JUSTIŢIE ŞI REVOLUŢIE, APROPO DE HOMOSEXUALITATE A fost Dumnezeu la Sodoma? (3)

• C. ÎNGERUL NEVĂZUT (I)

• 6. Importanţa identificării îngerilor

Mihael (Mihail), Gabriel (Gavril) şi Rafael sunt numele de îngeri alocate de Gemara (16) celor trei vizitatori ai lui Avraam, aflaţi în drum spre Sodoma.

Asertarea acestor nume nu este prezentă în Biblie (17).

Temeiul ei pare insuficient. (18) .

Capitolul 18 din Geneza, care este dedicat întâlnirii lui Avraam cu cei trei vizitatori, nu conţine cuvântul "înger", în niciuna dintre variantele traducerii.

Vizitatorii sunt numiţi "bărbaţi" (în textul masoretic şi Septuaginta) sau "oameni", în Biblia sinodală.

Între ei se distinge "Domnul" şi/sau "Stăpânul" (pomenit astfel de cel puţin paisprezece ori, în Capitolul 18).

În originalul din aramaică, este menţionat drept הוהי, adică tetragrama YHWH, nelăsând niciun dubiu asupra faptului că se referă la Dumnezeu.

Prin urmare, dacă avem de a face cu îngeri sub "masca oamenilor", (cum a susţinut Philon din Alexandria) (19), atunci dintre cele trei fiinţe numai două pot primi nume de îngeri (Mihail, Gavril sau Rafael), deoarece numele celei de a treia fiinţe, aceea fiind Dumnezeu, sunt tainice, (făcând subiect al unei ştiinţe divine secrete, la Origen şi ulterior, în unele forme de Cabala, cf. Moshe Idel) (20) .

Dumnezeu poate fi citat ca înger - de exemplu "îngerul Domnului" (21) este un alt nume pentru Dumnezeu - dar nu poate primi numele unui înger.

Aici, însă, se întâmplă altfel: "Gemara răspunde că Mihail a mers împreună cu Gavril la Sodoma pentru a-l salva pe Lot." (Bava Metzia 86b); dar, întrucât Gemara afirmase că cei trei vizitatori ai lui Avraam sunt Mihail, Gavril şi Rafael, rezultă că al treilea, cel în faţa căruia a rămas Avraam, este Rafael, ceea ce este cu neputinţă, pentru că Avraam spune că acela este Dumnezeu (ipoteza că Dumnezeu ar fi o a patra "prezenţă" deasupra celor trei îngeri complică înţelegerea într-un mod impropriu textului).

Talmudul este considerat, la rândul său, o carte sfântă şi astfel de discrepanţă, prin care i-ar da lui Dumnezeu numele de Rafael, pare un "Semn de Carte" strident că o cercetare mai adâncă ar fi necesară. (Vezi Anexa 2)

Tălmăcirea acestei nepotriviri dindărătul numelor îngerilor furnizate de Gemara este reclamată cu atât mai mult cu cât discordanţa a apărut ca răspuns la o întrebare pe care nu o pusese nimeni, ci şi-o pusese Gemara singură: "Cine sunt aceşti trei bărbaţi?".

De ce şi-a pus întrebarea?

Identificarea îngerilor are importanţă?

Oare aceasta ar putea fi o cale prin care Gemara să semnaleze că naraţiunea Capitolelor 18 şi 19 din Geneza poate primi un înţeles ascuns, care aşteaptă să fie pus în evidenţă, încă?

• 7. Alţi îngeri

Avraam se adresează astfel: "Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?" (Geneza/18:25), nelăsând niciun dubiu că vorbeşte cu Dumnezeu însuşi.

Totodată, acest mod de adresare este implicit mai potrivit altor îngeri decât celor numiţi de Gemara.

Philon din Alexandria rezolvase problema identităţii îngerilor, la nivel simbolic: cei trei vizitatori sunt Dumnezeu şi "puterile sale subordonate" - Suveranitatea şi Bunătatea (ale căror simboluri sunt heruvimii).

În "De Abrahamo", Philon scrie:

"(145) Însă, din moment ce, dintre cele două puteri ale lui Dumnezeu, una este o putere binefăcătoare şi cealaltă o putere sancţionatoare, fiecare dintre ele, aşa cum este firesc, se manifestă ţării oamenilor din Sodoma. Datorită lor, dintre cele mai importante cinci oraşe din ea, patru erau pe punctul de a fi distruse de foc şi unul era destinat să fie lăsat nevătămat şi ferit de orice rău. Căci era necesar ca nenorocirile să fie provocate de puterea de pedepsire, iar cel care urma să fie mântuit, să fie mântuit de puterea binefăcătoare".

