"Lungul drum al nopţii către zi"

Parcă peste lume s-a aşternut întunericul. Şi cum, noaptea, raţiunea mai aţipeşte, monştrii stau să apară. Tocmai de aceea, anul 2008 este unul al alegerilor cruciale: nu doar electorale, ci, mai ales, de viziune politică privind lunga durată. Poate că iluzia progresului nu mai face inimile să vibreze ca acum un secol, dar omenirea are nevoie de un proiect universal de acelaşi tip. Şi dacă în România miza alegerilor de acest an rămâne strict electorală atâta vreme cât clasa politică nu are mai nimic de spus, în alte părţi sunt propuse remedii sau sunt prezentate soluţii. Aşa se şi explică interesul suscitat de o candidatură insolită precum cea a lui Barack Obama.

Că o nouă viziune integratoare privind viitorul e necesară ne-o dovedeşte trista realitate. Cine ar fi crezut că foametea va deveni o problemă globală în 2008? Sau că petrolul va atinge preţul incredibil de 120 de dolari barilul? Jocul de-a neoconservatorismul promovat de câteva think tank-uri americane şi preluat fără discernământ de politicienii conservatori de pe ambele maluri ale Atlanticului nu doar că a transformat America într-o supraputere cu picioare de lut - în defensivă în politica externă şi în declin economic -, ci a afectat întreg sistemul mondial. Cu toate acestea, referinţele neoconservatoare continuă să fie prezente atât în dezbaterile electorale, cât şi în spaţiul public, ceea ce va face dificilă ieşirea din impasul ideologic actual.

Şi pentru că America a jucat rolul de pivot în ultima jumătate de secol, şi pentru că mitul victoriei sale împotriva totalitarismului comunist este încă puternic, în aceste momente toţi ochii sunt îndreptaţi într-acolo. Însă alegerile americane sunt mai incoerente decât altă dată. Chiar dacă Hilary Clinton a câştigat marţi alegerile primare din Pennsylvania cu o diferenţă de 10% faţă de Barack Obama (55-45%), situaţia în câmpul democrat rămâne, în continuare, confuză. Poate că fosta primă doamnă chiar crede că "vântul s-a schimbat", dar scorul înregistrat este insuficient pentru a tranşa bătălia fratricidă care slăbeşte pe zi ce trece Partidul Democrat. Şi de această cacofonie ar putea profita tocmai cel ce nu are nimic de oferit, candidatul republican John McCain. Eventuala victorie a republicanilor în alegerile prezidenţiale americane din noiembrie ar fi doar rezultatul incapacităţii adversarilor lor de a se concentra asupra temelor importante.

Pentru a-şi relansa campania, Hilary Clinton avea nevoie de mai mult decât de o victorie decisivă - şi nu a fost cazul de aşa ceva în Pennsylvania -, avea nevoie de un mesaj coerent ideologic. Nu că Obama ar fi mai sistematic, dar senatoarea de New York este, în continuare, pe locul doi şi trebuie să puncteze decisiv. În Pennsylvania natală, Hilary Clinton a câştigat 75 de delegaţi, faţă de 65 Obama, dar ultimul îşi menţine avansul, având cu 132 delegaţi mai mult decât adversara sa (1720 de delegaţi contra 1.588). Şi cum e evident că nici unul dintre cei doi nu va atinge pragul minim de 2.025 de delegaţi pentru a-şi asigura victoria, cei aproape 800 super-delegaţi, liberi să aleagă conform propriei conştiinţe, vor hotărî cine va fi viitorul candidat democrat la alegerile prezidenţiale la Convenţia de la Denver de la sfârşitul lunii august şi în funcţie de oferta electorală.

Reacţiile lui Barack Obama la întâlnirea lui Jimmy Carter cu reprezentanţii Hamas de acum câteva zile au dezamăgit profund acea parte a electoratului său care aştepta o schimbare radicală în politica externă. Reformatorul de mai ieri s-a dovedit un politician pragmatic. Declarând că "Hamas nu e un stat, ci o organizaţie teroristă", Obama s-a dovedit circumspect, dar nu şi coerent ideologic. Ceea ce ar putea să îl coste nominalizarea. Oricum, dificila şi din ce în ce mai dura campanie electorală din SUA ne dovedeşte cât de greu se poate construi o alternativă raţională şi coerentă ideologic la actual blocaj ideatic şi politic care a adus lumea într-un punct mort.