"FBI este foarte interesat de acceleratoarele nucleare de la Măgurele, pentru probleme de criminalistică"

Reporter: Comisia Europeană a aprobat de curând suplimentarea fondurilor pentru construcţii auxiliare în a doua fază de implementare şi achiziţia de echipamente pentru cercetare ştiinţifică, în cadrul proiectului ELI-NP. Ce presupun aceste construcţii auxiliare şi care sunt fondurile alocate?

Nicolae Zamfir: Am mers pe 26 ianuarie la Comisia Europeană şi am fost puţin îngrijoraţi, pentru că noi am depus toată documentaţia necesară din iunie 2015 şi nu ştiam ce s-a întâmplat, deoarece, de obicei, documentele sunt trimise la DG Regio (n.r. Directoratul General pentru Politică Regională) după ce sunt agreate formal. Noi am avut discuţii şi cu JASPERS (n.r. consultantul Comisiei Europene), şi cu DG Regio şi nu ştiam ce se întâmplă. Noi am depus documentele pentru două lucruri. Când am făcut aplicaţia iniţială în 2011, am presupus că toate componentele (echipamente mari, experimente şi clădirea laserului) vor fi gata până în 2018, exceptând clădirea pe care ne-am asumat că o terminăm în 2015. Aşa a fost în decizia iniţială. Dar, după cum mergeau lucrurile, se putea vedea clar că nu o să terminăm la timp, aşa că am vrut să nu riscăm, am cerut o amânare de la Comisie şi am obţinut-o. În plus, am cerut o suplimentare de fonduri, iar Comisia a fost de acord dacă schimbările erau "nesubstanţiale". Pentru ei, "nesubstanţial" însemna să nu schimbăm scopul proiectului, cum ar fi, de exemplu, să facem lansări pe Marte, iar creşterea valorii investiţiei să nu fie mai mare de 2-3%. Am cerut o suplimentare de fonduri de 17 milioane de euro şi am primit-o, dintre care 10 milioane euro vor fi pentru experimente.

Reporter: Ce presupune colaborarea semnată recent de Institutul "Horia Hulubei" cu Centrul Comun de Cercetare al Uniunii Europene? Care va fi impactul asupra "Laserului de la Măgurele"?

Nicolae Zamfir: Noi avem aici un centru european, nu unul naţional. De când i-am pus bazele la Măgurele am implicat toată comunitatea internaţională şi cred că avem circa 50 de memorandumuri de înţelegere şi colaborări cu toate institutele mari care sunt interesate în astfel de cercetări. Acest JRC (Joint Research Centre), un institut finanţat direct de Comisia Europeană, este interesat să participe atât la implementarea proiectului nostru, cât şi la folosirea ELI-NP. Aşa că am făcut un memorandum cu ei şi am stabilit mai multe puncte specifice de colaborare.

Reporter: În ce stadiu se află proiectul ELI-NP de la Măgurele? Câte componente au mai fost finalizate până în prezent? Care este situaţia clădirilor speciale?

Nicolae Zamfir: Promisiunea constructorului este că, la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, toate clădirile vor fi gata, iar apoi putem să trecem la recepţie. Însă recepţia e puţin mai complicată decât la o clădire clasică pentru că, prin tema de proiectare, noi am cerut nişte parametri speciali, pe care trebuie să îi respectăm, începând de la condiţiile de cameră curată, condiţiile de stabilitate a presiunii, a umidităţii, a temperaturii. Există şi o condiţie foarte strictă antivibraţii. Atunci când preluăm construcţia trebuie să testăm toţi aceşti parametri şi acest proces va dura. Dacă ei (n.r. constructorul) ne vor da clădirea la sfârşitul lui martie, estimăm că în iunie vom termina toate testele. În plus, conform contractului, recepţia finală este după ce instalăm toată aparatura în clădire şi să vedem cum se comportă în timp. Acum vrem să punem la punct un sistem de supraveghere a acestor parametri. Ştiţi cum se procedează dacă se întâmplă ceva nedorit. Începi să dai vina în stânga şi-n dreapta. Poţi să dai vina pe echipament sau pe condiţiile în care stă echipamentul. Atunci noi trebuie să fim foarte clari cu ce vrem să obţinem şi vrem ca acest sistem de supraveghere să fie permanentizat şi după recepţie. Probabil că această monitorizare va fi realizată în colaborare cu Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti (UTCB).

Reporter: Cum stăm cu absorbţia fondurilor europene pentru proiect?

Nicolae Zamfir: Am absorbit integral, până acum, 136 de milioane euro în faza 1 şi urmează 174 milioane de euro în faza a doua de implementare.

După ce terminăm cu clădirea şi recepţia începem să mutăm laserul şi să facem montajul şi testările, ce vor fi gata în 2018. În noiembrie au fost terminate şi componentele pentru laserul de 10 petawaţi, primul de acest fel din lume. În plus, o treime din aparatura necesară o avem deja achiziţionată. Conform contractului, laserul va fi adus cu transporturi speciale, în condiţii speciale. Sunt câteva sute de componente bine definite la care am făcut recepţia.

