O demisie fără precedent subminează credibilitatea Federal Reserve

Preşedintele Federal Reserve Bank of Richmond (FRBR), Jeffrey Lacker, şi-a anunţat demisia în 4 aprilie 2017, cu efect imediat.

Motivul îl reprezintă implicarea sa directă în transmiterea unor informaţii confidenţiale către Medley Global Advisors (MGA), o firmă de consultanţă financiară care face parte din grupul Financial Times Ltd. Printre clienţii firmei se regăsesc jucători importanţi de pe piaţă, cum ar fi administratori de active financiare, investitori instituţionali şi fonduri de hedging.

În 2012, Lacker i-a confirmat unui analist de la MGA aprobarea unei decizii de politică monetară, respectiv extinderea programului de relaxare cantitativă prin cumpărarea de obligaţiuni ipotecare, cunoscut sub numele de QE3, înainte de publicarea sa oficială.

Avocatul fostului preşedinte al Federal Reserve Bank of Richmond a declarat că "Domnul Lacker a cooperat cu Departamentul de Justiţie şi a fost informat că nu vor mai exista alte acuzaţii formale la adresa sa, iar ancheta, din punctul său de vedere, este finalizată".

Pe site-ul televiziunii CNBC se arată că "demisia a fost negociată cu oficialii de la Justiţie". Dar ce a fost de negociat? Şi de ce a recunoscut Lacker aşa de târziu, la doi ani de la declanşarea unei anchete a Congresului, în care a fost implicat şi FBI-ul?

Wall Street Journal scrie că "demisia lui Lacker reprezintă o lovitură pentru credibilitatea Federal Reserve".

Din păcate pentru banca centrală americană, semnele de întrebare nu se opresc odată cu demisia lui Jeffrey Lacker. Nu trebuie să uităm că el a recunoscut doar "confirmarea unei decizii de politică monetară".

Cine a fost, atunci, autorul adevăratei scurgeri de informaţii? Şi-a asumat fostul preşedinte al FRBR rolul ţapului ispăşitor pentru a acoperi pe cineva aflat mai sus în ierarhia Federal Reserve?

Regina Schleiger este analistul de la MGA care a transmis clienţilor decizia de politică monetară cu o zi înainte de a deveni publică.

Bloomberg scria, în iunie 2015, că răspunsul s-ar putea găsi în agenda zilnică a doamnei Yellen, care în 2012 era vicepreşedinte al Federal Reserve. Agenţia de ştiri americană arăta că numele Regina Schleiger apărea în mod regulat acolo, însă după informarea trimisă de MGA clienţilor, la începutul lunii octombrie 2012, numele nu a mai apărut.

Se pare că Ben Bernanke a fost foarte supărat după publicarea informaţiilor confidenţiale şi a cerut declanşarea unei anchete interne.

Cu toate că a realizat greşeala făcută, Lacker nu a informat Comitetul de Politică Monetară (FOMC) cu privire la existenţa pe piaţă a informaţiilor.

"În 2012, comportamentul meu a fost inconsistent cu politica de confidenţialitate a băncii", scrie Jeffrey Lacker în scrisoarea prin care îşi anunţă demisia.

"Regret profund rolul pe care l-am jucat în confirmarea acestor informaţii confidenţiale şi transmiterea lor către abonaţii Medley", continuă Lacker şi cere scuze "colegilor şi publicului pe care am avut privilegiul să îl servesc".

Din păcate, regretele nu sunt doar tardive ci, foarte posibil, chiar lipsite de sinceritate, în condiţiile în care Jeffrey Lacker aminteşte că nu a dezvăluit şefului Departamentului Juridic al băncii, în cadrul anchetei cerute de Bernanke, dialogul integral cu Regina Schleiger de la MGA.

În februarie 2014, Janet Yellen a depus jurământul în calitate de preşedinte al Federal Reserve, după ce a fost propusă pentru acest post de către preşedintele Barack Obama.

