OPINII Heirupism tovărăşesc pentru economisirea resurselor

Cine aruncă un ochi pe ştirile care ne vin din Occident privind raţionalizările consumului de energie îşi aminteşte cu nostalgie, cum se întâmplă de fiecare dată când ne gândim la copilărie sau tinereţe, de vremurile când aveam o cotă la şcoală pentru maculatură, castane, sticle şi borcane etc.

De data aceasta birocraţii occidentali s-au pus pe economisit kilowaţi într-o veritabilă întrecere socialistă care îmbracă uneori şi accente comice.

Precum îndemnnul şefului guvernului spaniol de a economisi energie electrică renunţând să mai purtăm cravată. Motivaţia? Dacă nu te simţi sufocat de cravată, vei mânui telecomanda aerului condiţionat cu mai multă milă.

Sau decizia de a amenda magazinele din Franţa care ţin uşile deschise cu aerul condiţionat mergând. Sau oraşele din Germania care se întrec la tăiat apă caldă din instituţiile publice (inclusiv săli de sport sau piscine) sau care interzic folosirea caloriferelor electrice, radiatoarelor sau aparatelor de aer condiţionat portabile ori care nu mai vor să ilumineze monumentele publice. Ca să nu mai pomenesc de idei revoluţionare de folosire a duşurilor pe post de wc-uri pentru a nu mai trage apa dacă tot ne spălăm.

Toate aceste decizii heirupistice de care auzim prin media mă duc cu gândul la impunerea salutului cu cotul în timpul pandemiei, pentru că strângerea mâinilor ar împrăştia mai mulţi viruşi....Şi acolo părea o măsura la graniţa dintre penibil şi inutil.

Să fie doar prostie nevionovată - principalul consumator de energie este industria, consumul casnic nu reprezintă mare lucru, iar astfel de economii chiar nu contează - sau e vorba de ceva mai mult?

Aş paria pe varianta a doua, iar filosofia din spatele acestor măsuri care par exagerate sau de-a dreptul prosteşti este impunerea ideii că raţionalizarea este necesară. Până când publicul deprinde anumite obiceiuri trebuie să fie bombardat cu demonstraţii în acest sens, să fie îndemnat să copieze comportamente popularizate pe reţelele sociale sau în media (au şi influencerii rolul lor), să asculte şi să citească numai despre iminenta epuizare a resurselor, penurie, deşertificarea planetei etc.

Şi, încet-încet, îmbinând băţul (sancţiuni pentru nerespectarea noilor reglementări) cu morcovul (stimulente pentru cei care se conformează, precum micii şi voucherele pentru vaccinaţi), ajungem să defilăm mai toţi sub stindardul economisirii resurselor, salvării planetei, isteriei Covid, condamnării lui Putin - vinovatul de serviciu şi aşa mai departe.

În comunism existau doar sancţiuni pentru cei care doreau să dribleze politica partidului. Nu prea existau recompense populare, exceptând găzduirea în gazeta de perete (mai mult onorifice deci), iar media de stat îşi pierduse credibilitatea în vreme ce influencerii şi reţelele sociale nu fuseseră inventaţi.

Acum, bombardamentul mediatic e mult mai subtil şi în acelaşi timp mult mai concentrat, astfel încât e mai greu să ne sustragem cum o făceam în vremurile apuse ale Epocii de Aur, cu atât mai mult cu cât astăzi principalele canale de propagandă sunt şi principalele canale de divertisment, având deci carnea de tun asigurată.