NICOLAE DICU: "Minele ar trebui să fie redeschise, doar redevenţele să fie mai mari"

Guvernul ţării noastre a aprobat iniţiativa legislativă pentru modificarea legii minelor, urmând ca, în perioada următoare, reprezentanţii statului să dezbată forma finală a textului şi să promulge legea.

Redeschiderea sectorului de minerit, mai ales cel de neferoase, poate fi avantajoasă atât pentru autorităţile statului cât şi pentru comunitate, consideră Nicolae Dicu, fost ministru al minelor.

Domnia sa ne-a declarat, ieri, că putem să discutăm despre relansarea mineritului la noi în ţară, dar cu anumite condiţii, una din cele mai importante fiind cea legată de mediu.

"În trecut, exploatarea resurselor minerale, la noi în ţară, se făcea fără a se ţine cont de obligaţiile de mediu, cu foarte multă poluare, un exemplu concludent fiind cel al uzinei aurifere din Baia Mare, oprită în urma poluării cu cianuri a râului Tisa, în anul 2000. Dacă autorităţile statului vor impune condiţii de mediu mai stricte, garanţii pentru ecologizare, atunci activitatea de minerit poate fi repornită", ne-a declarat, ieri, Nicolae Dicu.

Fostul ministru al minelor consideră că cel mai important aspect al redeschiderii minelor este, însă, legat de redevenţele extrem de mici, şi care, dacă ar ajunge la o valoare apropiată de cea a celorlalte ţări ale Uniunii Europene, ar putea să fie un important stimulent pentru bugetul ţării.

"Pentru oamenii care locuiesc în zone monoindustriale, mineritul reprezintă, în continuare, una din principalele surse de venit, motiv pentru care statul nu trebuie să se joace cu vieţile acestora, hrănindu-i cu iluzii: fie minele vor fi redeschise, în condiţii optime, fie rămân închise", a mai adăugat domnia sa.

Conform opiniei lui Nicolae Dicu, oricine va dori să investească în industria minieră de neferoase "va beneficia de susţinere totală din partea populaţiei locale, dat fiind faptul că ţara noastră are o tradiţie în acest sector industrial, iar oamenii sunt foarte ataşaţi de activitatea din mine".

Totodată, ţara noastră ar putea fi avantajată de relansarea activităţii de minerit, nu doar din punct de vedere, ci şi de pe urma tehnologiei pe care companiile investitoare ar putea să o aducă în zonele de exploatare, şi la care, în prezent, România nu are acces, a mai subliniat fostul ministru al minelor.

În ceea ce priveşte resursele minerale neferoase de la noi, domnul Dicu ne-a declarat că, ţinând cont de felul în care s-a exploatat, în trecut, aceste zăcăminte, doar anumite zone mai sunt de interes pentru investitori, mai ales perimetrele bogate în aur, argint şi cupru.

"În prezent, la noi în ţară, atractive sunt zăcămintele de aur de la Roşia Montană şi cele de cupru, mare parte a acestora fiind concentrate în cariera de la Cupru Min Roşia Poieni. Şi la Moldova Nouă se găsesc resurse semnificative, aproximativ 40 de milioane de tone de minereu, cu o concentraţie de cupru de 0,7%. În rest, ţara noastră mai dispune de resurse de neferoase, însă, acestea sunt dispersate şi în zone greu accesibile, cum ar fi în zona din Baia Mare, la societatea Remin", a conchis domnia sa.

Nicolae Dicu ne-a explicat că, în ceea ce priveşte situaţia redeschiderii minelor aflate în patrimoniul companiei băimărene, Remin, situaţia este ceva mai complicată, nu doar din cauza zăcămintelor dispersate, ci şi din cauza faptul că infrastructura este grav deteriorată.

"La Baia Mare, infrastructura este aproape lichidată, minele sunt inundate, calea ferată, după ce a stat în ape acide, este la pământ, nu mai există staţii de pompe pentru evacuarea apelor, nu mai există maşini de extracţie, nu mai există flotaţii, nici conducte, multe fiind vândute la fier vechi", a mai adăugat Nicolae Dicu, care a deţinut şi funcţia de director general al societăţii Remin.

Nicolae Dicu ne-a mai declarat că, în 2007, când autorităţile au luat hotărârea ca toate minele să fie închise, cu excepţia celor de cărbune, s-a lansat, aproape simultan, şi ideea concesionarii unor zăcăminte din trei zone: Roşia Poieni, Moldova Noua si Baia Mare. "Din păcate, însă, caietul de sarcini pentru concesionarea zăcămintelor de la Remin Baia Mare, din zonele Cavnic, Baia Sprie, Turt şi Flotaţia Centrală, a fost extrem de pretenţios. Practic, investitorilor li se cereau nişte garanţii de ecologizare şi de funcţionare extrem de mari, care nu puteau să fie susţinute de vreo firmă, motiv pentru care nimeni nu a cumpărat caietul de sarcini de la Remin", mai susţine Nicolae domnia sa.

Fostul ministru al minelor este de părere că, actualmente, dacă statul va miza pe relansarea activităţii de minerit, mai cu seamă pe zona exploatării de aur de la Roşia Montană, atunci trebuie să se ţină cont de profitul care ar trebui încasat de autorităţi.

"Proiectul Roşia Montană nu mai poate da înapoi, dar autorităţile trebuie să se asigure că această investiţie este profitabilă şi pentru ţara noastră. Cert este că proiectul nu mai poate fi oprit, singurul lucru este să facem un calcul şi să vedem ce ne revine şi nouă. Acum, avem în BNR o rezervă de 103 tone de aur. Din proiectul de la Roşia Montană vor fi scoase cel puţin 300 de tone de aur, în următorii 16 ani, aşa că va trebui să fie profitabil şi pentru noi", a mai precizat Nicolae Dicu.

Actualmente, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) cinci companii au licenţe valabile de explorare şi exploatare a minereurilor aurifere de la noi din ţară.

Dintre acestea, doar două companii au licenţă de exploatare: Roşia Montană Gold Corporation SA (judeţul Alba) şi Deva Gold SA Certejul de Sus (în judeţul Hunedoara).

La Certej, lângă Deva, compania europeană Goldfields, acţionar majoritar al companiei miniere române Deva Gold SA, a anunţat existenţa unor zăcăminte de 65 tone aur şi 375 tone argint.

Licenţe de explorare valabile mai deţin alte trei societăţi: Rom Aur, Samax România şi Romaltyn Exploration.

Totodată, potrivit unui raport din iulie al Consiliului Mondial al Aurului, dintr-un total de107 state, ţara noastră are o rezervă bancară de 103,7 tone de aur şi se situează pe locul 35 în respectivul clasament.

Primele locuri sunt ocupate de Statele Unite ale Americii, cu o rezervă de 8133 de tone de aur, Germania, cu 3408 de tone, Fondul Monetar Internaţional, 2814 tone, urmate de state precum Italia, Franţa, China, Elveţia şi Rusia cu aproximativ 1000 de tone de aur, fiecare.