EXPERŢI DELOITTE ÎN DOMENIUL IMOBILIAR: Amânarea la plata chiriei, o soluţie temporară, cu posibile efecte în lanţ

Amânarea la plată a chiriei de către IMM-uri în baza certificatului de situaţie de urgenţă nu echivalează cu scutirea sau cu suspendarea obligaţiei, între cei trei termeni existând diferenţe atât din punct de vedere juridic, cât mai ales fiscal, au atras atenţia specialiştii Deloitte în sectorul imobiliar, în cadrul unui webinar dedicat pieţei imobiliare, conform unui comunicat remis Redacţiei noastre.

Specialiştii Deloitte prezenţi în webinar, printre care se numără Alexandra Smedoiu, Partener Servicii Fiscale şi Lider al Serviciilor de Consultanţă pentru Sectorul Imobiliar, Deloitte România, Irina Dimitriu, Partener, Reff & Asociaţii, şi Mihnea Galgoţiu-Săraru, Senior Managing Associate, Reff & Asociaţii, au mai explicat că intervenţia statului într-un anumit sector, concentrată pe o anumită obligaţie a uneia dintre părţile contractante poate fi benefică pentru respectiva parte (în cazul de faţă, anumite categorii de chiriaşi) pe durata de timp prevăzută de lege, dar riscă să producă dezechilibre majore pe întreg lanţul operaţiunilor şi jucătorilor din domeniul respectiv.

De exemplu, prin amânarea plăţii chiriei cu două luni, un chiriaş îşi rezolvă punctual, dar temporar, o posibilă lipsă de lichiditate, însă alte efecte apar în timp, cum ar fi acumularea de datorii, sau pe lanţ, cum ar fi intrarea dezvoltatorilor/proprietarilor în incapacitate de plată a ratelor bancare, imposibilitatea lor de a respecta indicatorii financiari solicitaţi de finanţatori, lipsa finanţării pentru proiectele în derulare etc.

Astfel, este important ca atenţia să se îndrepte mai puţin spre a determina cine suportă riscul contractual şi mai mult spre găsirea echilibrului contractual. Prin urmare, părţile ar putea să folosească în mod constructiv această perioadă de distanţare socială pentru a gândi o strategie de renegociere a contractelor, astfel încât să ajungă la o soluţie reciproc avantajoasă.

Din punct de vedere fiscal, se pune problema dacă proprietarul trebuie să pre-finanţeze plata TVA colectată la factura de chirie amânată la plată, respectiv dacă trebuie să achite statului TVA pentru suma pe care nu a încasat-o, precum şi impozitul pe profit sau pe cifra de afaceri pentru veniturile înregistrate, dar neîncasate în această perioadă. Aici, în funcţie de echilibrul contractual realizat de către părţi, există soluţii care să exonereze fiecare parte de pre-finanţarea unor impozite pe tranzacţii a căror decontare este amânată.

Acestea sunt doar câteva aspecte care ţin de problematica extrem de complexă a contractelor de închiriere şi care se pot rezolva numai prin colaborarea dintre părţi pentru a găsi cele mai bune variante, din punct de vedere comercial, dar şi juridic şi fiscal.