OPINII Epurări "morale" la PNL. În folosul cui?

Prima întrebare care îţi vine în minte, în clipa în care ai aflat hotărârea Delegaţiei Permanente a PNL, nu poate fi alta decât: "Dacă Mona Muscă ar fi rămas în Guvernul Tăriceanu şi şi-ar fi investit capitalul electoral în susţinerea acestuia, ar mai fi fost astăzi exclusă din partid?" Interogaţia este impusă şi susţinută de absolut toate comentariile pe care media le-a dedicat în avanpremiera evenimentului care a avut loc la Constanţa şi răspunsul observatorilor lega invariabil decizia previzibilă a conducerii partidului de temperatura extrem de joasă a relaţiilor dintre Mona Muscă şi preşedintele Tăriceanu, respectiv grupul din jurul lui. Dar oricât de motivată pare întrebarea şi oricât de obiectiv vrem să credem că este răspunsul negativ pe care suntem gata să-l dăm, nu putem să nu observăm că şi unul şi celălalt ignoră punctul de vedere al PNL, care nu pridideşte să dea toate asigurările că nu este vorba de nicio vendetă, de nicio poliţă plătită şi că singura raţiune care a fost luată în consideraţie de cei mai mulţi dintre membrii Delegaţiei Permanente a fost ataşamentul la reforma morală declanşată în PNL. Dacă lucrurile stau aşa, hai atunci să dăm crezare domnilor Tăriceanu, şi Vosganian, şi Meleşcanu, şi tuturor celorlalţi care se pun chezaşi pentru proxima metamorfoză a PNL şi să vedem cum apare din această perspectivă sancţiunea maximă aplicată doamnei Mona Muscă şi ajunsă prin ricoşeu şi la dl. Ioan Ghişe, distribuit în clasicul rol al "omului potrivit, la momentul potrivit", alibi al imparţialităţii felului în care a funcţionat votul-ghilotină.

Pentru că orice pe lumea asta are un început, şi memoria e bine că nu ne lasă să uităm, să ne amintim că necesitatea stringentă a unei adevărate reforme morale în PNL, şi căile practice prin care ea urmează să fie înfăptuită, a fost evidenţiată de Theodor Stolojan, încă din 2002, într-un capitol aparte din Programul cu care a candidat la preşedinţia PNL. Că astăzi se redescoperă actualitatea nu numai nealterată, dar chiar îngrijorător sporită a dezideratului nu este un lucru rău în sine, atâta vreme cât el funcţionează numai în interesul general al partidului. În cazul Ghişe, o sumă de inadvertenţe ridică stăruitoare semne de întrebare asupra logicii cu care se practică epurarea "morală" în PNL. În urmă cu 14 ani, Ioan Ghişe a avut onestitatea şi forţa să recunoască cu voce tare, din proprie iniţiativă, că a semnat un angajament cu Securitatea; câţiva ani mai târziu, angajamentul a fost făcut public. Nu discutăm condiţiile în care Ghişe l-a semnat şi cât de maligne sau benigne au fost pentru alţii consecinţele acelui contract, cum nu a discutat-o nici PNL de atunci. S-a apreciat, desigur, că certificatul CNSAS, care stabilea că liberalul nu a făcut poliţie politică, era suficient de grăitor asupra trecutului şi s-a mai considerat, firesc, şi că orice greşeală poate fi îndreptată, că orice păcat poate fi răscumpărat. Ca atare, Ioan Ghişe a rămas în partid, în funcţii în care a fost impus de votul electoratului, aducându-i servicii cu adevărat importante. Faptul că actuala echipă din fruntea PNL încearcă să se dezică peste noapte de toate conducerile anterioare şi decide să elimine din partid (invocând criterii noi adoptate, dar care nu pot opera retroactiv) oameni care nu au încălcat nicio lege a ţării şi nici Statutul sau Regu-lamentul partidului este un abuz grav, o probă inadmi-sibilă a practicilor discreţionare la care se pretează.

Dar, să încercăm să abandonăm pentru o clipă logica sănătoasă, pe care se sprijină toţi cei care amendează deciziile luate împotriva lui Muscă şi Ghişe, şi să încercăm să vedem cât putem înainta pe logica particulară care guvernează PNL. Nu resentimente în sfârşit satisfăcute, nu răfuială, nu poliţe plătite. Tot ce conduce azi partidul domnului Tăriceanu este respectul până la pământ în faţa electoratului. Dacă lucrurile stau aşa, atunci singurul lucru pe care putea şi trebuia să-l facă PNL era să aştepte decizia CNSAS, referitor la Mona Muscă şi Ioan Ghişe, şi apoi să ia notă de felul în care Măria Sa Electoratul decide asupra celor doi: Vinovaţi sau Nevinovaţi? Luăm în consideraţie tot ce s-a spus şi tot ce s-a dovedit, dar, pentru tot ce au făcut cei doi de când ne-am recâştigat libertatea, îi credităm în continuare cu încrederea noastră sau, din contră, apreciem că pentru faptele lor nu există iertare şi, câtă vreme ei rămân în rândurile PNL, ne retragem opţiunile pentru acest partid? Un prim sondaj de opinie, care nu cuprinde însă în totalitate intervalul de timp în care scandalul Mona Muscă a acaparat întreaga media, arată că fosta purtătoare de imagine a PNL se afla în continuare în topul încrederii celor chestionaţi. Nu este exclus ca în sondajele următoare să vedem o Mona Muscă la mijlocul sau spre coada clasamentului, cum nu e exclus să o vedem şi azi păstrată de electorat în top. Cum se va raporta atunci la realitatea străzii, şi nu a ungherelor unde se coc marile decizii "politice", votul impus zilele trecute Delegaţiei Permanente a PNL? Cine şi cum va mai îndrepta graba cu care doi dintre performerii liberali apar azi la rubrica "foşti"? Sigur că, într-un anumit timp al Istoriei României, oamenii aceştia au greşit.

Fără a contabiliza răul produs atunci, pentru că nu se poate, avem toate motivele, fiind martori la ce au făcut, să spunem că, de 16 ani, au tot încercat să răscumpere păcatele. Măcar şi pentru asta, ca să nu invocăm câştigurile aduse partidului, ar fi avut dreptul la o judecată dreaptă. PNL le-a refuzat-o. Lor şi, culmea, şi electoratului pe care îşi imaginează că îl slujeşte. Epurările morale pe care le practică dovedesc că, neînţelegând legile Istoriei, partidul dlui. Călin Popescu Tăriceanu este ori-când gata să le repete. Aşa cum o face azi.