Reporter: Cu ce probleme vă confruntaţi în prezent? Mai sunt întârzieri în derularea construcţiilor?

Nicolae Zamfir: Da, întârzierile încă există, iar constructorul şi proiectantul aruncă vina de la unul la altul. Noi am cerut expertiză judiciară, ca să vedem cine şi în ce măsură este vinovat pentru întârzieri. Cele două părţi se ceartă prin intermediul nostru pentru că nu au o relaţie directă. Constructorul spune că proiectantul i-a dat detaliile cerute cu întârziere, ceea ce este corect. Însă, proiectantul întreabă de ce constructorul nu le-a cerut la timp, acum doi ani, când ar fi trebuit, aşa că are şi el dreptate. Numai un judecător poate să spună cât este vina fiecăruia. Noi suntem doar o "cutie poştală". Primim reclamaţii şi trimitem somaţii.

Reporter: Aţi reuşit să primiţi aprobare pentru acea cale de acces directă către ELI-NP din centura Bucureştiului? Când ar putea fi gata proiectul?

Nicolae Zamfir: Da, noi am cumpărat o bucată de teren care duce de la ELI direct pe Centura Bucureşti. Nu desfiinţăm vechea cale de acces, dar era păcat să nu avem un drum atât de aproape de Centură. Ne-a fost aprobată această investiţie din bani europeni. Avem proiectul cu toate autorizaţiile şi vom lansa licitaţia în curând, fiind vorba despre o bucată de drum de 160 de metri. Terenul a fost cumpărat la preţul pieţei şi cred că ne-a costat câteva zeci de mii de euro din banii Institutului, pentru că nu ştiam atunci dacă aveam să obţinem bani europeni.

Reporter: La ce număr de cercetători aţi ajuns în prezent?

Nicolae Zamfir: Am ajuns la vreo 100 de specialişti, dar mai sunt circa 10-15 în proces de angajare. La noi în ţară durează, pentru că trebuie să le recunoaştem diploma de bacalaureat, apoi licenţa, masterul şi diploma de doctor. Din păcate, Ministerul Educaţiei nu ne primeşte toate diplomele simultan, aşa că trebuie să le recunoaştem pe rând. La unii cercetători am obţinut mandat, astfel încât un jurist să se ocupe de problemă, pentru că, la noi în ţară, regula spune că fiecare persoană trebuie să se prezinte la Minister ca să-şi echivaleze doctoratul. Am renunţat să le arătăm regulile noastre şi am apelat la jurişti, pentru că mulţi specialişti ar fi renunţat să mai aplice.

Din păcate nimeni nu ne ajută. Conform legii, când deschizi o poziţie de cercetător în 30 de zile trebuie s-o rezolvi. Cu românii din institut ne descurcăm, dar ce ne facem cu un specialist care nu are diplomele echivalate? Pot să-i spun eu să îşi echivaleze diplomele şi apoi să se prezinte la concurs? Nu are rost. Atunci am inventat o procedură în care le spunem să se prezinte la concurs, îi admitem, dar le transmitem că admiterea oficială nu este în regulă, pentru că nu ne primesc dosarele la Minister. Spre exemplu, noi începem astăzi concursul, facem interviul şi după admitere facem echivalarea, care durează 6-7 luni. Cu cererea lui din februarie mergem la minister, dar nu ne primesc, pentru că deja ne-am afla în octombrie. Aşa că am apelat la o chestiune "ca la români", facem altă cerere după ce terminăm cu echivalarea şi mergem cu dosarul în regulă la Minister. Este incredibil ce se întâmplă. Este extrem de greu să angajezi specialişti străini în România. Asta dacă vrei să respecţi toate regulile şi noi trebuie să le respectăm, pentru că nu avem de ales. Această problemă încă nu am apucat să o discutăm cu noul ministru de la Educaţie, cu domnul Curaj, că am văzut că are suficiente probleme pe cap. Nu este posibil să mergi să echivalezi diploma de bacalaureat a unui specialist străin cu doctorat şi nici nu avem voie să echivalăm documentele simultan. Este o mare problemă, pentru că am pierdut foarte mulţi cercetători tineri, care nu vor să stea în instabilitate şi renunţă să mai aplice. Ei nu înţeleg ce se întâmplă în legislaţia noastră. Este o problemă şi pentru că suntem în competiţie directă cu multe institute şi laboratoare internaţionale şi trebuie să ne mişcăm mai bine decât colegii din Cehia sau Ungaria, care găzduiesc şi ei proiectul.

Reporter: Cum merg lucrările în celelalte două ţări care participă la proiect?

Nicolae Zamfir: Şi ei sunt cam în aceeaşi situaţie. Ungurii sunt puţin în urmă, dar doar cu câteva luni. Cu toţii ne vom muta, probabil, în clădirile speciale din acest an, iar termenul de finalizare este 2018.

Reporter: Ce obiective aveţi pentru acest an?

