Firmele româneşti pot obţine finanţări pentru aplicarea etichetei ecologice

Camera de Comerţ şi Indus­trie a Municipiului Bucureşti (CCIB) a organizat, recent, la sediul său, seminarul cu tema "Îmbunătăţirea performanţei de mediu a activităţilor economice - Ecoetichetare şi Ecodesign". Seminarul a fost sus­ţinut de specialişti de la Minis­terul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi de către un expert al Comisiei Europene pe probleme de etichetare ecologică.

Potrivit expertului Dagmar Diwok, la nivelul Uniunii Europene, în luna februarie a acestui an, eticheta ecologică era acordată unui număr de 368 firme, pentru circa 2.500 de articole clasificate în 25 de grupe de produse şi servicii. Cu doar 5% cota de piaţă la nivel european, produsele şi serviciile etichetate ecologic înregistrează economii substanţiale în ceea ce priveşte consumul de electricitate, de apă şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon. În UE, eticheta ecologică este compusă dintr-un simbol grafic (o floare) însoţit de informaţii privind motivele pentru care acelui produs i s-a acordat eticheta ecologică. În prezent "floarea" are o răspândire neuniformă la nivelul Uniunii Europene, atât din cauza politicilor diferite de la stat la stat, cât şi din cauza existenţei unor etichete ecologice naţionale, un exemplu fiind Germania, care utilizează "îngerul albastru". Cu toate acestea, expertul UE a subliniat creşterea exponenţială a numărului de firme care au adoptat "floarea".

Etichetarea ecologică este practicată în state de pe toate continentele. Dintre etichetele ecologice cele mai cunoscute la nivel global se pot menţiona: "lebăda nordică" în Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda, "eco mark" în Japonia sau "green seal" în SUA.

Eticheta ecologică se acordă în baza unui set de criterii care analizează impactul produsului sau al serviciului asupra mediului pe tot parcursul ciclului său de viaţă. Deşi obţinerea etichetei ecologice nu este obligatorie în statele membre UE, producătorii, dis­tribuitorii şi furnizorii de servicii sunt încurajaţi să îndeplinească setul de criterii pentru obţinerea "florii", în contextul preocupărilor susţinute ale UE pentru reducerea efectului de seră şi a poluării mediului ambiant.

Deşi în România existenţa etichetei ecologice nu este o condiţie pentru achiziţiile publice, la nivelul UE se pune accent pe "achiziţiile publice verzi", astfel că sunt preferate pro­dusele cu etichetă ecologică.

În România, tariful pentru procesarea cererii de acordare a etichetei ecologice este de 300 euro pentru produse şi 100 euro pentru servicii, la care se adaugă costurile de întocmire a dosarului şi de tes­tare şi verificare a produselor în cadrul unor laboratoare acreditate. Cei ce doresc să-şi eticheteze ecologic produsele sau serviciile pot obţine sprijin din partea Ministerului Economiei şi Finanţelor. Astfel, în cadrul Programului de creş­tere a competitivităţii produselor, se pot obţine finanţări pe o perioadă de 3 ani, pentru IMM-uri finanţarea publică ajungând la 65%. De asemenea, se percepe un tarif anual de 0,15% din volumul anual al vânzărilor produsului ce a obţinut eticheta ecologică. Potrivit reprezentantului Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, până în prezent în România a fost acordată eticheta ecologică doar pentru textile şi pentru saltele de pat, deşi în sistemul de etichetare ecologică sunt incluse produse şi servicii variate, pornind de la aparate frigorifice, maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase, calculatoare portabile, amelioratori pentru sol şi substraturi de cultură, detergenţi pentru maşini de spălat vase şi pentru spălare manuală, detergenţi universali şi detergenţi pentru grupuri sanitare, încăltăminte, textile, lacuri şi vopsele, saltele de pat, lămpi electrice, hârtie copiativă şi hârtie grafică, hârtie absorbantă, televizoare, aspiratoare, lubrifianţi şi până la servicii pentru cazare turistică şi servicii de camping. De asemenea sunt vizate de legislaţia referitoare la eco-design (identificate ca oferind un mare potenţial pentru reducerea eficientă în termeni de cost a emisiilor de gaze de seră) echipamentele de încălzire şi de încălzire a apei, sistemele de motoare electrice, birotică şi sistemele de iluminat în sectoa­rele domestic şi terţiar, electrocasnicele, electronicele de larg consum.

Evenimentul s-a înscris în programul de pregătire post-aderare a mediului de afaceri, lansat la sfârşitul anului trecut de Camera bucureşteană. După cum a subliniat în deschiderea lucrărilor seminarului Ancuţa Conta, director general adjunct în cadrul CCIB, programul, axat pe trei subiecte prioritare - creşterea gradului de absorb­ţie a fondurilor structurale, protecţia mediului şi siguranţa alimentară - este pus în practică prin organizarea de cursuri, seminarii şi conferinţe, precum şi prin furnizarea de cât mai multe informaţii de calitate privind legislaţia la nivelul UE.