Păţania secretarului de stat Gabriel Biriş, după un proiect de modificare a codului fiscal ce aşeza plata contribuţiilor sociale pentru pensie şi sănătate doar pe umerii angajaţilor lăsând mai mulţi bani la dispoziţia firmelor, poate concura la marele premiu al categoriei cascadorii râsului cu TVA.
Joi, Biriş şi-a dat demisia, fiind transformat în ţap ispăşitor pentru un proiect despre care ministrul Anca Dragu afirma, miercuri, că nu ştie nimic, dar care pornise totuşi spre Consiliul Fiscal şi mediul de afaceri, "sub rezerva confidenţialităţii" cum spune fostul secretat de stat la Finanţe care lucrase la acesta "într-o echipă". Greu de crezut ca ministrul de resort să nu ştie nimic despre un proiect de reaşezare a contribuţiilor fiscale, arătat mediului de afaceri şi Consilului Fiscal pentru a le testa reacţia şi a le obţine binecuvântarea, cert este că purtătorul de cuvânt al Guvernului a pus demisia lui Biriş pe seama încălcării mandatului acordat de premier, acesta "lansând în spaţiul public măsuri pe care Executivul nu şi le asumă". Ulterior, Biriş a confirmat că ministrul ştia, dar povestea era deja istorie.
Cum s-a mai spus deja, proiectul urma să treacă contribuţiile sociale pe angajat, ocazie cu care angajatorul trebuie să majoreze salariile brute pentru ca veniturile angajaţilor să nu scadă. Perdante erau profesiile liberale şi PFA-urile, proiectul de modificare a codului fiscal egalizând contribuţiile sociale între aceştia şi salariaţii cu contract de muncă (anterior aici existau contribuţii sociale-CAS, CASS-mai mici pentru că angajatorii nu plăteau sau plăteau mai puţin).
De exemplu, experţii de la Tax & Business Solutions au făcut o simulare pentru un salariu mediu pe economie (1.890 lei net, 2.681 lei brut) din care rezulta că pentru angajat pierderea era de 1 leu dar pentru angajator, exista o economie de 70 de lei pe lună. Situaţia era dramatică pentru un PFA care urma să piardă peste 300 de lei, în 2017, faţă de situaţia din prezent prin creşterea contribuţiilor sociale. Iar la un venit net echivalent cu 1.000 de euro, câştigul salariatului era de 25 de lei, compania câştiga şi ea 167 de lei, dar PFA-ul pierdea peste 800 de lei.
Ei bine, cum nu e prudent să vorbeşti de creşteri ale fiscalităţii în an electoral, Biriş şi-a luat scrisorica fiscală pierdută şi s-a retras la cele lumeşti din privat, făcându-se mic în speranţa că puţini vor remarcă o ciudată coincidenţă. Mediul de afaceri s-a tot plâns că salariul minim pe economie majorat repetat în ultimii ani le face praf marja de profit (mă rog, n-au spus-o foarte direct sau explicit, au venit cu analize care vorbeau de competivitate, de numărul mai mic de tineri care şi-ar găsi loc de muncă, etc). Şi, dintr-o dată, apare o propunere de modificare a codului fiscal ce acordă reparaţiile cuvenite investitorilor, înapoindu-le o parte din banii pierduţi pe seama acestor majorări ale salariului minim, dar pe spinarea PFA-urilor şi profesiilor liberale care urmau să achite taxe mai mari. Ca să nu mai vorbim de posibilitatea ca angajatorii să concedieze salariaţii în loc să le majoreze veniturile brute, urmând apoi să-i reangajeze doar dacă acceptă noile condiţii. Altfel, cam ciudată această mostră de echidistanţă tehnocrată, nu?