FOTBAL ŞI BANI Specialistul străin a eşuat lamentabil!

Echipa naţională de fotbal a ratat şi ultima şansă matematică de a mai prinde un loc la Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia de anul viitor. Mandatul celui mai bine plătit antrenor din istoria primei selecţionate s-a dovedit a fi un eşec de la un capăt la altul pigmentat cu rezultate slabe, joc neconvingător, conflicte artificiale, promisiuni fără acoperire, în general cu o atitudine de tip "facebook" în care imaginea este mai importantă decât realitatea. Chiar dacă germanul Cristoph Daum a devenit acum ţinta principală - asta şi datorită lui pentru că şi-a închipuit că poate livra promisiuni fără acoperire pe bandă rulantă tratând, din start, lumea fotbalului autohton ca pe una de mâna a treia- problemele sunt mult mai profunde, iar marii vinovaţii stau acum în spatele selecţionerului sperând că nu vor fi atinşi de "schijele" eşecului.

Antrenorul. Cristoph Daum a "descălecat" în fotbalul autohton încărcat de promisiuni. De la prima conferinţă de presă a promis mai mult decât era cazul, după care, pas cu pas a început să-şi retragă din promisiunile. Din punct de vedere al rezultatelor mandatul său a fost un eşec, din cel al jocului prestat de echipă un dezastru pentru ideea de fotbal spectacol. A încercat să mute vina în diverse direcţii, inclusiv spre jucătorii pe care îi antrenează, lucru impardonabil pentru un selecţioner serios, iar multe dintre deciziile luate s-au întrors împotriva lui. De mai multe ori i-a fost imputată selecţia, iar la ultima dublă, cu Armenia şi Muntenegru, s-a dovedit clar că lotul a fost alcătuit defectuos, selecţionerul fiind nevoit să improvizeze pe posturi vitale pentru echipă. A fost incapabil să rişte, nu a făcut acest lucru nici măcar în momentul când şansele de calificare erau doar teoretice şi exista doar varianta victoriei. Tehnico- tactic nu a adus nimic nou, ba a dovedit şi oarecare stângăcie atunci când a schimbat sistemul defensiv, schimbare complet necâştigătoare, după care a revenit la vechea aşezare cu patru fundaşi. Din păcate pentru el a ratat şi ultima şansă, a unei demisii de onoare, preferând să se agaţe de contract şi de ultimele două salarii pe care trebuie să le mai încaseze.

Conducerea. Pe principiul nu greşeşte cine cere, ci cel care plăteşte, numirea lui Daum este "meritul" 100% al actualei echipe de conducere a Federaţiei Române de Fotbal. Ieşit din fotbal de ani buni, cu experienţă zero ca selecţioner, germanul a fost alegerea puţin explicată şi justificată a lui Răzvan Burleanu şi a consilierilor lui. Aceasta nu este însă singura eroare a acestei echipe. Întâmpinat cu entuziasm după ce l-a înlocuit pe Mircea Sandu, Răzvan Burleanu a excelat la discursuri, mesaje şi mişcări de imagine şi mai puţin în ceea ce priveşte faptele. Reforma mult aşteptată nu a apărut, s-a înconjurat de foarte mulţi oameni cu experienţă scăzută, uneori spre zero, în fotbal, după trei ani şi jumătate de mandat putând să se mândrească cu foarte puţine realizări. Fotbalul în ansamblu nu a progresat, din contră impresia este a unor paşi în spate la nivelul echipelor de club, care se confruntă cu probleme financiare uriaşe. În acest moment preşedintele FRF este mult mai preocupat de alegerile de anul viitor pentru conducerea federaţiei şi de războiul cu generaţia "Popescu - Hagi" decât de echipele naţionale şi de viitorul lor.

Jucătorii. Actorii principali în această piesă cu final tragic, sunt ultimii pe lista vinovaţilor. Au încercat să tragă câteva semnale de alarmă, mai ales pe finalul acestei campanii, dar este clar că şi în acest demers le lipseşte curajul, aşa cum le-a lipsit de foarte multe ori şi pe teren. Este evident că nu au o relaţie extraordinară cu antrenorul, mai ales după ce acesta a declarat că niciun antrenor din lume nu ar putea să facă performanţă cu ei. S-a spus că sunt nişte fotbalişti de nota 6, care au fost "ajutaţi" să joace de 4. Rolul unui antrenor bun este tocmai acela de a-l face pe jucător să-şi depăşească pe cât posibil condiţia. Cantonaţi în disciplina tactică impusă de selecţioner, nu au avut iniţiativă, nu şi-au asumat niciun risc, iar impresia generală a fost jalnică. În orice orchestră dacă iei chitaristul şi-l pui să cânte la tobe, pianistului îi dai un saxofon, bateristului îi pui o vioară în mână, iar pe restul îi laşi totuşi la instrumentele lor, e ridicol să te pângi la final că respectivii nu prea au habar de muzică.

Suporterii. Certaţi de lumea fotbalului pentru că nu încurajează mai puternic şi mai constant, nu vin în număr mai mare pe stadion, nu oferă mai mulţi bani pe bilete, înjuraţi de jucători, pentru că uneori îşi manifestă zgomotos nemulţumirile, pot fi acuzaţi de un exces de naivitate pentru că în continuare cred şi se consumă pentru o echipă care oferă extrem de rar satisfacţie.

Pe acest fond, doar schimbarea antrenorului nu rezolvă lucrurile, ar fi prea puţin,criza este mult mai profundă. Cu Daum, Burleanu, dar şi cu actualii fotbalişti echipa naţională a ajuns în lumea a treia a fotbalului, iar revenirea la un nivel decent pare foarte grea. Fotbalul, ca orice sport de altfel, se bazează în primul rând pe fapte, muncă, investiţii iar la noi, deocamdată, este alimentat mai mult cu vorbe goale şi cu promisiuni deşarte.