O uniune bancară europeană - soluţia crizei?

Comisia Europeană (CE) a propus, săptămâna trecută, o serie de măsuri pentru redresarea şi rezoluţia crizelor din sistemul bancar. Acestea presupun, printre altele, posibilitatea ca autorităţile să intervină pentru a o obliga băncile aflate în dificultate să elaboreze şi să implementeze planuri de salvare, să vândă, parţial sau total, activele acestora şi să recapitalieze res-pectivele instituţii de credit prin anularea sau diluarea acţiunilor, precum şi prin reducerea creanţelor sau convertirea lor în acţiuni.

Propunerile reprezintă un pas esenţial către crearea unei uniuni bancare în cadrul Uniunii Europene (UE), a declarat preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. De asemenea, aces-tea vor determina sectorul bancar să fie mai responsabil, consideră domnia sa. "Astfel, vom contribui la instalarea pe viitor a unui cadru de stabilitate şi încredere în UE, lucrând la consolidarea şi integrarea mai puternică a economiilor noastre interdependente", a mai precizat preşedintele CE.

Scopul normelor propuse este să garanteze că pe viitor autorităţile vor dispune de mijloacele necesare cu care să intervină decisiv atât înainte de apariţia unor eventuale probleme, cât şi în prima fază a eventualelor situaţii de criză. În plus, dacă situaţia financiară a unei bănci se degradează iremediabil, măsurile ar urma să asigure menţinerea funcţiilor critice ale instituţiei de credit, în timp ce cos-turile aferente restructurării şi rezoluţiei ar fi suportate de proprietari şi de creditori, nu de contribuabili, potrivit comunicării Comisiei.

Cadrul se bazează pe măsurile pe care mai multe state membre le-au adoptat pentru îmbunătăţirea sistemelor naţionale de rezoluţie bancară. Instrumentele propuse se încadrează în trei categorii: prevenire, intervenţie timpurie şi, res-pectiv, rezoluţie.

Michel Bernier, comisarul pentru piaţa internă, a explicat că propunerile Comisiei reprezintă ultima etapă în îndeplinirea angajamentelor luate în cadrul G20 pentru o mai bună reglementare în domeniul financiar. Domnia sa a declarat că este nevoie ca autorităţile publice să aibă la dispoziţie instrumentele necesare cu care să gestioneze în mod adecvat eventualele crize bancare viitoare. "În caz contrar, cetăţenii vor trebui să suporte iarăşi consecinţele financiare ale acestor crize, în timp ce băncile salvate vor continua să procedeze la fel, ştiind că vor fi din nou ajutate", consideră oficialul european.

Werner Faymann, cancelarul Aus-triei, şi-a declarat, duminică, susţinerea pentru crearea unei uniuni bancare cu reglementări şi controale stricte. Domnia sa a catalogat drept o eroare faptul că moneda europeană a fost introdusă în absenţa instrumentelor necesare de control. În schimb, Germania nu vede uniunea bancară drept o soluţie pe termen scurt, aceasta putând fi avută în vedere pe o perioadă mai îndelugată de timp.

• Reuters: Se încearcă redesenarea construcţiei europene, în condiţiile în care nucleul său este ameninţat

Arhitecţi şi pompieri fac eforturi să salveze zona euro de la distrugere, încercând să redeseneze edificiul chiar în timp ce flăcările au trecut de pereţii exteriori şi îi ameninţă exteriorul, se arată într-o analiză Reuters. Însă, la fel ca în întreaga perioa-dă care s-a scurs de la debutul crizei datoriilor suverane la sfârşitul anului 2009, primii lucrează după un calendar diferit de al ultimilor, ceea ce creează riscul ca edificiul să ardă până când noile îmbunătăţiri vor fi aprobate şi implementate. Procesul de redesenare a construcţiei europene urmează să dureze luni, dacă nu chiar ani, într-o perioadă în care încrederea investitorilor în capacitatea liderilor europeni de a stăvili criza datoriilor se reduce în fiecare zi, consdieră autorul.

Criza accelerează puternic reformarea zonei euro, iar liderii Uniunii Europene lucrează la idei pentru crearea unei uniuni fiscale şi bancare pe care să le prezintă la reuniune din 28 şi 29 iunie. Însă modificarea tratatelor şi convingerea celor 27 de membri ai UE să ratifice aceste modificări sunt inevitabil lente.

Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a declarat că măsurile în cauză reprezintă doar o parte a construcţiei, planuri detaliate urmând să fie finalizate abia în octombrie. Potrivit unui document intern al guvernului german, obţinut de către Reuters, autorităţile de la Berlin se aşteaptă ca în martie anul viitor să se ajungă la o înţelegere cu privire la redesenarea zonei euro, care să fie supusă apoi ratificării statelor membre. Având în vedere starea actuală a pieţelor financiare, termenul pare să fie la ani lumină depărtare, potrivit autorului.

• Călin Rechea: Noile măsuri nu vor rezolva problemele din sistemul bancar

Analistul economic Călin Rechea s-a declarat sceptic cu privire la potenţialul propunerilor Comisiei Europene să rezolve problemele care există, în prezent, în sistemul bancar, precum şi pe cele care pot să apară pe viitor. Domnia sa consideră că instituţiile responsabile cu reglementarea sistemului bancar suferă de o lipsă de credibilitate, având în vedere faptul că nu au putut să prevină situaţia din prezent. Măsurile propuse de către CE prezintă elemente discreţionare foarte mari, ceea ce creează portiţe atât pentru presiunile politice, cât şi pentru cele la nivel de sistem bancar, ne-a arătat analistul economic.

