FRANCIZA Care afaceri se pot franciza?

Am văzut pînă acum cîteva exemple de francize; acestea operează în domenii diverse şi demonstrează faptul că, teoretic, cam orice tip de afacere ar putea fi francizată. Aceasta nu înseamnă că orice afacere ar putea fi o franciză de succes. O franciză de succes este, de obicei, construită în jurul unor concepte, sisteme de afaceri şi brand-uri novatoare. Acestea introduc ceea ce sînt abordări novatoare ale unui concept deja existent şi, într-adevăr, industria alimentară este cel mai bun exemplu. Trebuie ţinut cont, de asemenea, de implicaţiile financiare, să nu se ajungă la situaţii în care taxele pe care le plăteşte francizatul către francizor să împiedice ca afacerea să fie structurată astfel încît să fie o franciză viabilă. Un restaurant sau o cafenea sînt un tip de afacere care există de ani de zile. Dar cînd Wimpy a apărut pe piaţa britanică în 1950, noul tip de abordare (menu limitat, concentrat pe sortimente puţine, dar bune) a făcut ca afacerea să aibă succes. Un alt exemplu este faptul că în SUA există cel puţin 20 de tipuri de astfel de operaţiuni francizate în industria restaurantelor. Scopul francizei trebuie să fie acela de a "umple" un gol în piaţă, oferind un serviciu sau un produs care este dificil de găsit dacă nu inexistent. De asemenea, trebuie ales cu grijă şi momentul introducerii pe piaţă a acestui produs sau serviciu. Ce rost are introducerea unui produs sau serviciu care nu mai sînt dorite sau căutate de public? Nici conceptele aflate temporar la modă nu sînt o soluţie, deoarece s-ar putea să nu fie valabile pentru multă vreme. În general, o afacere care să poată fi francizată trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- conceptul, inclusiv produsele şi serviciile, trebuie să-şi fi dovedit succesul în practică;

- imaginea publică, sistemul şi metodele afacerii trebuie să fie deosebite;

- veniturile din operarea francizei trebuie să fie suficiente astfel încît să-i permită francizatului să amortizeze investiţiile făcute în franciză;

- francizatul să poată obţine venituri onorabile din franciza pe care o operează, astfel încît aceste venituri să recompenseze eforturile şi munca depuse;

- franciza să permită obţinerea unui profit astfel încît francizatul să poată plăti taxele de redevenţă către francizor

- venitul obţinut de francizor din toată această operaţie să fie suficient astfel încît să acopere obligaţiile francizorului şi să şi îi ofere un profit rezonabil.

Cel care caută să opereze o franciză trebuie să fie atent, totuşi. Multe oportunităţi de afaceri, oferite cu bună credinţă, sînt de obicei descrise în general ca "oportunităţi de franciză". Alte oportunităţi de afaceri sînt oferite nu cu bună credinţă şi sînt intenţionat descrise eronat sau deghizate ca "oportunităţi de franciză".

Afaceri precum agenţii de vînzări, puncte de distribuţie, reprezentanţe de vînzări, etc au anumite elemente ale unei francize, dar, de obicei lipseşte un element important precum, de exemplu, relaţia continuă, formatul afacerii şi sistemul, care face ca afacerea să fie o franciză. Indiferent însă de tipul afacerii, fiecare nou francizor învaţă ca, în momentul în care şi-a francizat afacerea, el sau ea a intrat într-un domeniu nou. Indiferent de modalitatea de a cîştiga bani ca francizor, acesta joacă două roluri: acela de a vinde francize şi pe acela de a oferi serviciile sale francizaţilor săi. Şi, dintre acestea două, cel mai important este acela de a asigura succesul francizorilor săi deoarece cheia succesului unei francize este succesul francizaţilor. Fără francizaţi de succes, nici un sistem de franciză nu va fi de durată. Dar, dacă puneţi interesul francizaţilor pe primul plan, aceeaşi francizaţi vă pot ajuta să deveniţi următorul McDonald's.