Nicolae Zamfir: La ELI-NP mai avem o prioritate, pe lângă implementarea proiectului până în 2018. Purtăm discuţii foarte intense pentru constituirea ERIC (European Research Infrastructure Consortium), un institut european care va funcţiona după legi speciale europene. Va fi o instituţie unică, cu reguli aprobate de Comisia Europeană, menită să aducă sub o singură umbrelă aceeaşi guvernanţă, management şi politică ştiinţifică. Acum discutăm să înfiinţăm un "International Advisory Board" comun, care să judece unde vor fi realizate experimentele ştiinţifice, astfel încât cercetătorii să vină la noi, Budapesta, Praga etc. La acest proiect pot să participe toate ţările care au interes să folosească aceste lasere. Cheia este cine va plăti operarea lor. De exemplu, dacă Marea Britanie este interesată să le folosească, trebuie să plătească.

ERIC decide cum vor fi distribuiţi banii strânşi. Fondatori suntem noi, Cehia şi Ungaria plus celelalte ţări cu care am mai discutat, respectiv Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia, deocamdată. Mai sunt şi alte ţări care şi-au manifestat interesul să ni se alăture, respectiv Lituania sau Elveţia. Provocarea este să întocmim documentele care trebuie aprobate de fiecare guvern în parte şi apoi de Comisia Europeană. "Bătaia mare" este pentru cine va găzdui sediul central. Fiecare dintre cele trei ţări fondatoare, respectiv România, Cehia şi Ungaria, au spus că sediul trebuie să fie la ele.

Bineînţeles că am candidat şi noi, astfel încât să facem sediul la Măgurele, dar nu am avut argumentele cehilor, care au propus Praga, spunând că ei sunt în centrul Europei, sau ale ungurilor, care au venit cu varianta Budapesta, un oraş foarte frumos ş.a.m.d. În schimb, noi am venit cu argumentul poziţiei ştiinţifice de la Măgurele. Până la urmă, s-a hotărât că va câştiga sediul central cel ce va finaliza primul documentele necesare. Noi am făcut memorandumul, l-am trimis de curând la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), dar nu am primit un răspuns până acum. Am făcut un prim draft, dar documentul trebuie semnat atât de premier, cât şi de preşedinte. Este extrem de important să obţinem acest sediu. Gândiţi-vă că, dacă sediul va fi la noi, toţi vor gândi proiectul ELI-NP ca fiind al nostru, chiar dacă vor mai exista sucursale în alte ţări.

Reporter: Înţeleg că bugetul ERIC va fi constituit din contribuţiile ţărilor.

Nicolae Zamfir: Da, acest ERIC va avea contribuţii naţionale. Spre exemplu, la noi în ţară, avem o legislaţie care spune că infrastructura de importanţă naţională este susţinută de la buget. Chiar şi la noi, la IFIN, (n.r. Institutul pentru Fizică şi Inginerie Nucleară) pentru operarea acceleratoarelor primim bani de la buget printr-o lege specială.

Bugetul ERIC va fi constituit din următoarele componente: o treime din contribuţiile ţărilor fondatoare, o treime din banii statelor membre şi altă treime din proiectele de cercetare care vor avea loc.

În ceea ce priveşte institutul avem o infrastructură foarte bine pusă la punct. Avem acceleratoare noi şi cu unul dintre ele am reuşit să intrăm într-un club numit Convenţia de la Oxford, în care a trebuit să demonstrăm că performanţele reuşite de noi sunt la un nivel profesionist. Am trecut mai multe probe şi teste, dar acum toate măsurătorile făcute la Măgurele sunt luate în considerare de toată comunitatea ştiinţifică internaţională. Am intrat în discuţii cu FBI să folosim acceleratoarele pentru metode nucleare în criminalistică. Nu mă aşteptam să fie interesul atât de mare din partea lor pentru tehnologia noastră. Colegii mei au fost la Washington şi vor avea din nou întâlniri cu reprezentanţii americani. În plus, am semnat acum câteva săptămâni un acord cu Franţa pentru conservarea patrimoniului ei cultural, prin metodele noastre, iar colaborarea a intrat în linie dreaptă. Noi ne dorim să înfiinţăm la Măgurele un centru pentru conservarea patrimoniilor culturale şi vrem să atragem la institut toate muzeele. Pe noi nu ne costă nimic să conservăm bunurile de interes public, dar niciunul din muzeele noastre nu ştia acest lucru. Noi facem aceste lucruri gratis. Dacă cineva de la un muzeu din ţară are de conservat o statuie sau o carte veche, operarea acceleratoarelor este gratis, trebuie plătit doar transportul operelor până la institut. Am organizat deja un workshop pentru popularizarea acestui program, iar muzeele au început să ne cunoască. De exemplu, am făcut conservarea multor cărţi de la Biblioteca Naţională. Dacă o carte este atacată de mucegai nu mai ai ce să-i faci decât să o bagi în câmp de radiaţii şi acolo este curăţată complet. La fel se întâmplă şi cu piesele vechi de lemn care au carii. Din acest an vrem să formalizăm acest centru, ţinând cont că am semnat şi acordul cu francezii pentru conservarea patrimoniului.

Reporter: Mulţumesc!