MARINEL BURDUJA: Românii trebuie să investească în propria ţară

• Provizioane pentru cazuri de tipul "Hidroelectrica" pot pune în situaţii dificile orice bancă

Reporter: Domnule Marinel Burduja, mandatul dumneavoastră de prim vicepreşedinte al Raiffeisen Bank s-a încheiat pe 30 iunie. Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?

Marinel Burduja: Am o serie de alternative pe masă, pe care le studiez, dar despre care nu pot vorbi în termeni concreţi, decât după ce îmi închei desăvârşit acordurile pe care le am cu Raiffeisen Bank, adică undeva spre 10 iulie. Ceea ce pot să spun este că singura meserie pe care am practicat-o toată viaţa a fost meseria de bancher. Intenţionez să-mi câştig în continuare existenţa din această meserie. Cu alte cuvinte, nu părăsesc sistemul bancar, vreau să fiu în continuare perceput ca un jucător extrem de activ şi, ca să-l citez pe Eugen Lovinescu, "viitorul nu-l visezi, îl construieşti".

Reporter: Ofertele pe care le studiaţi sunt de la băncile locale cu capital străin sau de la cele cu capital autohton?

Marinel Burduja: Am oferte din România. În momentul în care voi lua o decizie, trebuie să fiu convins că este o hotărâre corectă, foştii mei colegi să fie convinşi că este o decizie corectă şi, nu în ultimul rând, să-i fac mândrii pe copiii mei.

Reporter: În opinia dumneavoas-tră, cum arată, în prezent, sistemul nostru bancar?

Marinel Burduja: Sistemul bancar este foarte conectat la economia naţională. Dacă economia naţională merge într-un sens, atunci sistemul bancar nu poate merge într-o direcţie diferită. Nu poate fi economia într-o stare de prăbuşire şi sistemul bancar într-o stare de avânt. Este foarte important ca sistemul bancar să aibă o colaborare cât mai bună cu cercurile de influenţare politică a ţării.

Este important să se înţeleagă în ce direcţie se îndreaptă ţara, pentru că lucrul cel mai important în activitatea noas-tră (n.r. a băncilor) este predictibilitatea. Băncile atrag, în general, resurse financiare pe termen lung, le pun în piaţă pe termen lung. Întotdeauna trebuie să fie un "match" între ceea ce pui şi ceea ce dai şi să nu-ţi înşeli acţionarii şi clienţii. Cred că, prin tot ceea ce se întâmplă, în ultima perioadă, încrederea în economie şi în sistemul bancar scade şi acesta este un lucru grav. Mi se pare important că starea de încredere ar trebui să plece din interiorul ţării. În primul rând, noi ca români trebuie să avem încredere să investim în propria noastră ţară. Se întâmplă trei lucruri majore în prezent. Există un import de probleme la băncile mari, care în mod firesc cuprind şi România, prin sistemul de creditare, prin creşterea standardelor de risc şi implicit majorarea costului de refinanţare. Sunt lucruri, care de exemplu, nu sunt făcute în Româ-nia, dar pe care noi le suportăm. Sunt o serie întreagă de bănci care nu au resurse de finanţare şi care, în mod evident, nu au puterea să susţină economia. Mai există un element care mi se pare nepotrivit. Sunt foarte mulţi bani privaţi care pleacă din România în alte sisteme bancare. Mi se pare că discutăm de o anumită moralitate a celor care fac bani în România şi nu mă refer la străinii care fac bani în ţara noastră, şi care, cu siguranţă, nu au niciun fel de motivaţie să reinvestească banii pe care îi fac în România. Ei vin aici să facă bani şi vor să-şi pună banii, după aceea, la adăpost undeva. Românii care au făcut bani în această ţară şi care continuă să facă acest lucru ar trebui să dea dovadă, la un anumit moment dat, de o anumită solidaritate, să le pese puţin şi de România, pentru că depinde numai de noi ceea ce lăsăm generaţiilor viitoare. Nu vor veni niciodată investitorii străini să facă ceva pentru viitorul României.

