FRANCIZA "Convertirea" la franciză (II)

Se întâmplă ca uneori, atunci când o afacere independentă are succes, o reţea de franciză care operează în acelaşi domeniu de activitate să îl invite pe operatorul afacerii respective să se alăture acelui sistem. Acest procedeu de extindere a reţelei de franciză are avantaje şi dezavantaje, atât pentru francizor, cât şi pentru întreprinzătorul independent care renunţă la libertatea sa pentru a se integra şi supune regulilor unui sistem de franciză. Dacă în articolul anterior am arătat cam care ar fi aceste avantaje, în continuare voi arăta dezavantajele transformării în unitate francizată a unei afaceri particulare.

Dezavantajele conversiei la franciză, pentru francizor

Acestea sunt în legătură cu persoana noului francizat şi, mai ales, cu experienţa anterioară a acestuia în domeniul respectiv. Dacă această experienţă poate conduce la reducerea gradului de pregătire a noului francizat, deci economie de timp şi de resurse, reversul medaliei este că aceeaşi experienţă poate sta în calea dezvoltării unor relaţii armonioase francizor-francizat. Având deja experienţă, noul francizat are propriile opinii referitoare la domeniul său de activitate şi modalităţi - reflexe - de a rea­liza operaţiunile necesare pentru derularea afacerilor. Aceste opinii şi reflexe pot coincide cu principiile şi cele stipulate în Manualele Operaţionale ale respectivului sis­tem de franciză şi atunci este un caz fericit. Însă, ce se întâmplă dacă ceea ce ştie noul francizat nu coincide cu modul în care francizorul doreşte să fie condusă unitatea francizată?

Francizaţii "clasici", care pornesc de la zero, vor face ceea ce li se spune fără să obiecteze. Dar cum îi va spune francizorul că greşeşte unui om care a avut succes în domeniu şi care consideră că el ştie cel mai bine cum să procedeze? Astfel, pentru a-i face pe întreprinzătorii independenţi care s-au alăturat sistemului să urmeze prevederile Manualului Operaţional, este nevoie de multă muncă de convingere, de efort şi de timp.

Un alt dezavantaj îl reprezintă faptul că întreprinzătorii "convertiţi" la franciză se pot dovedi a fi mai greu de controlat decât francizaţii "clasici". Iar când cei mai buni astfel de întreprinzători au deja succes în afaceri, sunt mai greu de "convertit"; în schimb ce acei întreprinzători mai puţin dezirabili în sistemul de franciză, ale căror afaceri nu înregistrea­ză succes, doresc foarte mult să aibă oportunitatea unei astfel de conversii.

Dezavantajele conversiei la franciză, pentru întreprinzătorul independent

Dezavantajele francizării, pentru un operator independent, sunt legate în principal de taxele care trebuie plătite francizorului (taxa de intrare în sistem, redevenţe, etc) şi flexibilitatea operaţiunilor. Înainte de a se alătura sistemului de franciză, întreprinzătorul nu plătea aceste taxe. Pentru el sau ea, acestea reprezintă cheltuieli în plus, de aceea veniturile pe care le va obţine ca francizat vor trebui să acopere şi aceste cheltuieli şi să-i aducă şi profituri, altfel conversia aceasta nu mai este în interesul său.

Pe de altă parte, sistemul de franciză are multe reguli referitoare la operarea afacerii, astfel că noul francizat nu va mai putea conduce afacerea aşa cum crede el de cuviinţă. De aceea, el sau ea va trebui să se asigure că nu îl/o deranjează să renunţe la libertatea de operator independent şi să urmeze regulile şi indicaţiile impuse de francizor.

Mai mult, conform contractului de franciză, noul francizat trebuie să rămână în sis­tem pentru o anumită perioadă de timp (de obicei de la 5 ani în sus) şi, de asemenea, adesea, să semneze un acord de ne-concurenţă, în cazul în care, după expirarea termenului din contract, nu doreşte reînoirea contractului de fraciză.

Ca în multe alte lucruri din viaţă, şi aici comunicarea des­chisă joacă un rol crucial pentru evitarea problemelor ulterioare ce pot apărea între francizor si fostul operator independent şi, respectiv, pentru unul dinre aceştia doi. Când unui întreprinzător îi este făcută o ofertă de alăturare a afacerii sale la o reţea de franciză, el sau ea trebuie să se asigure că înţelege exact ce presupune aceasta, în materie de beneficii şi costuri, dar şi în ce porţiuni ale afacerii urmează să facă schimbări pentru a se adapta francizei respective. De cealaltă parte, francizorul ar trebui să se informeze complet şi corect cu privire la afacerea pe care intenţionează să o includă în sistemul său de franciză, făcând o listă cu schimbările care trebuie operate asupra afacerii, dar şi cu beneficiile pe care operatorul le va avea în urma conversiei. Astfel, se vor elimina confuziile privind ce se cere întreprinzătorului independent în timpul procesului de conversie. Iar în cazul în care, în urma acestor informaţii, se descoperă că e mai bine să nu se facă această conversie, decizia de renunţare la aceas­ta poate fi în beneficiul ambelor părţi. După semnarea documentelor de francizare va fi mai costisitor atât pentru francizat, ca să iasă din sistem şi să-şi recupereze afacerea şi numele, cât şi pentru francizor, care a pierdut timp şi bani cu aducerea în sistem a noului francizat şi care, eventual, va mai avea de a face şi cu procese la tribunal, în încercarea fostului francizat de a-şi recupera afacerea. După cum spune şi o vorbă veche, mai bine să previi decât să încerci să vindeci.