Ideea celor două atribute ale lui Dumnezeu, subiect pe care l-am atins în cartea mea "Tâlcul dobânzii" (Vezi Anexa 3), este curentă în literatura antică Midraş.

Cei doi heruvimi de pe caporetul chivotului sunt presupuşi a reprezenta Îndurarea şi Asprimea, - atributele lui Dumnezeu, ca Judecător.

Şi întrucât Avraam invoca ipostaza lui Dumnezeu de "judecător a tot pământul", devine verosimil ca însoţitorii săi să poată fi heruvimii Îndurării (Milei, Dreptăţii) şi Asprimii (Severităţii, Judecăţii), pe aripile cărora tronează Dumnezeu-Judecător.

Ipoteza se sprijină chiar pe textul acestui Capitol 18, care face referire la transferul celor două atribute ale lui Dumnezeu către urmaşii lui Avraam: "Căci îl cunosc [şi ştiu] că el va porunci fiilor săi şi casei sale de după el să rămână pe calea Domnului, să facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să aducă peste Avraham ceea ce a grăit despre el" (TM, Geneza,18:19), unde, probabil că dreptatea este asociată Îndurării, iar judecata, Asprimii.

Sforno (22) susţine că scopul ultim al lui Dumnezeu, în raport cu Avraam este să-i reveleze exemplificator maniera Sa ca Judecător (astfel ca să se asigure că va avea oportunitatea să-Şi îndeplinească promisiunile făcute lui Avraam).

• 8. Îngeri: percepţii şi simboluri

a) Integritatea Scripturii

Din Mamvri, vizitatorii pleacă bărbaţi şi în Sodoma ajung îngeri.

Substituirea are loc pe drumul dintre Capitolul 18 şi Capitolul 19 ale Genezei, care, desigur, în Carte, este un spaţiu alb.

Întreaga exegeză remarcă manevra (23), dar acceptă convenţia, deşi aici are loc "un număr de iluzionism".

O evaluare a integrităţii naraţiunii din Capitolele 18-19 ale Genezei pare necesară.

- Asigurarea integrităţii naraţiunii reclamă unele deducţii:

- Deducţia că Dumnezeu este unul dintre cei trei bărbaţi care îl vizitează pe Avraam; Domnul i se arată lui Avraam, iar Avraam îl percepe, dar în chip de trei bărbaţi (24) ; este Dumnezeu sau trei bărbaţi? Identitatea este fluctuantă.

- Deducţia că îngerii sosiţi la Sodoma sunt barbaţii plecaţi din Poiana Mamvri (25) ;

- Deducţia că pe Avraam l-au vizitat trei îngeri, (contrar relatării că erau trei bărbaţi);

- Naraţiunea este confuză:

- Conform lui Rashi, în aramaică este posibilă consemnarea adresării în mod nedecis, în aceeaşi formă scrisă la singular şi plural şi aşa este scris că se adresează Avraam, la 18:3 (TM): "Şi a spus: «Stăpâne, dacă am trecere în ochii tăi, nu-l ocoli, rogu-te, pe robul tău!»" (unde "Stăpâne" este alegerea traducătorului, pentru cuvintul ינדא folosit aici, care, în aramaică, poate însemna şi "domnilor"). (26)

- Rashi preia din Gemara numele celor trei îngeri, dar observă, ingenios, că relatarea întâlnirilor acestor fiinţe cu Avraam şi, ulterior, cu Lot, împrumută din perspectiva subiectivă a celor doi oameni.

Rashi spune că în legătură cu Avraam, care era la fel de obişnuit cu vizitele cereşti, precum cu vizitele oamenilor, Scriptura îi numeşte oameni pe cei trei vizitatori, dar, în legătura cu Lot, îi numeşte îngeri (27).

- Avraam li se adresează vizitatorilor alternativ, când la singular, când la plural: "Îngăduie să se aducă puţină apă, spălaţi-vă picioarele...", (18:4, în TM); explicaţia de bun simţ că Avraam se adresează celui mai înalt în ierarhie, ca să decidă pentru toţi trei, este validă doar până când vine răspunsul: "Şi i-au spus: "Aşa să faci...".