Reporter: Ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă, zilele acestea, pe plan politic? Cum va afecta mediul economic şi financiar?

Marinel Burduja: Cred că se întâmplă nişte lucruri atipice, care pot avea nişte consecinţe economice serioase, atrăgând nişte noi costuri suplimentare de finanţare pentru România. Dacă nu reuşim să creăm imaginea unui teritoriu bine reglementat de lege, în care toţi oamenii sunt egali, dacă nu reuşim să creăm imaginea unui stat cu instituţii solide, nicio bancă străină sau investitor, fie el şi din Malta, nu va veni aici.

Din păcate, la noi nu sunt înţelese nişte interdependeţe între domeniul politic, economic şi lumea finanţelor. Nimic nu se poate întâmpla într-unul din cele trei cercuri, fără perturbare logică în celelalte două. Îmi pare foarte rău să văd cum alte ţări merg înainte, iar noi parcă suntem conduşi de rac. Atunci când ne merge bine, se întâmplă ceva rău. Acest lucru îţi dă un sentiment de incertitudine, la nivel personal şi la nivel instituţional.

Reporter: Cum vedeţi relaţia bancheri - stat, în contextul insolvenţei "Hidroelectrica"?

Marinel Burduja: Insolvenţa "Hidroelectrica" nu putea fi făcută decât printr-o pregătire profesionist condusă, de comun acord cu creditorii strategici. Puneţi-vă în situaţia băncilor creditoare care află din presă ce se întâmplă cu unul dintre driverii importanţi ai economiei naţionale. Nu am calitatea să comentez decizia privind insolvenţa, dar pot să comentez o decizie care creează nişte efecte într-o industrie bancară extrem de bântuită de curenţi şi vânturi reci.

Reporter: Din declaraţiile bancherilor, reiese că le-a fost şubrezită încrederea în stat...

Marinel Burduja: Pe bună dreptate. Totul arată o lipsă de comunicare, o lipsă de profesionalism, un dispreţ pentru oamenii de specialitate. "Hidroelectrica" este un stâlp al economiei naţionale, nu te poţi juca cu aşa ceva. Nimeni nu contestă importanţa unui management responsabil de profesionişti, dar oamenii aceştia trebuie să fie selecţionaţi corect, plătiţi corect şi ţinuţi responsabil pentru tot ceea ce fac . Am fost întotdeauna adeptul unei politici moderate, în care să existe în permanenţă structuri de specialişti, care să fie, întotdeauna, selecţionaţi cu mare grijă.

Reporter: Când trebuie să facă creditorii "Hidroelectrica" provizioane pentru împrumuturile acordate?

Marinel Burduja: În momentul în care un credit este într-o stare de insolvenţă sau este implicat într-o structură de insolvenţă, atunci automat banca este obligată să facă provizioane. Aceste provizioane pot fi reversate, în măsura în care lucrurile se îndreaptă, dar nu ştie nimeni dacă se vor îndrepta. Costurile de provizioanre sunt imense. La un gigant cum este "Hidroelectrica", provizionarea poate pune în genunchi o bancă. Creditarea s-a făcut plecând de la credibilitatea unei structuri de stat. Decizia privind insolvenţa unei companii precum "Hidroelectrica" nu se ia de la o zi la alta, ci numai după ce faci o cuantificare profesionistă a tuturor efectelor colaterale sau directe. Ceea ce s-a întâmplat cu "Hidroelectrica" reprezintă un semnal de alarmă că ceva similar se poate întâmpla cu orice structură în care statul are o participaţie majoritară.

Eu privesc cu foarte mare atenţie procedurile de insolvenţă, care de foarte multe ori reprezintă abuzuri de drept, pe care de foarte multe ori legea le permite unor debitori de rea voinţă. În orice ţară normală, legea este obligată să proteje creditorul, respectiv banca, pentru că banca nu poate fi lăsată la îndemâna unor abuzuri, întrucât aceasta nu are numai partea de active, ci şi partea de pasive, care pot fi, întâmplător, economiile de o viaţă ale unei persoane fizice. La noi lucrurile acestea nu se respectă suficient de mult.

Reporter: Există în băncile locale o diferenţă mare între depozite şi credite?

Marinel Burduja: Depinde de la o bancă la alta. Fiecare bancă are o situaţie specifică, ceea ce mi se pare important, atunci când discutăm de indicatorul "loan to deposit ratio" (n.r. raportul credite/depozite), este dacă de fiecare dată se iau în calcul şi banii pe care banca mamă îi gestionează în afara graniţelor României, bani proveniţi din Româ-nia. Cu alte cuvinte, dacă o bancă A are o filială în România şi clientul X derulează cu banca respectivă tranzacţii şi are credite la banca X, se iau în considerare, în calculul global al acestui indicator şi depozitele private pe care clientul X le duce în ţara A, la banca A. Este o chestiune asupra căreia se ridică nişte semne de întrebare. Nimeni nu ţine cont de sumele importante pe care românii persoane fizice sau firmele din ţara noastră le depozitează în sistemul bancar internaţional. În situaţia în care aceste depozite ar fi luate în calcul, băncile nu ar trebui să se mai vaite atât de mult, că vin doar pe post de creditor în România, pentru că ele beneficiază şi de o serie întreagă de sume, de pasive, de sorginte românească.

Reporter: Sunt creditele neperformante o problemă pentru sistemul bancar sau deja a fost depăşit vârful acestora?

Marinel Burduja: Eu cred că ceea ce trebuia să se întâmple rău, s-a întâmplat. Rata de 15% a creditelor neperformante, pe total sistem bancar, nu este o rată mare şi are în spate provizioane solide. Nu cred că există probleme în sistemul bancar din cauza acestei rate, dar această ţară este una a surprizelor, din păcate. Dacă nu ştim astăzi ce vom face mâine, surprizele nu sunt excluse.

Reporter: Care este domeniul pe care se poate baza România ca să se dezvolte?

Marinel Burduja: România ar trebui să dezvolte domeniul agricol, care este piatra unghiulară a reconstrucţiei economiei. Ca să faci agricultură, în prezent, trebuie să existe un sistem de taxare care să te oblige să lucrezi pământul, iar finanţarea în agricultură nu poate fi făcută fără un sprijin masiv din partea statului şi fără a lua în calcul suprafeţe compacte mari. În contextul economiei mondiale actuale, competitivitatea se aplică şi în agricultură şi nu poţi vinde decât producând eficient. Trebuie să ai doar voinţa politică să o faci. În agricultură este nevoie de bani şi ca să dai bani trebuie să te convingi că dai într-un loc, în care semănându-i îi poţi recolta. Ai nevoie de o suprafaţă agricolă mare, de o masă critică care să sus-ţină o producţie eficientă. Pământul din România trebuie lucrat şi trebuie lucrat cu cap.

Reporter: În ultima vreme, vindem pământul străinilor...

Marinel Burduja: Nu sunt convins că toţi cei care cumpără pământ în România îl cumpără cu bune intenţii. Dacă i-am obliga pe investitorii străini să lucreze pământul, ar fi altceva. Trebuie să ştim la un moment dat să dăm mâna unii cu alţii şi să ne pese de ţara în care trăim şi de viitorul generaţiilor care urmează. Nimeni nu vine în aceas-tă ţară să ne panseze rănile şi să ne facă curat în casă şi nici să ne educe copiii. Aceste lucruri de bază trebuie făcute de români, pentru Româ-nia de astăzi şi pentru România de mâine.

Reporter: Vă mulţumesc!