Francizarea: Poate fi şi afacerea mea un McDonalds sau Pizza Hut?

Pentru realizarea unei extinderi rapide, francizarea este probabil cea mai bună soluţie. Pentru completarea acestui proces este nevoie de capital, iar în cazul francizării acest capital este obţinut destul de rapid de la francizaţi. În acest caz, francizorul investeşte mult mai puţin decît ar fi investit dacă ar fi deschis o reprezentanţă, dar obţine capital într-un timp mult mai scurt decît s-ar fi întîmplat apelînd la împrumuturi bancare sau la fonduri proprii. Francizorul poate vinde chiar cîteva sute de francize în cîţiva ani, dar nu se pot deschide cîteva sute de reprezentanţe în doar cîţiva ani. Cei care vor să deschidă doar cîteva filiale, însă, probabil vor găsi ca cea mai bună soluţie este crearea de reprezentanţe în teritoriu, deoarece procesul de francizare este destul de complicat şi de durată. Francizarea va presupune o regîndire a întregii afaceri, precum şi o perioadă în care producţia şi, deci, şi veniturile vor stagna sau vor fi foarte reduse, ceea ce ar putea să dăuneze destul de mult afacerii.

• Francizorul

Înainte de calculele matematice privind balanţele de veni-turi şi cheltuieli, trebuie să vă întrebaţi la modul cel mai serios dacă vreţi să vă implicaţi şi să deveniţi un francizor. Postura de francizor este complet diferită şi are implicaţii total diferite decît cea de simplu deţinător al unei firme.

Un francizor trebuie să lucreze cu un personal mult mai numeros care să poată "susţine" un întreg sistem de franciză. De asemenea, competiţia este deja acerbă în domeniu, există deja multe nume "grele", precum McDonalds, Pizza Hut etc, cărora proaspătul francizor va trebui să le facă faţă şi cu care va fi nevoit să concureze. Francizorul va trebui să găsească răspunsul la întrebarea: de ce ar cumpăra lumea o franciză de la el şi nu de la francize deja consolidate, verificate şi, în unele cazuri, celebre?

O altă problemă care se ridică este cea a controlului asupra afacerii. O reprezentanţă va fi condusă de un manager angajat şi care, atunci cînd este cazul, poate fi concediat de către dumneavoastră, deţinătorul companiei. Un francizat, după cum am mai spus, nu poate fi exclus atît de uşor din sistem însă, oricît de problematic ar deveni acesta pentru francizor.

Pe de altă parte, un manager angajat cu contract este un fel de mercenar, el nu se va dedica afacerii "trup si suflet" atît de mult cum o va face un francizat care investeşte bani proprii, muncă şi timp pentru ca unitatea sa (sau unităţile sale) să funcţioneze şi să aibă succesul scontat.

• Numele

În articolul precedent am specificat că, pentru a reuşi, un sis-tem de franciză trebuie să pornească de la vînzarea unui produs sau serviciu de calitate, dar care şi are anumite caracteris-tici unice, care îl deosebesc de produsele/serviciile similare de pe piaţă. Însă tot nu este de ajuns pentru realizarea unei francize de succes. Toate francizele de mare succes sînt şi au nişte nume cunoscute de toată lumea şi se investesc anual sume mari pentru dezvoltarea acestor nume. Prin nume înţelegem marca înregistrată şi toată identitatea de corporaţie care a fost gîndită pînă în cele mai mici detalii şi creată numai şi numai pentru compania res-pectivă.

Crearea mărcii şi a identităţii de corporaţie nu are numai scopuri publicitare, ci permite acea standardizare de care vorbeam mai devreme şi care este unul dintre conceptele de bază ale francizării. Mai mult, marca şi identitatea de corporaţie sînt mijloacele de transmitere a unui mesaj închegat şi concret privind franciza în sine şi produsul/serviciul pe care aceasta îl vinde. Bineînţeles, pentru a fi eficientă, marca înregistrată şi identitatea de corporaţie trebuie să fie numai ale afacerii res-pective, să nu fie similare sau să le copieze pe cele ale altor companii.