzistau] in America sec 18, chiar si in lipsa bancilor, dar societatea per ansamblu nu evolua, ci stagna. Micile comunitati ale pelerinilor nu au reusit sa produca niciun avans remarcabil in vreo industrie, ba nici macar sa reproduca burgurile arhetipale ale Europei. Si nici vorba sa confund spiritul comunitarian al acestor burguri cu comunismul, din moment ce acest spirit reprezinta chiar fundamentul modelului capitalist protestant european. Desigur, capitalul produs prin economisire -caracteristic comunitarianismului burghez- este mult mai rezistent la atacurile speculatorilor decat cel modern, scornit de ingineriile financiare ale cartelului bancar fascistoid infiintat in 1913, dar si dezvoltarea mult prea lenta, greoaie in raport cu impacienta politicienilor progresisti. Acest capital produs de comunitatile locale este in coma astazi, nici macar nu mai stim ca pana mai ieri era grupat in sute de banci orasenesti americane care au pierit din cauza concurentei neloiale legiferate si a loviturilor date de agentiile statul angrenat in oligopol [in special prin statuarea claselor de credit ce obligau practic bancile sa acorde imprumuturi neperformante, tuturor falitilor].
  Recursul la spiritualitate [poate patetic exprimat de mine] nu era un simplu exercitiu de retorica, ci exprima o legatura indisolubila intre vointa intreprinzatorului, crezurile sale si sansele de reusita ale unei afaceri. Interesele strict mercantile [si deseori oneroase] ale unui patron vor deveni la un moment dat transparente pe o piata libera, ba chiar si'ntruna ingradita de stat sau oligopol, iar din acea clipa prabusirea va fi inevitabila. O afacere nu poate functiona la infinit in afara unui cod etic cu valente universale [si nu conteaza daca'i de extractie religioasa sau nu] , iata de ce bancile "ajutate" de stat primesc in fapt o lovitura fatala: oamenii afla ca 1]aceste intreprinderi au esuat lamentabil si ca 2]banii populatiei vor fi supusi unui rapt institutionalizat pentru salvarea falitilor. Orice ajutor de stat pentru o corporatie este imoral si catastrofal atat pentru ea cat si pentru obiectul afacerii pe care o desfasoara. Dispretul generalizat fata de credit are drept cauza si aceasta atitudine a statelor fata de bancile falimentare. De altfel, chiar politicienii sesizeaza schimbarea de mentalitate si se pliaza pe ea in mod ipocrit si demagogic acuzind astazi bancile cu aceeasi gura cu care ieri cerseau credite gigantice pentru mizilicuri si farafastacuri...sociale.
  Desigur, creditul este o marfa extrem de delicata, mai firava decat portelanurile, mai volatil decat gazele naturale, iar daca manipulatorii actuali is niste ghiolbani si reusesc sa sparga mecanismul distributiei cladit cu migala de 8 secole incoace nu inseamna ca esenta acestui instrument contractual este rea sau ca reteta e gresita. Nu este nevoie de o noua formula, ci de intoarcerea la mediul optim, originar a creditului ratacitor, de evacuarea lui rapida din galantarele macelarilor care au pus laba pe el. Prea multi camatari cu talent de hacuitori si pretentii de gulere albe au astazi tarabele doldora cu credite ieftine. Si prea multe precupete socialiste ies la achizitii publice in aceste oboare adhoc. Creditul adevarat e ca sofranul, iar mitocanii astia au ajuns sa'l puna cu tona'n ciulama. Detinatorii creditului veritabil fug acum ingroziti sa'si salveze cat mai pot din marfa lor rara, iar precupetele cumpara creditul contrafacut, scos de samsari din tiparnitele musteriilor etatisti lacomi. Guvernantii de 3 parale is atat de prosti incat isi trimit buruienile din batatura la plimbare'n targ pentru a le cumpara mai tarziu sub titlu de mirodenii. Ce loc mai are inovatia si imaginatia in aceasta mascarada? Cum ar mai putea un intreprinzator onest, manat de un ideal frumos, sa intre in posesia unui capital necesar punerii in miscare a Ideilor? Iar tehnologia necesara obtinerii de energiie verde nu poate aparea si nu se poate dezvolta decat de catre asemenea indivizi, in mod autonom, nu la comanda unor astfel de guverne inconstiente.
  4.7.  Ma gindesc (răspuns la opinia nr. 4.6)
  (mesaj trimis de MAKE în data de 12.07.2012, 08:22)
  Ha!
  Multumesc pentru raspuns.
  Numarul imens de participanti la mecanismul creditului, diversitatea lor enorma in mentalitate, in cultura (si nivel) si in mobiluri, dar si subspeciile generate de specificul celor patru pozitii presupuse de operatiune - creditor, creditat, tert (girant, martor, notar) si supraveghetor - ma fac sa cred ca nu este posibila respectarea unor reguli, in materie de creditare, sub nici o amenintare.
  Intrezaresc imaginea a ceea ce sustineti.
  Ma gindesc.
  Poate ne mai inilnim, pe site.
  Cu bine!