O nouă schimbare de perspectivă.

Fără deliberări, decizia este unitară şi vine de la toţi trei.

Accentele de confuzie ale relatării aduc satisfacţie teologiei negative, în conformitate cu care nu ar trebui să se afirme că Dumnezeu este unul sau trei.

Dar dialogurile şi ospeţele care antrenează pe Dumnezeu, pe îngeri şi pe oameni sunt greu admisibile ca atare.

În cazul capitolelor în discuţie, adepţii teologiei negative trebuie să facă faţă caracterului explicit prin care textul sfânt îl prezintă pe Dumnezeu ca bărbat, ba chiar că este un barbat care vorbeşte şi că vorbeşte nu numai cu barbaţii (Avraam), ci şi cu femeile (Sara).

În povestirile biblice timpurii, Avraam şi Sara nu sunt singurii oameni care l-au întâlnit pe Dumnezeu - în listă mai figurează Adam şi Eva (inevitabil), Isaac, Iacob/Israel, Moise, Ilie prorocul, Isaia şi Ezekiel (aş adăuga-o şi pe Fiica Ierusalimului, dacă aceasta ar fi considerată o persoană, iar nu doar un simbol).

Dumnezeu şi însotitorii săi beau lapte şi manâncă viţel gătit, caş şi turte ("în timp ce ei mâncau"/18:8), fapte relatate indubitabil în Capitolul 18, care insuflă ideea că funcţiile omeneşti nu le sunt incompatibile (opinia că ei, în realitate, nu mănâncă, ci doar lasă impresia că o fac, este sofisticată, forţând interpretarea ca nu cumva să invalideze o teologie).

• NOTE

(16) "Gemara continuă: Cine sunt aceşti trei bărbaţi? Ei sunt îngerii Mihail, Gavril şi Rafael: Mihail, care a venit să o vestească pe Sara că va naşte un fiu; Rafael, care a venit să-l vindece pe Avraam după tăierea împrejur; şi Gavril, care a mers să răstoarne Sodoma". (Bava Metzia 86b)

(17) Fără să menţioneze vreo sursă, Talmudul atribuie Gemarei alocarea celor trei nume de îngeri, probabil, sub înrâurirea tradiţiei menţionate în Cartea lui Enoh - respinsă atât de canonul iudeu, cât şi de cel creştin - care enumera patru îngeri (cei trei numiţi deja, plus Uriel sau Phanuel), pe care Iezechiel îi ebraizează ca purtători ai Tronului.

(18) Editorul Bibliei Ortodoxe din 2013 a apreciat această disimulare în numirea vizitatorilor drept oportunitate a unei intervenţii străine textului sfânt, intitulând Capitolul 18: "Avraam primeşte pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri". (Biblia/Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă/2013/pag.26)

Sigur că, întrucât pentru ortodoxie Sfânta Treime este Dumnezeu întreg, iar Avraam este vizitat de Dumnezeu, s-ar putea spune că Avraam a fost vizitat de Sfânta Treime, dar aceasta este concluzia unui raţionament care nu face parte din Sfânta Scriptură, iar introducerea sa în Biblie presupune libertatea alterării.

Ideea că Sfânta Treime l-a vizitat pe Avraam cu mult înainte să se nască Iisus a început să fie susţinută de exegeza Părintelui şi Învăţătorului Bisericii Chiril al Alexandriei, (375-444), ţinut, de unii, drept responsabil pentru uciderea Hypatiei - matematiciana şi filosoafa neoplatoniciană - fanatizarea creştinilor şi expulzarea evreilor din Alexandria.

Ulterior, ideea a căpătat circulaţie primind consacrare ortodoxă într-un mod neobişnuit, prin minunata icoană a Sfintei Treimi pictată de călugărul rus Andrei Rubliov (1360 - 1430), care, înfăţişând trei îngeri înaripaţi la ospăţul (reprezentat simbolic şi într-un cadru cu perspectiva inversată) oferit de Avraam, nu a mai păstrat altceva din împrejurarea acestei vizite, decât în registrul de sus, sugestia casei lui Avram (stânga), semnul stejarului Mamvri (în centru) şi silueta stilizată a unui munte (în dreapta).

Harul acestei icoane o face mai convingatoare, prin sine, decât orice exegeză.

