În momentul de faţă avem o creştere anuală de 24% a creditului pentru companii nefinanciare, care pare foarte înaltă însă vine după o perioadă destul de slabă în anii crizei financiare, a afirmat, astăzi, Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank, în cadrul unei conferinţe organizate de publicaţia cursdeguvernare.ro.
Acesta a avut o prezentare cu privire la creditarea companiilor nefinanciare din România şi în mod special cu privire la costurile acestei creditări şi problemele structurale în finanţarea companiilor.
Dumitru a precizat: "Dacă ne uităm la evoluţia creditului pentru companii vedem că în ultima perioadă este cea mai dinamică componentă a creditării: în momentul de faţă avem o rată de creştere de 24% an/an, care aparent pare foarte înaltă însă vine după o perioadă destul de slabă în anii crizei financiare, după care pandemia cu o creştere destul de înceată a creditului, însă în ultima perioadă creditarea a mai accelerat. Suntem însă la un nivel de intermediere financiară foarte scăzut, cel mai scăzut din Uniunea Europeană. Celelalte componente ale creditului au avut şi ele o evoluţie destul de bună în ultima perioadă, dar trebuie remarcat că zona aceasta a creditării companiilor nefinanciare are o dinamică destul de bună în ultima perioadă, mai ales în ultimele luni vedem o nevoie din ce în ce mai mari de capital de lucru pentru companii - inflaţia mult mai mare se resfrânge şi într-o nevoie de capital de lucru mai înaltă. În acelaşi timp, dacă ne uităm la care ar fi problemele întâmpinate în creditarea companiilor ar trebui să vedem imaginea de ansamblu: (....) la întrebarea care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă, problema accesului la finanţare nu este nici pe departea cea mai importantă, este defapt pe locul 5. Principala problemă pe care companiile o identifică este găsirea clienţilor; a doua problemă importantă care a crescut foarte mult, nu doar în România ci şi în toate statele UE, disponibilitatea forţei de muncă calificată; pe locul 3 costurile de producţie, pe locul 4 reglementările şi abia pe locul 5 este accesul de finanţare - indicat de 10,3% din companii ca fiind o problemă importantă. Dacă ne uităm faţă de mediile europene suntem puţin mai sus, dar nu semnificativ. În comparaţie cu alte state din jurul nostru, Bulgaria, Ungaria sau Polonia, procentul celor care indică accesul la finanţare ca o problemă importantă este mai mare un pic în România. (...) A doua sursă de date, un sondaj făcut de BNR care include aproximativ 11.000 de companii: observăm că costurile de producţie sunt de departea cea mai importantă problemă (47%), costurile cu forţa de muncă (44%), disponibilitatea forţei de muncă, iar o problemă importantă identificată şi în acest sondaj (38%), competiţia şi găsirea clienţilor (34%) de asemenea, iar pe locul 5 avem accesul la finanţare, doar 15% din companii identifică accesul la finanţare ca fiind o problemă importantă".
Economistul a adăugat: "Mai în detaliu, companiile din România care menţionează că un credit bancar nu este relevant pentru compania lor identifică ca explicaţie pentru acest lucru, în primul rând, costul creditului bancar, într-o proporţie de 23% (faţă de 7% în UE27) şi de asemenea un alt lucru care ne diferenţiază de alte state este explicaţia documentaţiei necesare pentru accesul la creditare (care este prea multă). (...) Problemele structurale pe care le putem identifica în activitatea companiilor româneşti: una dintre ele este lipsa de disciplină de plată, care pare a fi un fenomen generalizat. Sondajul făcut de Comisia Europeană arată că, într-o proporţie destul de mare, 22%, companiile din România au probleme în mod regulat cu încasările, adică facturile lor sunt plătite cu întârziere, ceea ce ne plasează mult peste media europeană, iar lucrul acesta afectează într-o proporţie foarte mare capacitatea lor de a plăti mai departe furnizorii - 54% din companii. Lucrul acesta afectează mai departe investiţiile şi noile angajări, într-o proporţie mai mare decât mediile europene şi afectează inclusiv capacitatea de a-şi plăti creditele sau le forţează să apeleze la alte surse de finanţare, precum şi activitatea operaţională, de producţie, într-o proporţie foarte înaltă (37%)".
Potrivit lui Ionuţ Dumitru, disciplina de plată a companiilor româneşti reprezintă un risc sistemic. În ceea ce priveşte costul creditului în lei, Dumitru a punctat că, în termeni absoluţi, suntem pe locul doi în Europa la costul creditului nou către companiile financiare.
"Ungaria este peste noi, însă trebuie să ne uităm la marja faţă de dobânda interbancară ca să vedem cât de scump este un credit în România. Dacă luăm marja faţă de dobânda interbancară vedem că avem o marjă sub media europeană - deci deşi în termeni absoluţi costul unui credit nou accesat de companii pare destul de ridicat, dacă ne raportăm la dobânda interbancară avem marje semnificativ sub media europeană şi mult sub ţări chiar din zona euro. (...) Deci în lei costul unui credit este mai mare decât media europeană, însă marjele sunt semnificativ mai mici decât media europeană, asta înseamnă că noi avem o problemă în primul rând de dobândă de referinţă, faptul că avem o inflaţie mult mai înaltă decât mediile europene, tradiţional, şi o primă de risc mai mare care creează un mediu de dobânzi destul de înalt", a spus economistul Raiffeisen.
Ionuţ Dumitru a mai punctat că 34% din companiile locale, respectiv 241.500 de companii, firme zombie, adică cu capitaluri negative (active mai mici decât datoriile), ceea ce face ca accesul la finanţare bancară să le fie puternic îngrădit. Pentru recapitalizarea acestor companii, majoritatea (72%) microîntreprinderi, ar fi nevoie de circa 30 de miliarde de euro.