Învăţaţi limba rusă... orbecăind

Sunt deja trei generaţii după mine care nu au auzit vreodată în direct semnalul sonor cu care Radio România îşi anunţa emisiunea de "prime time" "Vorbeşte Moscova". Interesant, de aceea, poate, să vă spun că avea şi o rubrică dedicată scopului nobil al învăţării unei limbi străine. Limba rusă, desigur. Învăţarea, în concepţia realizatorilor, ar fi fost facilitată de suportul muzical. Românii, se ştie, sunt un popor muzical! Remarcabil rămîne faptul că instituţia publică a Radioului nu a mai făcut eforturi asemănătoare pentru sprijinirea învăţării altor limbi străine! Dar, nu despre politica editorială a mijloacelor noastre de comunicare publică este vorba aci, ci despre Rusia şi umbra ei întinsă asupra României, despre jocurile geo-strategice ale Moscovei care, fie că ne place, fie că nu, fie că le înţelegem, fie că nu, au inclus, includ şi vor include întotdeauna România. Despre consecinţele marilor planuri de la Moscova, asupra Bucureştilor, previzibil, dar deloc liniştitor, se vorbeşte foarte puţin zilele acestea, după cum puţin s-a vorbit şi în anii din urmă. Probabil, unde au rămas atît de puţini cunoscători calificaţi ai limbii ruse!! De vorbit însă, ar trebui să se vorbească şi anume mult şi cu miez, nu doar şi nu în primul rînd în presă, ci în politica de la Bucureşti şi în instituţiile ei. Nu de alta, dar tensiunile dezvoltate în imediata apropiere a frontierelor României angajează simultan Rusia, Ucraina, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui să fie cu mult mai mult decît un simplu semnal de alarmă. Este o situaţie care poate să basculeze în conflict militar deschis, de amploare, respectiv să concretizeze modificări geo-strategice care afectează direct şi deloc minor România. Prin urmare, este nevoie de o dezbatere capabilă să ofere soluţii pentru scenarii care, dea Domnul să rămînă doar pe hîrtie şi în sertare! Pot totuşi să se materializeze de la o zi la alta, cu consecinţe importante, dacă nu dramatice, pentru dinamica internă şi internaţională a României.

De aproape două luni de zile, presiunea militară a Rusiei la graniţa cu Ucraina a atins pragul dincolo de care sunt posibile operaţiuni pe scară largă. Tancuri, trupe terestre, artilerie, capacităţi aeriene, mijloace de transmisiuni, pentru nivel tactic şi operativ, acţiuni extinse de recunoaştere şi culegere de informaţii din teritoriul "inamic", trupe auxiliare şi speciale, mijloace de reaprovizionare etc. Tot tacîmul! De partea cealaltă, Ucraina şi-a adus la graniţa de est trupe în stare de luptă, îşi actualizează arsenalele cu mijloace tehnologice capabile să contracareze "superioritatea de forţe şi mijloace a inamicului", de la rachete şi drone, la sisteme de bruiaj şi anihilare a capacităţii de coordonare a acţiunilor inamice. În diapazon politic, acuzaţii reciproce. Între Moscova şi Kiev, cu privire la pregătirea unor acţiuni militare de anvergură în zona de est a Ucrainei. Între Moscova şi Washington, cu privire la consecinţele susţinerii unei soluţii militare pentru conflictul care se coace de cîţiva ani deja în estul Ucrainei. Ameninţări cu repercusiuni asupra Kremlinului, atît de la Bruxelles, cît şi de la Washington, în cazul declanşării unor operaţiuni menite să anexeze regiunile Dombas şi Lugansk, din estul Ucrainei, controlate de forţe militare separatiste pro-ruse, favorabile unui "Anschluss a la russe", pe modelul Crimeea! "Reunirea istorică cu patria mamă!!!"

Încotro se vor rostogoli evenimentele? Analizele operează, în principal, cu două tipuri de scenarii. Tipul I. Rusia forţează tensiunile, inclusiv în componenta lor militară, pentru a putea negocia cu Washingtonul, din postură cît mai favorabilă, scoaterea definitivă de pe agendă a aderării Ucrainei la NATO. O mutare pe care SUA o consideră încă viabilă, realizabilă şi ne-negociabilă cu Moscova. Europenii sunt, desigur, mult mai reţinuţi şi mai degrabă înclinaţi spre negocierea cu Moscova, fie şi "pe sub masă" pentru a determina astfel statutul şi viitorul Ucrainei în constelaţia de putere Europeană. Fără să o poată mărturisi vreodată, Bruxellesul ştie că nu poate gestiona integrarea Ucrainei, decît pe bucăţi! Întreagă, aşa cum e acum... e cam mare!!! Chiar şi pentru Germania şi Franţa la un loc!! Pe asta mizează şi Rusia cînd forţează riftul dintre politica europeană şi cea de la Washington. În acest scenariu, chiar dacă vor fi angajări militare, ele vor rămîne sub control strict, de ambele părţi. Tipul II. Putin se pregăteşte să îşi inaugureze monumentul pe care şi l-a dedicat singur întru istorie: "Marele Ţar Întregitor". Dacă a mers cu Crimeea, de ce n-ar merge şi cu regiunile din estul Ucrainei? Cine va avea curajul să angajeze un conflict militar deschis, cu Moscova? Bruxellesul? Hai, să fim serioşi! Washingtonul? Poate, dar mijloacele sale de intervenţie pe teren sunt limitate, în orice caz mult mai limitate decît cele ale Moscovei, iar dacă totul se consumă în marginile unui "Blitzkrieg" şi ale "faptului împlinit", nimeni nu mai poate face ceva, după. În plus, riscurile escaladării către pragul nuclear sunt imposibil de acceptat nu doar la Bruxelles, ci şi pentru oricine s-ar afla la Casa Albă. Iar liderul actual de la Casa Albă, ştie toată lumea, nu face parte din familia "Uliilor". Consecinţa acestui scenariu este că, mai devreme sau mai tîrziu, atunci cînd va considera că un maxim de condiţii, militare şi politice, îi sunt net favorabile, liderul de la Kremlin va da undă verde pentru "împărţirea de facto a Ucrainei", cu aducerea unor noi teritorii la sînul "Mamei Rusia".

Desigur, puteţi lăsa învăţarea limbii ruse şi pentru mai tîrziu. Cozonacul, porcul, Crăciunul, sindrofia, petrecerea, dezmăţul sunt importante, mai ales la un popor credincios nevoie mare, cum este al nostru, dar poate nu ar strica să ia fiecare un pic aminte şi la ceea ce se întîmplă colea, la gardul din spatele ogradei. Nu de alta, dar măcar să ştim de unde ne vine lovitura de ghioagă, dacă o fi... dea Domnul să nu fie... vreodată!