Farmecul francez al falselor reforme economice

Guvernul francez a fost foarte ocupat în ultima perioadă pentru a arăta partenerilor europeni că este mai mult decât hotărât în ceea ce priveşte implementarea reformelor economice.

Măsurile pentru liberalizarea economiei sunt cerute de Comisia Europeană şi reprezintă o condiţie pentru aprobarea extinderii orizontului de timp necesar atingerii ţintei de deficit bugetar.

Eforturile guvernului s-au materializat într-o "lege a reformei", după cum este numit actul normativ în presa internaţională, care a fost elaborat, în principal, de către ministrul economiei Emmanuel Macron.

Care sunt punctele principale destinate să repornească motorul economic? Tocmai aici începe farsa. În articolele din presa internaţională, care au abordat acest subiect, este subliniată propunerea de liberalizare a comerţului retail, prin creşterea numărului zilelor de duminică în care este permis magazinelor să rămână deschise.

Alte puncte din lege se referă la îmbunătăţirea cadrului de rezolvare a disputelor legate de concedierea personalului şi la liberalizarea profesiilor juridice, cu efecte mai ales la nivelul "castei" notarilor publici.

Asta e tot? Aceasta este "legea reformei" care ar trebui să stimuleze economia Franţei? Din păcate, în ciuda irelevanţei sale în ceea ce priveşte lansarea unor adevărate reforme structurale, legea lui Macron a fost atacată puternic chiar de membrii Partidului Socialist din Parlament.

În faţa opoziţiei interne deosebit de virulente, premierul Manuel Valls şi preşedintele Francois Hollande au făcut apel la o prevedere constituţională rar utilizată pentru a forţa aprobarea legii.

Conform articolului 49.3 din Constituţie, preşedintele Hollande a aprobat legea prin decret, iar Parlamentul se poate opune doar prin lansarea unei moţiuni de cenzură, al cărei efect să fie demiterea guvernului.

"Autoritatea este necesară pentru a readuce ţara pe calea creşterii", a justificat premierul Valls decizia preşedintelui pentru televiziunea franceză, după cum scrie publicaţia online Euobserver. "Nu puteam să ne asumăm riscul unei respingeri a acestui proiect esenţial", a mai precizat Manuel Valls în faţa parlamentarilor.

Preşedintele Hollande a adresat parlamentarilor din propriul său partid un apel pentru responsabilitate şi luciditate, după cum se arată pe site-ul Deutsche Welle, în speranţa că majoritatea socialiştilor nu vor vota în favoarea moţiunii de cenzură.

Se pare că apelul a avut "succes". O ştire Reuters a anunţat "supravieţuirea guvernului" în faţa votului de neîncredere iniţiat de opoziţia conservatoare, în fruntea căreia a revenit fostul preşedinte Nicolas Sarkozy.

Pentru moţiunea de cenzură au votat 234 de parlamentari, semnificativ sub numărul necesar de 289 de voturi, în condiţiile în care "liderii socialişti au ameninţat cu excluderea din partid a celor care o susţin", după cum scrie Reuters. Frumos exemplu de democraţie, nu-i aşa?

Dacă un proiect de lege cu implicaţii nesemnificative pentru restructurarea economiei Franţei a generat o astfel de diviziune pe scena politică, oare cum speră autorităţile de la Paris să îndeplinească cerinţele Comisiei Europene?

Faţă de Italia, a cărei economie a înregistrat o creştere de 3% în cei 15 ani de la înfiinţarea zonei euro (n.a. vezi articolul "Va deschide Grecia drumul restructurării datoriilor şi pentru Italia?", BURSA, 18.02.2015), Franţa stă relativ mai bine.

Produsul Intern Brut a crescut cu 20% în aceeaşi perioadă, însă datoria publică a crescut mult mai puternic, de 2,4 ori faţă de 1999, în timp ce datoria gospodăriilor a crescut de 2,7 ori, iar datoriile companiilor de 1,8 ori (vezi grafic).

Studiul recent de la McKinsey Global Institute ("Debt and (not much) deleveraging", februarie 2015) arată că datoria totală a Franţei (n.a. publică şi privată) a ajuns la 280% din PIB în T2 2014 (n.a. în cazul Italiei este de 259%), în condiţiile unei creşteri cu 66 de puncte procentuale faţă de 2007, pe fondul unei creşteri cu 38 de puncte procentuale a datoriei publice.

Şi pentru Franţa apare, inevitabil, o întrebare simplă. Unde vor găsi autorităţile resurse de creştere economică, astfel încât datoriile să se reducă la cote sustenabile, dacă nişte propuneri nesemnificative nu au găsit susţinerea legislativului?

Adevăratele probleme care trebuie rezolvate sunt reflectate de o dezbatere publică recentă, iar actuala clasă politică s-a dovedit incapabilă să ofere soluţii.

În timp ce guvernul căuta căi pentru trecerea "legii reformei" prin sau pe lângă Parlament, presa franceză şi britanică scria despre "războiul" dus de un brutar împotriva administraţiei locale. Stephane Cazenave a câştigat trofeul "Cea mai bună baghetă din Franţa". Având în vedere locul special ocupat de acest produs de panificaţie în Hexagon, cererea din partea clienţilor a fost, probabil, factorul determinant în decizia lui Cazenave de a produce baghete în toate zilele săptămânii.

Acum brutarul trebuie să închidă cuptoarele cel puţin o zi pe săptămână, conform unei decizii a prefecturii locale. "Sunt tratat ca un criminal doar pentru că vreau să muncesc", a declarat Stephane Cazenave pentru postul de televiziune France 3, după cum scrie The Telegraph. "Munca nu ar trebui să fie o crimă în Franţa", a mai precizat brutarul, care a subliniat că fiecare angajat al său beneficiază de două zile libere pe săptămână.

Conform estimărilor sale, interdicţia de a funcţiona în toate zilele săptămânii determină o scădere a veniturilor anuale cu 250 de mii de euro şi pierderea a 22 de locuri de muncă.

Dar care este motivul deciziei prefecturii locale? Să fie, contrar aşteptărilor, influenţa confederaţiei franceze a producătorilor de pâine? "Măsura nu are ca scop împiedicarea activităţii, ci asigurarea unui echilibru şi promovarea calităţii produselor", a declarat Jean-Pierre Crouzet, preşedintele acestei confederaţii patronale.

În opinia sa, reglementările de acest fel "încurajează competiţia, obligând clienţii să cumpere pâine de altundeva cel puţin odată pe săptămână", după cum mai scrie The Telegraph. Fără comentarii!

"Faptul că munca poate fi văzută ca o crimă în ţara noastră, iar pasiunea unui artizan poate fi restricţionată, ar trebui să fie un semnal de alarmă cu privire la absurditatea sistemului nostru", a declarat, în sprijinul lui Stephane Cazenave, şi fostul premier Francois Fillon.

Lupta acestui brutar francez cu sistemul birocratic monstruos şi cu ideile de "competiţie" ale sindicatelor şi confederaţiilor patronale arată care sunt adevăratele obstacole din faţa relansării economice a Franţei.

Anii de criză au reprezentat o oportunitate pierdută pentru autorităţile franceze în ceea ce priveşte liberalizarea economiei şi eliminarea reglementărilor absurde.

Fără astfel de reforme, cerinţele Comisiei Europene nu vor putea fi îndeplinite şi presiunile "partenerilor" europeni, mai ales a vecinilor de la Est, vor deveni tot mai puternice. Iar datoriile vor continua să crească pentru a doua economie a Europei şi vor accentua cercul vicios al stagnării şi lipsei de speranţă.