(19) Philon din Alexandria (15/10 î.e.n. - 54 e.n.), mare filosof evreu de limba greacă în Egipt.

"[...] cele trei fiinţe care au apărut înţeleptului Avraam în masca oamenilor [...]" (Philon din Alexandria/"De Abrahamo"/142)

(20) Moshe Idel: "Cabala şi interpretare"/"Tradiţii antice despre constelaţii şi nume divine", pag.269-271.

(21) Între multe alte ocazii în care îngerul Domnului este identificat, în Biblie, drept Dumnezeu, citez un exemplu din aceeaşi naraţiune despre Avraam:

"Iată, tu ai rămas grea - îi zise îngerul Domnului - şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Ismael, pentru că a auzit Domnul suferinţa ta". (Geneza, 16:11)

(22) Ovadia ben Jacob Sforno (1475 - 1550), a fost un rabin italian, fizician, filosof şi comentator al Bibliei, orientat către sensul ei literal, reluctant la mistica, care a afirmat (text în ebraică) "Scopul final al lui Dumnezeu în a-i dezvălui lui Avraham modul Său de a face dreptate a fost să se asigure că El va avea ocazia să-şi împlinească toate promisiunile".

Un ecou al acestui verset ("[...] el să rămână pe calea Domnului, să facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să aducă peste Avraham ceea ce a grăit despre el".( TM, Geneza,18:19 ) se gaseşte în Deuteromonul, 28:9: "Să facă Domnul Dumnezeu din tine popor sfânt al Său, precum ţi S-a jurat El ţie şi părinţilor tăi, dacă vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla în căile Lui".

Menţionez că, la rândul său, versetul din Deuteromonul este temeiul invocat de Maimonide pentru cea de a opta Poruncă din lista celor 613 Porunci, întocmită de el, având circulaţie general acceptată (dar nu unanim): "Imită căile Lui bune şi drepte, după cum este scris «şi umblă pe căile Lui»".

Versetul de origine, însă, nu este imperativ, astfel că derivarea Poruncii din el, de către Maimonide, este discutabilă.

(23) "19,1 Pentru toată tradiţia, cei doi îngeri sunt doi dintre cei "trei barbaţi" din capitolul precedent." (Notele de subsol ale traducerii în româneşte a Septuagintei / pag.94)

(24) . "1. Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.

2. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum i-a văzut, [...]" (Geneza, 18)

(25) Gemara afirma că la Sodoma au ajuns îngerii Mihail şi Gavril, în timp ce Rashi susţine că nu Mihail, ci Rafael a ajuns acolo cu Gavril.

Argumentul lui Rashi este că un înger are un singur mandat (de o singura natură: vestitor, vindecător sau nimicitor), iar doi îngeri nu îndeplinesc o singură sarcină (o sarcină comună).

Ar rezulta de aici ca Mihail şi-a epuizat sarcina de vestitor când a informat-o pe Sara că va naşte şi că, deci, după ce a îndeplinit-o, nu mai are de ce să meargă la Sodoma, cum afirmase Gemara.

Subcapitolul 7. Alţi îngeri a arătat că nu toţi cei trei vizitatori pot fi socotiţi fiinţe cereşti de acelaşi fel, pentru că unul dintre ei este Dumnezeu, astfel că, din acest punct de vedere, controversa dintre Rashi şi Gemara nu are rost.

Dar important în ceea ce spune Rashi este că Mihail a plecat: "Mihail a dat vestea şi a plecat".

Şi atunci, în faţa cui stă Avraam, după ce oamenii pleacă spre Sodoma?

Pe calea deducţiei, devine de neînţeles.

(26) Rashi: " (text în ebraică) ŞI EL A ZIS: DOMNUL MEU, DACĂ ACUM etc. - S-a adresat superiorului lor; numindu-i pe toţi "domni", [text în ebraică] poate însemna "stăpânii mei")...

Rabbi Shlomo Itzhaki sau Shlomo ben Itzhak, cunoscut sub acronimul Rashi (dar şi ca Parshandata - "Comentatorul religiei", în aramaică) este un iudeu francez care a trăit între 1040 (sau 1041) şi 1105, ale cărui comentarii la Biblie şi Talmud sunt studiate şi astăzi în yeshive (şcolile religioase iudaice), având o influenţă dintre cele mai puternice, inclusiv în exegeza creştina a timpului sau.

