FONDURI EUROPENE Cu cît primim mai mulţi bani, cu atît este mai dificil să îi administrăm

• În perioada 2007-2013 vom primi de la Uniunea Europeană sume echivalente cu 190-200 de euro anual pe locuitor

Dacă administraţiile ar lua în considerare propriile norme referitoare la tratamentul fondurilor europene, multe programe publice, bugete de agenţii şi administraţii s-ar bloca, datorită nerespectării schemelor de derulare asumate iniţial. Experţii Societăţii Academice Române motivează că aceste probleme au apărut datorită faptului că sumele primite au crescut treptat şi au devenit atît de consistente, cel puţin în sectoarele eligibile, încît bugetele proprii au ajuns o anexă a proiectelor europene, pe care administraţiile se străduiesc să le cofinanţeze. Prin urmare, regulile stricte ale UE se extind şi asupra banilor autohtoni, cu consecinţe neplăcute în cazul încălcării programului iniţial.

Specialiştii SAR susţin că o imagine globală a modului de cheltuire a banilor pe instrumente de pre-aderare este greu de oferit şi este puţin edificatoare, datorită structurii complicate a asistenţei UE în România.

Proiectele cele mai puţine, dar de mari dimensiuni sunt în ISPA, instrumentul care finanţează infrastructura de transport şi mediu. În februarie 2006, bugetul alocat proiectelor ISPA se ridica la 2,88 miliarde de euro (cumulat fonduri europene şi autohtone). Dintre acestea, 75% erau reprezentate de sume alocate de către Uniunea Europeană. Doar 35% din aceste sume s-au materializat în fonduri contractate (aproximativ 1 miliard de euro). Analiştii SAR subliniază totuşi faptul că statisticile trebuie interpretate cu precauţie, pentru că doar o parte din proiecte au fost aprobate în primii doi ani.

Raportul Societăţii Academice Române arată faptul că celelalte două instrumente de pre-aderare, PHARE şi SAPARD, înregistrează rate mai înalte ale absorbţiei (95% în cazul fondului PHARE, în timp ce componenta SAPARD de asistenţă rurală a fost supra-licitată în proporţie de 200%).

Sorin Ioniţă, expert al SAR, a evidenţiat problemele de sistem la derularea programelor finanţate de Uniunea Europeană. Astfel, proiectele individuale sunt dezvoltate separat ca scopuri în sine, nu ca parte a unei strategii mai largi de creştere economică. De multe ori, filtrarea preliminară a propunerilor de proiecte este slabă, datorită capacităţii tehnice insuficiente. Domnul Ioniţă a atras atenţia că, la nivelul autorităţilor contractante direct responsabile de proiecte, sau al celor care trebuie să dea asistenţă beneficiarilor, atitudinea este uneori pasivă, de expectativă. Există, de asemenea, un deficit de resurse umane calificate, rulaj mare de personal şi salarii relativ mici în instituţiile publice care implementează direct sau supraveghează proiecte europene.

Sorin Ioniţă avertizează că, după momentul integrării, acestor probleme li se vor adăuga complicaţii suplimentare. Nivelul absolut al sumelor disponibile va creşte, delegaţia Uniunii Europene din Bucureşti, care contribuia la pregătirea şi monitorizarea programelor, se va închide, iar regulile de derulare a finanţării vor fi aplicate cu stricteţe.

Recomandările domnului Ioniţă pentru derularea programelor finanţate de Uniunea Europeană se referă mai ales la transparenţa în privinţa stadiului execuţiei acestor programe şi la comunicarea între sectoare. De asemenea, Sorin Ioniţă pledează pentru valorificarea mai eficientă a instituţiilor deja existente şi rodate pe programe.

Tranferurile primite de la Uniunea Europeană în perioada 2007-2013 vor echivala cu sume anuale de 190-200 de euro pe locuitor.