LAPAR: "Terenul nostru agricol - câştiguri importante pentru străini din speculă şi nu din exploatarea sa"

Investitorii străini deţin, în prezent, peste 40%, respectiv 5,3 milioane hectare din suprafaţă agricolă totală a României (13,3 milioane hectare), potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europeane la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), citat de Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), într-un punct de vedere transmis la conferinţa din data de 7.12.2016, privind accesul la terenuri agricole, desfăşurată în cadrul Parlamentului European.

Investitorii străini sunt, de cele mai multe ori, dezvoltatori imobiliari, fonduri de investiţii, speculanţi, universităţi (spre ex., Universitatea Harvard deţine în România, încă din anul 1997, o suprafaţă de 32.000 ha de păduri şi 2000 ha de teren agricol, fără nicio întrebuinţare a terenurilor în scopul cercetării ştiinţifice), mai precizează oficialii LAPAR, adăugând că scopul pentru care investitorii străini cumpără teren în România nu este cel al exploatării sale agricole, ci pentru obţinerea unor profituri substanţiale din activităţi precum: dezvoltarea unor ansambluri rezidenţiale, specula imobiliară, obţinerea subvenţiilor şi utilizarea lor contrar destinaţiei.

Reprezentanţii LAPAR afirmă că investitorii străini au dezvoltat un adevărat sistem de companii mai mult sau mai puţin fantomă, paradisuri fiscale, pentru a cumpăra terenuri cât mai multe şi pentru a le folosi în scopuri cât mai diferite de cel agricol. Laurenţiu Baciu, Preşedintele LAPAR, spune:

"Pământul agricol, resursă finită esenţială pentru asigurarea securităţii alimentare a oricărui popor, devine bun tranzacţionabil pentru obţinerea unor profituri considerabile din orice altă activitate, mai puţin cea agricolă, pierzându-şi astfel rolul său natural. Accesul la teren este un drept fundamental al omului, iar rolul nostru trebuie să fie acela de a ne asigura că acest drept este respectat, iar destinaţia terenului agricol de asigurător al hranei populaţiei este păstrată cu sfinţenie.

În contextul în care terenul agricol devine mijloc pentru obţinerea unor câştiguri importante din speculă şi nu din exploatarea sa, conform destinaţiei sale, concentrarea pământurilor în mâna unor persoane, altele decât fermieri, nu reprezintă decât un porces firesc prin care suprafaţa de teren agricol este substanţial diminuată.

Astfel, cea mai mare fermă din România aparţine unei firme libaneze şi are în exploatare 65.000 ha.

Utilizarea terenurilor în alte scopuri decât cel agricol duce la concentrarea pământurilor în patrimoniul unor persoane, altele decât fermieri, iar aceştia din urmă se confruntă astfel cu o situaţie cel puţin contradictorie: fermierii mici sunt eliminaţi, descurajaţi să îşi muncească terenurile, tentaţi să le vândă pentru sume nesemnificative (în România preţul unui hectar de teren arabil variază între 1000 şi 5000 euro), amplificarea procesului de pauperizare a populaţiei din mediul rural, în scurt timp, după consumarea resurselor obţinute din înstrăinarea pământurilor, transformarea unor oameni activi în persoane asistate social. Concentrarea terenurilor are şi efecte pozitive, dar numai în situaţia în care fermierii mici se asociază pentru a exploata în comun suprafeţele de terenuri pe care le deţin. Cu toate că în România există o reticenţă cultural-istorică faţă de diverse forme asociative, efect al epocii comuniste, în prezent, fermierii care deţin suprafeţe mici au optat pentru a lucra împreună aceste terenuri (spre exemplu, în judeţul Dâmboviţa există fermieri care au în exploatare loturi de 0,5 ha până la 2 ha pe care le folosesc în comun).

Lipsa unei situaţii cadastrale unitare reprezintă, de asemenea, un impediment major cu privire la crearea unei baze de date naţionale care să reflecte realitatea, identitatea proprietarilor, suprafeţele deţinute în proprietate, arendă etc. Până în prezent, au fost întocmite documente cadastrale pentru 15-20% din totalul suprafeţei terenurilor agricole."