(27) Rashi: " (text în ebraică) INGERI "- Dar în altă parte (Geneza 18:2) Scriptura îi numeşte oameni! Când Prezenţa Divină era cu ei, vorbeşte despre ei ca despre oameni. O altă explicaţie este: în legătură cu Avraam, a cărui putere de a primi vizitatori cereşti era mare şi pe care îngerii îl vizitau la fel de regulat ca oamenii, [şi de aceea] îi numeşte oameni, dar în legătură cu Lot îi numeşte îngeri (Geneza Rabba 50:2).

• Anexa 3

• Cei doi heruvimi

Reproduc din cartea mea "Tâlcul dobânzii"/pag. 25-27/Editura BURSA/2017:

"Raporturile dintre Lege şi Îndurare reprezintă, mai întâi, subiect al literaturii antice Midraş.

Moshe Idel, menţionează în Perfecţiuni care absorb/Cabala şi interpretare (p. 248 şi următoarele) că în literatura midraşică este răspândită ideea a "două atribute divine, unul al îndurării, celălalt al dreptăţii (sau al judecăţii)".

Idel citează un text midraşic influent: "Tetragrama iese din locul ei".

Din perspectivă tradiţională, este excesiv spus că YHWH (Tetragrama) ar fi "numele lui Dumnezeu"; conservatorii nu îngăduie să fie vocalizată succesiunea de patru consoane şi o interzic rostirii, ea stând, doar, ca semn pentru Dumnezeu, furnizat de El însuşi:

YHWH Eu sunt

(text în ebraică) (Exodul , 20.2.)

Totuşi, numele rezultat din vocalizare - Yahweh (Iahve) - are o circulaţie întinsă.

Referirea la YHWH, prin termenul de "Tetragramă", urmăreşte să trimită la însuşi Dumnezeu (identificat uneori cu ingerul "Tetragrammaton").

Moshe Idel explică propoziţia midraşică citată: în ciuda corespondenţei între Tetragramă şi atributul judecăţii, Tetragrama îşi schimbă activitatea obişnuită şi acţionează ca un atribut al îndurării.

Idel reia, citând un midraş târziu, din secolul al XI-lea: "Cei doi heruvimi de pe chivotul Legământului corespund celor două nume sfinte: Tetragrama şi Elohim".

Cei doi heruvimi?

"17. Să faci şi capac la chivot, de aur curat, lung de doi coţi şi jumătate, şi lat de un cot şi jumătate.

18. Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului;

19. Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului.

20. Şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.

21. Apoi să pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot să pui legea ce îţi voi da.

22. Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel". (Exodul - 25)

Este vorba despre aceşti doi heruvimi ai Chivotului (Tronul/Carul/Arca).

Indicaţia "şi să-i faci ca dintr-o bucată" a fost interpretată, ulterior, ca atestând originea comună a celor doi heruvimi corespunzători Dreptăţii şi Îndurării, ba chiar starea de "du-parţufin" (androgin) a unei singure entităţi, care răsare ca doi heruvimi, "din cele două capete ale capacului".

Moshe Idel citează explicativ (p. 249, op. citată) un document cabalistic timpuriu, atribuit lui Abraham ben David de Posquieres (1120-1197):

"Întrucât ele au fost create du-parţufin, acţiunile lor sunt realizate în cooperare şi egalitate şi într-o unire deplină, fără nicio separare. În plus, dacă ele nu ar fi create du-parţufin, nicio unire nu ar apărea de la ele şi nici atributul judecăţii nu ar fi convergent cu [acela al] îndurării, nici atributul îndurării nu ar fi convergent cu [acela al] judecăţii. Dar acum, întrucât ele au fost create du-parţufin, fiecare dintre ele poate să se apropie de partenerul său şi să se unească cu el şi dorinţa sa este să se unească de bunăvoie cu partenerul său, astfel încât "Tabernacolul să poată fi unul". O dovadă pentru această [concepţie] se găseşte în numele [divine] care se referă unul la celălalt, deoarece Iod He se referă la atributul judecăţii, iar Elohim la atributul îndurării, ca în «Atunci Tetragrama s-a revărsat asupra Sodomei şi asupra Gomorei». «Tetragrama s-a revărsat» [înseamnă] «El a trecut de la un atribut la alt atribut»

Încheierea acestui citat acreditează că Îndurarea poate trece în Asprime (Dreptate, Judecată)".