Anul următor, Jeb Hensarling, preşedintele Comitetului de Finanţe al Camerei Reprezentanţilor, a trimis o scrisoare preşedintelui Federal Reserve în care cere explicaţii referitoare la transmiterea informaţiilor confidenţiale, iar Janet Yellen a confirmat că oficiali ai Fed-ului s-au întâlnit cu reprezentanţi ai Medley Global Advisors în perioada iunie - octombrie 2012.

Ancheta a fost extinsă prin implicarea FBI şi a Departamentului de Justiţie, iar Jeffrey Lacker a recunoscut în faţa reprezentanţilor federali că "analistul de la MGA avea informaţii confidenţiale în momentul conversaţiei noastre din 2 octombrie 2012", după cum scrie fostul preşedinte al FRBR în scrisoarea de demisie.

Pe fondul acestor presiuni din partea Congresului şi a organelor federale de anchetă, jurnalistul Pedro da Costa, pe atunci la Wall Street Journal, a întrebat-o pe Janet Yellen, în cadrul unei conferinţe de presă, despre presiunile exercitate de membrii Comitetului de Politică Monetară pentru stoparea anchetei.

Preşedintele Federal Reserve a răspuns că "acuzaţia nu are nicio bază reală şi nu ştie de unde poate veni informaţia".

La circa două săptămâni după "incident", editorul lui Pedro da Costa i-a transmis că nu va mai participa la conferinţele de presă ale Fed-ului.

Ştirea privind demisia lui Lacker i-a aminitit fostului jurnalist de la WSJ "incidentul" din 2015, însă da Costa nu este convins că problema a fost soluţionată în întregime.

"Ştim că şi Yellen s-a întâlnit cu analistul de la Medley", afirmă da Costa, care ar dori nu doar să ştie de ce au avut loc astfel de întâlniri, dar şi de ce a avut Lacker nevoie de atâta timp pentru a recunoaşte.

Alte întrebări fără răspuns sunt cele referitoare la concluziile anchetei interne a Fed-ului, dar şi a celei lansate de Congres.

După demisia lui Lacker, Mark Bialek, directorul biroului intern de audit al Federal Reserve (Office of Inspector General), a declarat că ancheta din cadrul băncii a fost închisă, conform unei ştiri Reuters.

Expertul financiar James Rickards nu crede că Lacker a transmis informaţiile confidenţiale. "Preşedintele Lacker nu a demisionat pentru că a fost sursa scurgerii de informaţii, ci pentru că a indus în eroare ancheta", scrie Rickards pe contul său de Twitter.

Jeffrey Lacker a fost angajat la Federal Reserve Bank of Richmond în 1989, iar în august 2004 a fost numit preşedinte ale acestei divizii a Federal Reserve.

În decembrie 2015, Lacker a fost reconfirmat şi a primit aprobarea conducerii din Washington pentru funcţia de preşedinte al FRBR până în 2020, însă şi-a anunţat, în ianuarie 2017, intenţia de a demisiona în luna octombrie a acestui an.

Conform procedurii de rotaţie a preşedinţilor diviziilor regionale în cadrul FOMC, Lacker a fost implicat direct în deciziile de politică monetară ale Federal Reserve, unde s-a remarcat prin susţinerea creşterilor de dobândă şi opoziţia faţă de programul de achiziţionare a titlurilor MBS (Mortgage-Backed Securities) în 2009.

Demisia sa, despre care Reuters scrie că "nu se ştie dacă a fost forţată", vine într-un moment nefavorabil pentru credibilitatea băncii centrale americane, pe fondul semnalelor confuze transmise, în condiţiile creşterii oficiale a presiunilor inflaţioniste.

"De ce ar trebui cetăţenii americani să creadă că interesul lor este urmărit de către banca centrală, dacă reprezentanţii acesteia se angajează în discuţii private cu unii dintre cei mai influenţi jucători de pe Wall Street?", întreabă Pedro da Costa.

Oare conducătorii Federal Reserve, în frunte cu preşedintele Janet Yellen, pot să-i ofere un răspuns direct, fără să apeleze la jargonul indescifrabil folosit pentru construirea "aurei" competenţei şi infailibilităţii?