Cu cîteva zile în urmă am fost sunat de către un investitor din Constanţa, domnul Ianis Ghiţă, care m-a bombardat cu întrebări, majoritatea pertinente. Le-am perceput ca fiind generate de aşteptarea ca eu să fiu oglinda (sau arbitrul moralităţii pieţei de capital), sarcină de care nu mă cred capabil, deşi asta este aspiraţia mea secretă. La cîteva întrebări am încercat să răspund, dar am constatat că răspunsurile nu mă satisfac nici măcar pe mine. Iată cîteva exemple: "- Ce vinde SIF 5 Oltenia de trebuie să cheltuiască 24 miliarde pentru a avea scris numele pe tricourile echipei U Craiova?". Întrebarea era chiar mai dură. "Ce vinde SIF 5 ca să-şi facă reclamă?" I-am spus că nu cred că dă atîţia bani, dar a susţinut că a citit în raportul anual acest lucru. Dacă ar fi să găsesc o justificare, aş spune că nu vinde nimic sau vinde de toate. Direct, nu vinde decît acţiuni. Indirect, vinde tot ce produc firmele la care este acţionar. Dacă aş fi eu preşedinte, nu aş da atîţia bani, dar probabil că hotîrîrea de sponsorizare a fost determinată de presiuni locale sau politice. Sponsorizarea este o practică generală, iar cea prin sport este foarte eficientă în lume. În România şi alte SIF-uri sînt sau au fost implicate în sport.
SIF 4 Muntenia l-a sponsorizat, anul trecut, pe Mihai Leu în cursele de raliu auto, dar cu sume mai mici, în mod sigur. Se poate ca decizia să fi fost impusă la Craiova de către Dinel Staicu, care controla cele mai multe voturi. Se aude, însă, că şi-ar fi vîndut cele mai multe acţiuni şi că domnul Chelu ar fi acum boss-ul. Vom vedea pe viitor.
Altă întrebare a fost de ce SIF Oltenia a cumpărat acţiuni la "Antibiotice" cu preţ mare în 2003 şi nu a luat mai ieftin în 1997-1998. După mine, răspunsul ar fi că nu mereu preţul a fost mai mic în 1997-1998. Ţin minte că, atunci, au fost înregistrate preţuri chiar şi de 11.000-15.000 lei/acţiune şi se preconizau preţuri de 18.000 lei/acţiune. Al doilea argument este acela că, atunci, SIF Oltenia nu avea atîţia bani cît să ia 10% din "Antibiotice" sau "Sicomed", iar pe de altă parte, dobînzile bancare preferenţiale pe care le încasau SIF-urile au făcut ca acestea să fie puţin atrase de speculaţii sau investiţii pe piaţa de capital. Din cîte ştiu, în 1998-2000, SIF Oltenia şi-a făcut pachetul de 5% la TLV, decizie evident mai eficientă decît o eventuală investiţie la alte societăţi.
Altă întrebare: "De ce SIF 4 Muntenia a investit bani grei la "Şantierul Naval Olteniţa"?" La ultima AGA, domnul Teodor Mihăescu, preşedintele societăţii care administrează acest SIF, a încercat să mă lămurească, în fugă, că "SN Olteniţa" ar avea un mare viitor peste trei-patru ani după ce scapă de datorii. Ar fi bine să fie aşa, dar cred că existau oportunităţi de investiţii mai sigure. La fel, am avut o discuţie în contradictoriu cu domnul Mihăescu despre decizia sa de a investi în BRS (dorea chiar 20%). Ce a ieşit din asta s-a văzut şi a văzut toată lumea. Greşelile în orientarea investiţiilor nu pot fi puse pe seama unui singur om, chiar dacă el este preşedinte. De vină sînt toţi analiştii sau pseudo-analişti care s-au adunat de cine ştie unde, precum şi Consiliul de Administraţie, care este pus să valideze hotărîrile societăţii de administrare "Muntenia Invest".
Cum spuneam, întrebările au fost mult mai multe, majoritatea foarte precise, fapt care denotă că domnul Ianis Ghiţă este un investitor care se preocupă intens să fie bine informat. Una singură mai merită, însă, o abordare - "cînd va putea să opereze tranzacţii on-line direct de pe calculatorul său?" Din păcate, sîntem foarte departe de aşa ceva. În primul rînd, legea pieţelor de capital nu permite. Tranzacţiile trebuie efectuate numai prin intermediari. Al doilea impediment este siguranţa decontărilor, căci fără asta, mai ales în România, ar profera escrocheriile cu acţiuni tot aşa cum ele cresc pe piaţa comerţului cu bunuri prin internet. Eu văd posibilă tranzacţionarea on-line numai dacă se vor implica direct băncile, care să garanteze decontările, existenţa fondurilor necesare şi siguranţa acţiunilor.
Notă: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere.