În sfîrşit o veste bună

Cum era de aşteptat, ea vine din Franţa. Gata, s-a dus! Cine s-a dus? Vremea abundenţei! Vizionarul Macron a spus-o deschis, în faţă, "ştii, colea, verde, româneşte!" Vezi vorba lu Jupîn Dumitrache. A spus-o, conaţionalililor săi, desigur, apoi lumii întregi, iar mai la urmă şi nouă, ăştia de la marginea miriştei care arde. Stau cu dicţionarul limbii franceze în mînă şi caut să vă ofer traducerea cea mai fidelă a cuvintelor, sensului şi, desigur, a mesajului comunicat, aşa cum îl înţeleg eu. Pe româneşte, însă, traducerea se ciocneşte violent, încă dintr-un început, de tot felul de ambiguităţi şi neclarităţi. Abundenţă? Care abundenţă? Dacă se referă cumva la "consumerismul" definitoriu pentru aşa zisa "societătate de consum" în care s-a scăldat "civilizaţia euro-atlantică" în ultimii 60-80 de ani, atunci "minunea" aceasta a fost coborîtă cu hîrzobul peste noi, abia după 1989, din marea milă şi bunăvoinţă a "partenerilor". Încurcătura vine de acolo de unde, la noi, fenomenul s-a manifestat doar prin crearea unei artificiale supra-oferte de consum, bazată pe produse de import, de mîna a doua şi a treia, desfăcute fără jenă ca produse de marcă, ba chiar de lux, prin marile reţele comerciale, fără nici o teamă că vreuna dintre instituţiile româneşti, inclusiv justiţia, care ar trebui să apere interesele cetăţenilor băştinaşi, ar putea avea tupeul să se atingă de ele, să le clintească un pitac, măcar, din halca de profit pe care o fac în urma oneroasei afaceri.

Acelaşi lucru pe întreg spectrul bunurilor de consum, de la haine la mobilă şi de la aparate electro-casnice la maşini. Iar pentru ca tabloul să fie întreg, pentru ca supra-oferta să nu rămînă pe rafturile magazinelor, guvernele României, toate şi fără nici o excepţie, din 1989 şi pînă azi, au avut grijă, uneori sub privirile blînd-îngăduitoare ale Băncii Naţionale, să injecteze atîta monedă în buzunarele unor categorii largi de cetăţeni, mai ales prin credite, dar şi prin salarii şi pensii artificiale, încît "papuaşii" să se intoxice cu credinţa că pot cheltui azi cam tot ceea ce le trece printre degete nu doar azi, ci şi mîine, poimîine ba chiar şi peste două generaţii! Evident, ca să facă faţă "nevoii de bani" pentru a ţine maşinăria consumului în funcţiune, statul, firmele, oamenii se împrumută vîrtos. Maşinăria economică a României trăieşte, în principal, din consum şi împrumuturi! Aşa că, în treizeci de ani, s-a adunat de vreo sută şi ceva de miliarde datorie!! De euro şi dolari, nu de lei, desigur. Evident, în aceste condiţii, bani pentru marile investiţii din infrastructură nu se află, ori se află doar pe sponci, iar atunci cînd se află sunt folosiţi mai mult pentru a îmbogăţi protipendada politică şi pe acoliţii aceteia, din conturile cărora îşi trag averi şi cîştiguri imposibil de justificat aşa zişii "profesionişti" ai politicii din România. O fărîmă de autentică bunăstare a fost totuşi creată, pentru o masă relativ mare de cetăţeni ai României, prin marea "împroprietărire imobiliară" de la începtul anilor 90, în principal cumpărarea de la stat a apartamentelor de bloc, iar în secundar, reintrarea în proprietatea deţinătorilor de drept a unora dintre imobilele confiscate de stat, în diferite perioade ale istoriei comuniste. Pandantul ei, în rural, a fost "reîmproprietărirea agricolă". Pentru această avuţie aflată la purtător, a fost apoi creată o piaţă aparte, în care preţurile au crescut constant şi masiv, fără nici o legătură structurală cu starea, structura sau dinamica economică a României. Celălalt aspect al abundenţei economice, la noi, nu se poate referi decît la abundenţa abandonurilor şi distrugerilor economice pe care ni le-am produs singuri, nu de puţine ori din prostie, lene şi interes de gaşcă, dar şi la "rugăminţile fierbinţi" ale unor parteneri economici cu sensibilităţi atît de marcate, încît s-au simţit ofensaţi şi blocaţi în elanul lor de a integra economic România în sistemul european, chiar şi la vederea celui mai firav produs al micro-industriei ori al meşteşugăriei autohtone. Să dispară! Şi, au dispărut! Sau s-au vîndut pe unu-doi lei "marilor" investitori străini.

Economia, desigur, nu este totul în viaţa unei societăţi. Abundenţa a dat peste noi în multe alte forme şi manifestări. Spre exemplu, abundenţa analfabetismului, funcţional, disfuncţional şi total; abundenţa abandonurilor şcolare, abundenţa profesorilor fără nici o vocaţie profesorală, fără nici urmă de etică profesională şi nu de puţine ori fără bagajul minim de cunoştinţe profesionale de care ar fi nevoie pentru a pretinde că poţi să înveţi pe cineva ceva; abundenţa deficitului de medici şi paramedici creat printr-un exod masiv în ţări, dacă nu neapărat mai calde, atunci cu un regim de "exploatare" ceva mai uman; abundenţa drogurilor şi a activităţilor de susţinere a consumului de droguri care au cotropit România, cu sprijinul deloc dezinteresat al unor "colaboratori din instituţii serioase" ale statului numit România; abundenţa activităţilor de furt şi devalizare a bugetelor de stat şi locale în favoarea găştilor de partid şi fără de partid; abundenţa activităţilor şi "manifestărilor artistice alternative", adică paralele pînă şi cu standardele elementare ale bunului simţ, nu mai zic ale culturii; abundenţa violenţei comportamentale pînă şi în interacţiunile sociale elementare, de la cele intra-familiale, pînă la cele educaţionale şi de la interacţiunea socială slabă, cum este cazul simplei participări la traficul auto, pînă la criminalitatea solid organizată pe baze profesionale. Mă rog, ar mai fi de adăugat multe, dar nu e loc şi nici timp pentru exhaustivitate aşa că mai amintim doar....abundenţa bolilor şi a sechelelor care împuţinează în ritm accelerat populaţia României, abundenţa dereglărilor de comportament însoţite sau determinate de deteriorarea temporară (definitivă) a autocontrolului psihologic; abundenţa imboldurilor mediatice la supra-consumul de aşa zise "suplimente alimentare", termen sub care sunt deghizate largi categorii de produse farmaceutice prea puţin utile, inutile sau dăunătoare sănătăţii; supra-abundenţa imboldurilor şi a motivaţiilor mediatice agresive pentru "consumul" de jocuri de noroc şi aşa mai departe.

Ei bine, pentru toate astea a trecut timpul!!! S-a terminat cu vremea abundenţei! Dacă nu mă credeţi pe mine, n-aveţi decît să-l întrebaţi pe domnul Macron. Mă rog, se poate să nu fi nimerit eu traducerea, să fi sărit ceva, sau să nu fi priceput, ce şi unde trebuia! Tot ce e posibil!