• LAPAR a propus limitarea suprafeţei terenurilor agricole ce pot fi înstrăinate

În corelaţie cu cadrul legislativ european, şi în sensul practicii statelor membre, România a propus modificări legislative care condiţionează vânzarea terenurilor prin raportarea la caracteristiciele speciale ale bunului tranzacţionat, respectiv terenului agricol: cumpărătorul să fie rezident fiscal în România şi să facă dovadă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a achitării tuturor taxelor şi impozitelor către bugetul de stat; asociatul/acţionarul majoritar şi administratorul persoanei juridice române cumpărătoare trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior — specialitatea agronomie şi să fie rezident fiscal în România; 75% din cifra de afaceri a persoanei juridice cumpărătoare a terenurilor să fie obţinută din activităţi agricole; cumpărătorul, persoană fizică şi/sau juridică, trebuie să declare pe proprie răspundere că nu va da în arendă terenurile care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare şi nu le va schimba destinaţia de teren agricol pentru o perioada de minimum 30 de ani de la data dobândirii în proprietate a terenului.

LAPAR a mai propus limitarea suprafeţei terenurilor agricole ce pot fi înstrăinate la 150 ha în situaţia în care cumpărătorul este persoană fizică, şi la 1500 ha în situaţia în care cumpărătorul este persoană juridică. Suprafaţa de 1500 ha poate fi majorată cu încă 500 ha dacă cumpărătorul produce nutreţuri.

LAPAR mai precizează că ţara noastră se confruntă cu aceleaşi situaţii cu care se confruntă şi celelalte state ale UE, atât în ceea ce priveşte vânzarea terenurilor, cât şi concentrarea forţată a acestora:

"La nivel european, este nevoie de o politică solidară care să vizeze eliminarea diferenţelor dintre statele mari şi statele mici, ţările bogate şi ţările sărace. Aceste diferenţe se reflectă în nivelul diferit al subvenţiilor acordate: România a avut în anul 2014 o subvenţie de 157 euro/ha, spre deosebire de cea acordată în alte state europene: Malta 600 euro/ha, Olanda 459 eur/ha, Grecia 418 euro/ha, Italia 394 eur/ha, Franţa 291 euro/ha, Polonia 212 euro/ha.

Politică Agricolă Comună (PAC) trebuie modificată în sensul în uniformizării nivelului subvenţiilor acordate tuturor statelor membre, subvenţia să se acorde ţinând cont de performanţă şi nu de suprafaţa de teren lucrată. Scopul subvenţiei trebuie să fie acela de a stimula productivitatea, eficienţă şi competitivitatea, şi nu de a se transforma într-un instrument de protecţie socială a micilor fermieri."

În opinia reprezentanţilor LAPAR, efectele negative ale concentrării terenurilor agricole şi a vânzării acestora către terţi sunt: scăderea drastică a suprafeţei agricole, inclusiv prin pierderea calităţii terenurilor; diminuarea numărului de fermieri înscrişi la APIA — Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură — 900.000 în 2016 faţă de 1.002.977 în 2014, adică o scădere de peste 11% a fermierilor activi; pierderea forţei de muncă specializate şi imposibilitatea formării profesionale a noii generaţii; pierderea competivităţii şi a productivităţii; lipsa eficienţei muncii agricole; creşterea numărului de asistaţi sociali cu persoane din rândul populaţiei active; punerea în pericol a securităţii alimentare naţionale.

LAPAR solicită reglementări naţionale care să ţină cont de specificul fiecărei ţări, conform devizei UE "unitate în diversitate", o politică protecţionistă în sensul creării unor bariere interne care să filtreze cumpărătorii şi să asigure folosirea terenurilor agricole conform destinaţiei lor; solidaritate la nivel european reflectată, în principal în uniformizarea subvenţiei; încurajarea şi răsplătirea perfomanţei şi evitarea creşterii numărului asistaţilor social din subvenţii.