• Prevenirea crizelor bancare

Conform cadrului, băncile vor fi obligate să întocmească planuri de redresare care să stabilească măsurile pe care urmează să le adopte în cazul în care situaţia financiară se deteriorează. Apoi, autorităţile res-ponsabile cu rezoluţia instituţiilor de credit vor trebui să elaboreze planuri de rezoluţie care să includă şi opţiuni pentru băncile aflate în situaţie critică şi care nu mai sunt viabile, precum asigurarea continuităţii funcţiilor critice. Planurile de redresare şi rezoluţie urmează să se elaboreze atât la nivel de grup de bănci, cât şi la nivel invidual, pentru fiecare instituţie în parte. În cazul în care procesul de planificare întâmpină obstacole care compromit rezoluţia, autorităţile pot să oblige o bancă să îşi modifice structurile juridice sau operaţionale, astel încât acesteia să i se poată aplica instrumentele de rezoluţie disponibile.

Grupurile financiare pot să încheie acorduri de sprijin intra-grup ca să stopeze evoluţia unei crize şi să asigure stabilitatea financiară a grupului. Instituţiile din cadrul unui grup urmează să poată să furnizeze sprijin financiar, sub formă de împrumuturi, garanţii sau active care să poată să fie utilizate drept garanţii reale în tranzacţii, altor entităţi din grup care se confruntă cu dificultăţi financiare, sub rezerva aprobării de către autorităţile de supraveghere şi de către acţionarii fiecărei entităţi care participă la acord.

• Intervenţie timpurie

Mecanismele de intervenţie timpurie se declanşează în momentul în care o instituţie de credit nu îndeplineşte sau este pe punctul să nu îndeplinească cerinţele obligatorii de capital. Autorităţile pot să impună băncii în cauză să aplice măsurile prevăzute în planul de redresare, să elaboreze un plan de acţiune şi un calendar pentru aplicarea acestuia şi să solicite convocarea unei adunări a acţionarilor pentru adoptarea unor decizii urgente. De asemenea, pot să solicite instituţiei de credit să întocmească un plan de restructurare a datoriei împreună cu creditorii.

În cazul în care situaţia financiară a unei bănci suferă o deteriorare considerabilă, iar instrumentele dis-ponibile nu sunt suficiente pentru redresare, autorităţile vor putea numi un administrator special, pentru o perioadă limitată de timp. Sarcina principală a acestuia urmează să constea în restabilirea situaţiei financiare şi gestionarea prudentă a activităţii.

• Rezoluţie

În cazul în care măsurile preventive şi de intervenţie timpurie nu reuşesc să evite deterioarea situaţiei până la punctul în care banca intră sau poate să intre în criză, are loc adoptarea procedurii de rezoluţie. Dacă se va stabili că nu se pot întreprinde acţiuni alternative care să permită evitarea în criză şi că este în joc interesul public (în chestiuni precum accesul la func-ţiile critice ale băncii, stabilitatea financiară sau integritatea finanţelor publice), autorităţile vor trebui să preia controlul instituţiei financiare şi să iniţieze "acţiuni decisive" de rezoluţie, potrivit comunicării CE.

Autorităţile pot să vândă, integral sau parţial, banca aflată în criză către o altă bancă. De asemenea, aces-tea pot să utilizeze instrumentul instituţiei-punte, care presupune identificarea activelor "bune", a funcţiilor esenţiale ale băncii, şi separarea acestora prin crearea unei bănci-punte, care apoi să fie vândută către o altă entitate. Vechea bancă, cu active toxice şi funcţii neesenţiale, urmează să fie, ulterior, lichidată conform procedurilor uzuale de insolvenţă.

Un alt instrument de rezoluţie constă în transferarea activelor toxice ale băncii către un vehicul de administrare a activelor, care permite echilibrarea bilanţului băncii. Pentru a se preveni utilizarea acestui instrument exclusiv ca măsură de ajutor de stat, cadrul prevede utilizarea sa numai împreună cu un alt instrument (bancă-punte, vânzarea activităţii sau reducerea datoriei). În acest fel, banca este sprijinită şi, în acelaşi timp, face obiectul unui proces de restructurare.

O altă cale de rezoluţie presupune recapitalizarea băncii aflate în dificultate prin anularea sau diluarea acţiunilor şi prin reducerea creanţelor sau convertirea lor în acţiuni. O instituţie pentru care nu s-a găsit un cumpărător privat sau care ar fi greu de divizat poate să continue astfel să ofere servicii esenţiale fără să aibă nevoie să i se injecteze fonduri publice, iar autorităţile vor avea timpul necesar să reorganizeze sau să lichideze anumite activităţi în mod organizat. În acest scop, un anumit procentaj din totalul pasivelor băncii trebuie să fie constituit obligatoriu din instrumente eligibile pentru recapitalizare internă. Dacă procesul are loc, acestea se depreciază într-o ordine predefinită în funcţie de vechimea creanţelor, astfel încât să se restabilească viabilitatea instituţiei.

În absenţa finanţării din partea pieţei şi pentru evitarea finanţării de către stat a instrumentelor de rezoluţie, fondurile pentru acestea se vor baza pe contribuţii din partea băncilor, în funcţie de pasivele şi de profilul de risc al fiecăreia. Aceste fonduri vor trebui să aibă o capacitate suficient de mare, încât să atingă, în zece ani, 1% din depozitele acoperite. Ele urmează să fie utilizate exclusiv pentru susţinerea reorganizării şi rezoluţiei în bune condiţii şi pentru evitarea, pe viitor, a salvării băncilor cu probleme. Fondurile de rezoluţie naţionale urmează să interacţioneze, în special ca să furnizeze finanţare pentru rezoluţia băncilor trasnaţionale.